Impozitul pe fluxul de numerar bazat pe destinație (DBCFT) este un impozit cu o . Spre deosebire de , firmele pot contabiliza imediat toate investițiile de capital (numită „full expensing”). Acest lucru asigură că profitul normal este în afara bazei de impozitare și că doar sunt impozitate. În plus, ajustarea la frontieră bazată pe destinație este aceeași cu modul în care TVA-ul tratează tranzacțiile transfrontaliere - prin scutirea exporturilor, dar impozitarea importurilor.

A fost propus în Statele Unite ale Americii de Partidul Republican în documentul lor de politică din 2016, „A Better Way - Our Vision for a Confident America”, care promova trecerea la acest impozit. Unele surse au susținut că are consecințe diferite față de cele ale unui tarif simplu, deoarece ratele de schimb s-ar ajusta complet.

Potrivit economistului de la Universitatea Berkeley din California, care este „principalul campion intelectual” al „pachetului de idei” privind impozitul cu ajustare la frontieră, care a evoluat în mediul academic de-a lungul mai multor ani, sistemul bazat pe destinație, care se concentrează pe locul în care este consumat un produs, elimină stimulentele pe care multinaționalele le au acum pentru a „manipula sistemul” prin și alte mijloace, pentru a „evita impozitele” și pentru a „proteja profiturile” prin „mutarea” „imobilizărilor necorporale către națiuni cu impozite reduse”.

Introducerea acestuia a fost elementul cheie al propunerii de reformă fiscală din 2016 a Partidului Republican.Un aspect major al schimbării politicii fiscale ar duce la reducerea cotei de la 35% la 20% prin ajustarea sau eliminarea vânzărilor la export din veniturile impozabile ale companiei, oferind astfel exportatorilor interni un avantaj fiscal. Compensând această reducere a veniturilor fiscale, impozitul cu ajustare la frontieră era aplicat importurilor consumate pe plan intern. Teoria lui Auerbach este că un impozit cu ajustare la frontieră de 20% ar consolida dolarul american cu aproximativ 25%. Dolarul mai puternic ar menține costurile de consum interne mai mici, în ciuda faptului că impozitul pe profit de 20% se aplică bunurilor importate consumate pe plan intern, anulând efectiv impozitul mai mare pe importuri și făcând ca impozitul cu ajustare la frontieră să fie neutru din punct de vedere al valorii.

Cu toate acestea, atât The Economist, cât și avertizau că exista incertitudine cu privire la modul în care va reacționa cursul valutar. Unii economiști și decidenți politici și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea că alte țări puteau contesta impozitul cu ajustare la frontieră la Organizația Mondială a Comerțului sau ar putea impune tarife de retorsiune; exista, de asemenea, o opoziție puternică din partea unor interese corporative americane.

Istoric De-a lungul anilor, Auerbach a lucrat cu Michael Devereux, care a introdus împreună cu Stephen R. Bond termenul de impozit pe profit bazat pe destinație. Auerbach a descris un „sistem de impozitare a profiturilor” în care „stimulentele” ar fi aliniate cu „interesul național”. Prin proiectarea unui „sistem bazat pe destinație, concentrat pe locul în care este consumat un produs”, Auerbach a dorit să elimine stimulentele pe care multinaționalele le au acum pentru a „manipula sistemul” pentru a „evita impozitele” și pentru a „adăposti profiturile” prin „mutarea” „imobilizărilor necorporale către națiuni cu impozite reduse”. Încă din 1997, Auerbach a menționat conceptul într-un articol din 1997 publicat în . Bloomberg View l-a descris ca fiind un „tarif plus subvenție la export”.

Context În SUA, numai în 2014 au fost raportate încă 14 corporative, într-un val de inversiuni care amenințau să „submineze baza de impozitare” și economia SUA, potrivit lui (democrat din Michigan), pe atunci liderul . Auerbach își promovase politicile fiscale în cadrul agențiilor guvernamentale timp de mulți ani, dar abia în 2016, (republican din Texas), președintele Comitetului Ways and Means, a inclus majoritatea recomandărilor lui Auerbach în planul său. Brady, care a fost liderul Grupului operativ pentru reforma fiscală, unul dintre cele șase grupuri create de președintele Camerei Reprezentanților , la 4 februarie 2016, a condus efortul republicanilor de a „crea un cod fiscal al secolului XXI, construit pentru creștere”. Pe 24 iunie, aceștia au prezentat un document de politică, intitulat „A Better Way: Our Vision for a Confident America”, care promova trecerea la „un sistem fiscal bazat pe destinație”. Documentul, care face parte dintr-o „serie de documente albe care prezintă schimbări majore de politică”, a descris modul în care „sistemul fiscal teritorial” propus ar pune capăt „abordării fiscale necompetitive la nivel mondial” existente a Statelor Unite ale Americii. Planul ar reduce, de asemenea, „rata impozitului pe profit de la 35% la 20%”, astfel încât impozitul la frontieră este necesară ca o compensare a veniturilor. Într-un interviu acordat Bloomberg din 17 februarie 2017, Brady a descris „piesa centrală a planului fiscal al lui Ryan” ca fiind „o idee de a impozita importurile și a scuti exporturile care ar face companiile americane mai competitive la nivel global și ar reduce motivațiile lor actuale de a se muta în străinătate”.

