Vasîl Mîkolaiovîci Uhrînciuk (în ; ) a fost un activist public și cultural bucovinean, combatant în Armata Ucraineană Galițiană și organizator al rezistenței armate ucrainene împotriva intervenției Armatei României în Bucovina din 1918.

Biografie

Copilăria și educația S-a născut în satul Mămăești, bezirk Czernowitz, într-o familie de țărani ruteni — fiul lui Mykola Uhrinciuk și al Mariei (născută Kravciuk). În anul școlar 1910/1911 a început studiile la al doilea gimnaziu de stat ucraineano-german din Cernăuți. În noiembrie 1918, fiind elev în clasa a VIII-a, s-a alăturat unui detașament de voluntari ucraineni condus de căpitanul Vasil Kavulea.

Activitatea militară și detenția În 1918 a fost comandant al depozitului de petrol din cartierul Jucica din Cernăuți, având sub comanda sa 6–7 soldați. A participat la Adunarea Ucraineană, unde a votat pentru anexarea Bucovinei la Republica Populară a Ucrainei Occidentale.

La 13 noiembrie 1918 a organizat rezistența ucraineană împotriva Armatei Regale Române lângă gara din satul Lujeni (bezirk Kotzman). După încetarea rezistenței, la 14 noiembrie 1918, conform ordinului comandamentului militar galițian, a fost capturat și ținut prizonier timp de o săptămână, mai întâi în arestul poliției, apoi în închisoarea garnizoanei din Cernăuți.

A reușit să evadeze și s-a refugiat la Sniatin, unde s-a înrolat în Armata Ucraineană Galițiană. Tribunalul militar român l-a condamnat la moarte în contumacie. A efectuat serviciul de garnizoană în Sniatin, apoi a luptat pe frontul împotriva trupelor poloneze în apropiere de Drohobîci. În luptele de lângă orașul Hvozdeț a fost capturat de polonezi.

După evadare, s-a întors în 1919 în Bucovina, unde a fost din nou arestat de jandarmeria română. A fost eliberat în urma amnistiei generale acordate celor implicați în luptele armate împotriva autorităților române din noiembrie 1918.

Eliberat în primăvara anului 1920, a absolvit cu distincție, în iulie 1920, Gimnaziul de stat ucrainean din Cernăuți, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți. A fost membru al societății academice ucrainene Soiuz din oraș. La sfârșitul anului 1921 a fost din nou arestat, din cauza agitației naționaliste ucrainene.

Presa ucraineană din Viena și Harkov a protestat în 1922 față de detenția prelungită a studentului Uhrinciuk. Din cauza lipsurilor materiale, nu și-a putut finaliza studiile universitare.

Activitate publică și culturală A locuit în Mămăești, unde a lucrat ca fotograf. A fost organizator de coruri în satele bucovinene și actor în trupe teatrale amatoare din mai multe sate din nordul Bucovinei, pe care le vizita cu bicicleta. Ca dirijor al corului bărbătesc din Mămăești, a obținut locul al III-lea la concursul corurilor țărănești organizat de societatea Kobzarul Bucovinean la 20 mai 1934.

La mijlocul anilor 1920 s-a mutat în orașul Piatra Neamț, unde în iulie 1926 a fost anchetat pentru corespondență cu militantul comunist I. Klevciuk din Mămăești. Tot în acea perioadă s-a alăturat mișcării comuniste din România.

Din 1932 s-a aflat sub supravegherea Siguranței, iar în 1937 a fost arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice.

După eliberarea sa în toamna anului 1944, ca urmare a amnistiei de după lovitura de stat de la 23 august, s-a întors în Bucovina de Nord, proaspăt reocupată și anexată de URSS.

Ultimii ani și moartea În perioada postbelică a fost inclus sub nr. 1273 pe lista luptătorilor antifasciști din România (1917–1944).

A murit în satul Lujeni la 21 aprilie 1983 și a fost înmormântat în cimitirul local.

Note

Categorie:Nașteri în 1899 Categorie:Nașteri pe 25 martie Categorie:Decese în 1983 Categorie:Decese pe 21 aprilie Categorie:Militari ucraineni Categorie:Ucraineni bucovineni Categorie:Comuniști ucraineni Categorie:Membri ai Partidului Comunist Român Categorie:Spioni sovietici Categorie:Actori ucraineni Categorie:Fotografi din secolul al XX-lea Categorie:Cântăreți ucraineni