Ennery este o comună franceză situată în departamentul Moselle, în regiunea Grand Est.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Satul este situat pe malul drept al râului Moselle, la doisprezece kilometri nord de Metz, la șase kilometri de Maizières-lès-Metz, la opt kilometri nord-vest de Vigy și la cincisprezece kilometri sud-sud-est de Thionville.
Geologie și relief Ennery este situat între râul Moselle și o veche șosea romană, nu departe de o altă cale antică amenajată pe malul stâng al râului. Aceasta traversează hotarul comunei de la sud la nord, inundând periodic pajiștile învecinate și putând chiar atinge marginile satului (viituri din anii 1947, 1982 și 1983).
Podul dintre Ennery și Hauconcourt a fost aruncat în aer de armata franceză în 1940. Un nou pod a fost construit în 1948 de către inginerul Rapilly. Cu o structură din oțel loren și cu uriașele cabluri care îl susțineau suspendat, podul „Rapilly” avea un aspect impunător.
În 2011, Consiliul General a constatat o degradare semnificativă a podului, care impunea reconstrucția sa, și a făcut din acest proiect o prioritate (Podul Rapilly fiind o axă de comunicație esențială în zonă). Lansarea oficială a lucrărilor a avut loc în februarie 2013, acestea finalizându-se în mai 2014. Noul pod este în prezent de tip „Bow string” (structură cu două arce metalice). Această tehnică a permis lărgirea podului și integrarea unor benzi securizate destinate mijloacelor de deplasare ușoară (pietoni, bicicliști, călăreți). Dar, mai ales, soliditatea sa permite în prezent restabilirea traficului vehiculelor grele și deschiderea podului pentru convoaie excepționale.
Seismicitate Comuna este situată într-o zonă 1 de seismicitate foarte redusă.
Climă În 2010, clima comunei este de tip climat al marginilor montane, conform unui studiu al CNRS, bazat pe o serie de date aferente perioadei 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului din Franța metropolitană, în care comuna este clasificată cu un climat semi-continental și se află în regiunea climatică Lorena, platoul Langres, Morvan, caracterizată printr-o iarnă aspră (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 9,8 °C, cu o amplitudine termică anuală de 16,7 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 763 mm, cu 11,9 zile de precipitații în ianuarie și 9 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Amnéville la 7 km distanță în linie dreaptă, este de 10,5 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 731,4 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Comune limitrofe
Hidrografie Comuna este situată în bazinul hidrografic al Rinului, în cadrul bazinului Rin-Meuse. Teritoriul acesteia este drenat de râul Moselle și de pârâul Pre Berteau.
Râul Moselle, cu o lungime totală de 560 de kilometri, dintre care 315 kilometri pe teritoriul Franței, își are izvorul în masivul Vosgilor, la Pasul Bussang, și se varsă în Rin, la Koblenz, în Germania.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Ennery este clasificată drept burg rural, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri definite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Localitatea face parte din unitatea urbană Ay-sur-Moselle, o aglomerație intradepartamentală care reunește patru comune, dintre care Ennery este orașul central. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Metz, din care constituie o comună situată în coroana urbană. Această zonă, care reunește 245 de comune, este clasificată printre zonele cu o populație cuprinsă între 200.000 și mai puțin de 700.000 de locuitori.
Ocuparea terenurilor Ocuparea terenurilor din comuna Ennery, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin ponderea ridicată a teritoriilor artificializate (34,7% în anul 2018), în creștere față de 1990 (21,4%). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (26,3%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicație (21%), ape continentale (20,7%), zone urbanizate (13,7%), păduri (12,8%) și pajiști (5,6%). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transport Ennery este deservit de autostrada A4, denumită și „autostrada Estului”, care leagă Strasbourg de Paris pe direcția est–vest și se află la câțiva kilometri de nodul rutier Hauconcourt, acesta asigurând legătura nord–sud cu autostrăzile A31 – A6 – A7. Accesul rutier către sat este asigurat prin drumurile departamentale RD 1 și RD 52.
Toponimie Atestări și mențiuni vechi ale denumirii Ennery: Hunneriaca villa in pago Musellense (898); Unreich (1067); Aneriacum (1181); Henerey (1224); Hennery (1225); Ennerey (1256); Annerey (1315); Anerey (1317); Haultchetel-d'Ennery (secolul al XV-lea); Annery (1408); Anery (1437); Annerey (1441); Haut-chastel-d'Ennery (1480); Aignery (1514); Underchin (1529); Onderichen (1536); Anereyum, Annereyum, Anneceyum, Ennecey (1544); Onnerich (1551); Underich (1561); Eneri (1638); Henery (1644); Ennereyum (1668); Ennerie (1713). Ennerchen (1915–1918); Hochschloß (1940–1944). Ennerschen sau Enerchen în dialectul francic loren.
Istorie Ennery este un loc foarte vechi, menționat deja în anul 898 în Annales de Gorzco Hartulars.
În anul 1065, Ennery a intrat sub stăpânirea unei familii nobiliare purtând numele de Enntry.
În 1172, Frederic de Pluvoise, episcop de Metz, a achiziționat Ennery pentru episcopat (partea Haut Châtel și donjonul).
Ulterior, posesiunea aparținând Bisericii din Metz a fost oferită ca feudă unor particulari. În 1236, Ennery a devenit proprietatea lui Robert, conte de Fleuranges, care a preluat titlul de „Sire de Florehanges et d’Annerey”.