Potrivit , impozitul ajustat la frontieră ar „strânge venituri de aproximativ 1,1 trilioane de dolari” până în 2027, „ceea ce ar ajuta la compensarea reducerilor de impozit pe profit prevăzute în plan”. În timp ce Ryan apăra impozitul cu ajustare la frontieră la o conferință de presă din 17 februarie, (AFP), un grup de lobby influent, finanțată de , și-a dezvăluit planul de combatere a acestui impozit. În cabinetul președintelui Trump, printre susținătorii acesteia se numără Steve Bannon, consilier senior, în timp ce , fostul bancher de investiții și director executiv al Goldman Sachs, director al , se opune. Senatorul (Arkansas) a estimat că miliardul de dolari pe care corporațiile îl vor economisi anual din venituri ar fi plătit de americanii care lucrează, deoarece aceștia cumpără tricouri și haine pentru bebeluși. De asemenea, secretarul Trezoreriei, și-a exprimat îngrijorarea.

Sistemul actual de impozitare pe profit Rata variază de la sector la sector și poate ajunge chiar și la 21% în industria prelucrătoare. O cotă de impozitare ridicată ar plasa SUA într-un „dezavantaj competitiv pe piața globală” și încurajează corporațiile să se mute în țări cu impozite mai mici. Sistemul fiscal actual oferă, de asemenea, o „deducere fiscală pentru bunurile importate”, oferind un alt stimulent pentru companii să plece. Companiile care importă stocuri înainte de a-și vinde în cele din urmă produsul pe piața internă către consumatorii americani pot deduce costul importurilor din venitul lor impozabil ca parte a costului bunurilor vândute, oferind companiei un beneficiu uneori considerabil. După cum se explică în Forbes, impozitul cu ajustare la frontieră „s-ar îndepărta de un impozit direct pe venit și s-ar apropia mai mult de un impozit indirect pe „”, în care o „corporație ar avea dreptul să deducă imediat costul tuturor achizițiilor de active” și „rata impozitului pe profit ar fi redusă la 20%. Deși acesta este comparat cu TVA-ul, „în cadrul unui TVA tipic... corporația nu și-ar putea deduce salariile.”, dar conform modelului Brady și Ryan, salariile ar putea fi deduse, deci aceasta ar fi un „TVA indirect”. Pentru a încuraja companiile să exporte, sistemul de ajustare fiscală la frontieră ar „ajusta” impozitul companiei pentru a ține cont de vânzările la export prin eliminarea sumei vânzărilor la export din cifra de afaceri a companiei, creând un avantaj fiscal pentru exportatorii interni.

Comparație cu TVA miniatura|400x400px|Harta țărilor și teritoriilor în funcție de statutul lor de TVA Cu excepția SUA, toate țările participante în OCDE utilizează o formă de taxă pe valoarea adăugată (TVA), la fel ca și alte 160 de țări.

În SUA, conceptul de taxă pe valoarea adăugată a făcut obiectul unor dezbateri aprofundate în mediul academic și în politică, iar o „cotă unică” pentru afaceri, sau o TVA bazată pe metoda națională de scădere, s-a numărat printre propunerile înaintate pentru a înlocui impozitul pe profit în 2008.

În schimb, o taxă pe vânzări și utilizare .

Conform unui articol scris de Auerbach pentru , impozitul ajustat la frontieră inclus în propunerea de reformă fiscală a Partidului Republican din 2016ar „converti impozitul actual pe profit în ceea ce se numește «impozit pe fluxul de numerar bazat pe destinație»” (DBCFT). Deși DBCFT este similar cu TVA-ul, potrivit , impozitul pe profit al Partidului Republican nu este TVA, deoarece permite întreprinderilor să deducă salariile, în timp ce TVA-ul nu o face.

, cercetătoare principală la , a descris modul în care planul „Better Way” încorporează „ajustări ale impozitului la frontieră în impozitul pe profit”. Acesta „scutește de impozite exporturile, în timp ce companiile nu ar putea deduce cheltuielile aferente importurilor din baza lor impozabilă”. Ea a comparat impozitul cu ajustare la frontieră propus de Partidul Republican în 2016 cu taxa pe valoarea adăugată (TVA) pe care o utilizează multe alte țări. Primul este un impozit pe profit, în timp ce cea de-a doua este o taxă pe vânzări; prima este protecționistă, iar TVA-ul, la fel ca o taxă pe vânzări, nu este. Freund folosește exemplul taxei pe vânzări de 6% din Maryland, care se aplică tuturor importurilor, indiferent de locul în care sunt produse. Nu este o taxă pe consum bazată pe destinație, prin urmare, nu este nici protecționistă, nici discriminatorie, spre deosebire de DBCFT-ul propus. Impozitul pe fluxul de numerar bazat pe destinație (sau DBCFT) permite deduceri salariale, în timp ce TVA-ul nu.

În cadrul impozitului pe fluxul de numerar cu ajustare la frontieră, importurile ar fi taxate cu o cotă uniformă de 20% și, spre deosebire de „impozitul pe vânzări, impozitul pe fluxul de numerar cu ajustare la frontieră ar favoriza bunurile produse pe plan intern”.

Note

Categorie:Taxe

Vezi și Impozit cu ajustare la frontieră