dreapta|miniatura|Spectrul cerului albastru, de la 380 la aproximativ 740 nanometri (nm). Scăderile de intensitate se observă sub formă de linii întunecate la lungimile de undă ale liniilor Fraunhofer (de exemplu, caracteristicile G, F, b, E, B). Scara verticală nu este de fapt proporțională cu intensitatea. Liniile Fraunhofer sunt un set de linii de absorbție spectrală. Sunt linii de absorbție întunecate, observate în spectrul optic al Soarelui și se formează atunci când atomii din atmosfera solară absorb lumina emisă de fotosfera solară. Liniile sunt numite după fizicianul german Joseph von Fraunhofer, care le-a observat în 1814.
Descoperire stanga|miniatura|Spectrul solar cu linii Fraunhofer. În 1802, chimistul englez William Hyde Wollaston a fost prima persoană care a observat apariția unui număr de caracteristici întunecate în spectrul solar. În 1814, Joseph von Fraunhofer a redescoperit independent liniile și a început să studieze și să măsoare sistematic lungimile lor de undă. El a cartografiat peste 570 de linii, desemnând cele mai proeminente cu literele de la A la K și liniile mai slabe cu alte litere. Observațiile moderne ale luminii solare pot detecta mii de linii.
Aproximativ 45 de ani mai târziu, Gustav Kirchhoff și Robert Bunsen au observat că mai multe linii Fraunhofer coincid cu liniile de emisie caracteristice identificate în spectrele elementelor chimice încălzite. Aceștia au dedus că liniile întunecate din spectrul solar sunt cauzate de absorbția de către elementele chimice din atmosfera solară. Unele dintre celelalte caracteristici observate au fost în schimb identificate ca linii telurice provenite din absorbția de către moleculele de oxigen din atmosfera Pământului.
Referințe
Categorie:Astrochimie Categorie:Fizică atomică