În prima jumătate a secolului al XIII-lea, Ennery a fost împărțit între seniorii de Fenetrange, de Florchinger și de Rodemachern.
La începutul secolului al XIV-lea, Thiébault de Heu, primar al orașului Metz, a achiziționat satul.
În 1360, Thiébaut de Heu a cumpărat întregul domeniu al Ennery. Château-haut d’Ennery, distrus de Wernzel de Luxembourg în 1380, a fost reconstruit de Nicolas de Heu în 1390. Nicolle IV de Heu a oferit satului Ennery piața centrală (actuala Place Robert Schumann). Încastrat în zidul unei case, în prelungirea clădirii primăriei, se poate observa un cartuș discret, ușor de trecut cu vederea, fiind amplasat la aproximativ șase metri înălțime. Privindu-l, nu se înțelege imediat semnificația sa, deoarece este redactat în latină, iar un trecător ar putea trece mai departe fără să-i acorde atenție. Totuși, acest cartuș are o importanță deosebită pentru locuitorii din Ennery, atât din punct de vedere istoric, cât și comunitar, întrucât se referă la marea piață a satului, pe care Nicolle IV de Heu a pus-o la dispoziția populației de odinioară și a celei de astăzi.
Satul dispărut Angeldorf era situat pe teritoriul comunei și este menționat pentru ultima dată în anul 1406. Comuna a aparținut lui Colignon de Heu în 1420 și a rămas în proprietatea acestei familii până la stingerea sa, spre sfârșitul secolului al XVI-lea.
Înainte de Revoluția Franceză, Ennery era o parohie catolică din cadrul arhidiaconatului de Rombas. Parohiei i-au aparținut localitatea Chailly până în 1808 și Rugy până în 1828.
Loc de reședință pentru numeroși evrei, Ennery dispunea de o sinagogă. Construită în 1819, aceasta era situată pe strada Rue des Jardins nr. 7, în spatele unei case de locuit. Galeria femeilor, realizată din lemn și împodobită cu motive decorative frumoase, s-a păstrat în stare bună și reprezintă un element important al patrimoniului local. Clădirea de cult, devenită proprietate privată în 1963, servește astăzi drept depozit. Accesul se face printr-o locuință care, începând cu 1823, a servit atât ca reședință pentru oficiantul cultului, cât și ca centru comunitar.
În 1937, mai rămăseseră doar șapte familii evreiești la Ennery, iar ultimul oficiu religios a fost celebrat la Paștele anului 1940. La 15 iunie 1947, consistoriul a decis dizolvarea comunității evreiești din Ennery și alipirea familiilor rămase (în special familiile Baron, Lévy și Moïse) la comunitatea din Hagondange. Sinagoga a fost dezafectată în 1957 și înscrisă pe lista monumentelor istorice în 1984.
Cimitirul, situat la ieșirea din sat în direcția Flévy, adăpostește mormintele membrilor comunității, precum și ale celor provenind din localitățile învecinate. Acest cimitir a fost deschis în secolul al XVIII-lea, când vechiul cimitir utilizat de comunitatea din Luttange a fost abandonat.
Populația și societatea Date demografice Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1800. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare.
În 2022, comuna număra 2 313 locuitori, în creștere cu +15,07 % față de 2016 (Moselle: +0,52 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).
Cultură locală și patrimoniu Locuri și monumente
Sinagoga, construită în 1819 și astăzi dezafectată, este înscrisă pe lista monumentelor istorice prin decretul din 22 octombrie 1984. Cimitirul israelit, amenajat în anul 1830, a fost creat pentru a-l înlocui pe cel din Flévy. „Crucea nouă din Flévy”, restaurată în 1988, poartă inscripția: « O crux ave spes-unic » („O, cruce, unică speranță, te salutăm”). Pridvorul primăriei, având un ancadrament cu două elemente de susținere: unul decorat cu o stemă înconjurată de două ramuri de măslin — simbol al blândeții și păcii — datat din 1604; celălalt având o mică deschidere cu inscripția: « Gardons la loi du seigneur notre dieu et nos fhorces renaîtront. » („Să păstrăm legea Domnului Dumnezeului nostru și puterile noastre vor renaște”). Oratoriul Fecioarei Maria – Imaculata Concepție, situat pe drumul spre Chailly, poartă inscripția: « Donnez la paix à l'Algérie, protégez tous nos soldats, 1956. » („Dăruiți pace Algeriei, protejați toți soldații noștri, 1956”). Monumentul eroilor[3 - Comemorează conflictele din anii 1914–1918 și 1939–1945.
La Belle-Croix
Pe drumul dinspre Hauconcourt, se putea zări o mică construcție care adăpostea o cruce și care poartă numele La Belle-Croix („Frumoasa Cruce”).
Această construcție este alcătuită dintr-o boltă în ogivă încrucișată, sprijinită pe patru contraforturi angulare. Nervurile, intersectându-se în unghi drept, se prelungesc, fără capiteluri sau tăblii, până la o bază octogonală care se sprijină pe sol în fiecare colț al micii capele.
Crucea, dărâmată în timpul zilelor tulburi ale Revoluției Franceze, a fost reinstalată la începutul secolului al XX-lea. Deși avea o anumită eleganță, stilul ei nu se armoniza cu cel al edificiului care o adăpostea. În anul 1921, construcția a fost înscrisă în repertoriul monumentelor istorice ale Franței.