Legea protecției animalelor în România este cadrul juridic care stabilește principiile, regulile și sancțiunile privind tratamentul aplicat animalelor domestice și sălbatice aflate pe teritoriul României.
Cadru legislativ Prima reglementare generală în domeniu a fost Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor, care stabilește obligațiile deținatorilor de animale și interzice cruzimea față de acestea. Legea a fost modificată prin Legea nr. 9/2008 și prin OUG nr. 175/2020, care au întărit sancțiunile aplicabile pentru rele tratamente.
În paralel, există reglementări speciale, cum ar fi: Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenției europene pentru protecția animalelor de companie; Legea nr. 227/2002 privind aprobarea OUG nr. 155/2001 referitoare la gestionarea câinilor fără stăpân; ordine și regulamente privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice sau în grădini zoologice.
Principii Potrivit Legii nr. 205/2004, principalele principii sunt: interzicerea maltratării și cruzimii față de animale; asigurarea condițiilor minime de hrană, apă, adăpost și îngrijire: obligația autorităților și a deținătorilor de a proteja sănătatea și bunăstarea animalelor: aplicarea de sancțiuni contravenționale și penale în caz de încălcare a legii.
Sancțiuni Legea prevede: contravenții sancționate cu amendă pentru lipsa condițiilor minime de întreținere: infracțiuni sancționate cu închisoare (până la 7 ani, conform modificărilor din 2020) pentru acte de cruzime, organizarea de lupte între animale sau omorârea acestora fără drept.
Autorități competente Aplicarea legislației este realizată de: Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA); Poliția Animalelor, structură înființată în 2020, cu atribuții de intervenție directă; organizații nonguvernamentale (ONG-uri) care colaborează cu autoritățile pentru protecția animalelor.
Note
Categorie:Legislația românească Categorie:Acte juridice