Autostrada A1 (în ) este o autostradă elvețiană care constituie principalul ax rutier est–vest al țării. Această autostradă, care se întinde de la frontiera franceză (Bardonnex) până la frontiera austriacă (St. Margrethen), leagă principalele regiuni culturale, precum și cei mai importanți poli economici ai Elveției, trecând prin orașele Geneva, Lausanne, Berna, Aarau, Zürich, Winterthur și St. Gallen. Cea mai lungă autostradă din rețeaua elvețiană, ea urmează în mare parte traseul drumului principal 1.

Construcția acestei autostrăzi, cu o lungime de 383 km, a început în anul 1960. Primele tronsoane au fost inaugurate în 1964, iar ultimele în 2001. Inițial denumită N1, autostrada a primit numele actual, A1, în anul 1996, pentru a se alinia reglementărilor în vigoare din țările vecine. Costul total al construcției este estimat la 9 miliarde de franci elvețieni, sumă acoperită integral din taxele pe carburanți și din vigneta auto.

Istoric În 1951, Oficiul Federal al Drumurilor publică un proiect de îmbunătățire a rețelei rutiere. Acest proiect prevedea construirea de autostrăzi care să lege principalele orașe ale țării: Berna, Basel, Geneva și Zürich. La 6 iunie 1958, în urma unui vot popular, poporul elvețian aprobă cu 85% autoritatea guvernului în planificarea construcției de autostrăzi. Axa sa principală este N1 între Geneva și Lacul Constanța. 1960: Adoptarea legii privind rețeaua rutieră națională. Ambiția era o rețea de 1.811 km. 1962: Inaugurarea N1 între Berna și Zürich pe o porțiune de 7,5 km între Schönbühl și Wankdorf. Primul tronson de autostradă este dat în folosință pe 23 aprilie 1964: este vorba despre tronsonul Lausanne-Geneva al autostrăzii A1, realizat în regim de urgență în perspectiva expoziției naționale elvețiene din 1964, care avea loc la Lausanne. Costul total, incluzând ocolirea Lausanne, a fost de 265 de milioane de franci. 1973: Testarea limitării de viteză la 100 km/h, ca urmare a crizei petroliere. 1976: Consiliul Federal adoptă limitarea de viteză la 130 km/h. 1981: Deschiderea tronsonului între nodul rutier Villars-Sainte-Croix (Lausanne) și Yverdon. 1984: Pentru a diminua poluarea atmosferică, viteza este coborâtă la 120 km/h. Diverse tronsoane de autostradă sunt construite în anii următori, iar în 1987 aceasta leagă dintr-o singură mișcare Zürich cu St. Margrethen. Tot în 1987, este lansată o inițiativă populară, în vederea abandonării proiectului tronsonului A1 care leagă Berna de Lausanne via Murten și Yverdon. Această inițiativă este în cele din urmă respinsă cu 67% în urma unui vot popular în 1992. 1991: Inaugurarea viaductului Bardonnex, conectând autostrada elvețiană la rețeaua rutieră franceză. 1993: Inaugurarea autostrăzii de ocolire a Genevei, de la Aeroportul Geneva până la vama Bardonnex. Ramificația A1a în direcția Carouge. 1994: Validarea traseului final și începerea lucrărilor pe tronsonul Yverdon - Payerne. 1996: Eliminarea denumirilor N (rute naționale), în favoarea A (autostrăzi). Pe 5 aprilie 2001, ultimul tronson al autostrăzii A1, care leagă Payerne de Yverdon, este în cele din urmă dat în folosință (381 km), la mai mult de 15 ani după data prevăzută. 2019: Începerea șantierului pentru Joncțiunea Rutieră a Marelui Saconnex (JAG), proiect major de reamenajare care conectează A1 la tunelul Route des Nations. Lucrările majore JAG au fost finalizate în toamna anului 2023 (deși lucrări conexe, cum ar fi extinderea tramvaiului, continuă). 2024: Punerea în funcțiune a tunelului Route des Nations (Ruta Națiunilor), inaugurat oficial pe 22 martie, care asigură legătura finală cu joncțiunea A1.

Traseu