Un drum neasfaltat este un tip de drum a cărui suprafață nu a fost stabilizată sau printr-un tratament de impermeabilizare a îmbrăcăminții rutiere, cum ar fi betonul sau bitumul. Un drum neasfaltat poate fi un drum de pământ, a cărui suprafață este formată din materialul nativ al solului (cunoscut sub numele de material de ), sau poate fi un , unde materialul de bază a fost acoperit cu un strat de pietriș, dar fără a fi sigilat. În întreaga lume există aproximativ 13 milioane de kilometri de drumuri neasfaltate, reprezentând 57% din lungimea totală a rețelei rutiere globale.

Tipuri

Drum forestier sau de exploatare masă lemnoasă

Un drum forestier este un tip de cale de acces rudimentară, construită de companii private sau de entități guvernamentale, cum ar fi Serviciul Forestier al Statelor Unite (United States Forest Service), pentru a permite accesul în zone izolate și nedezvoltate. Aceste drumuri sunt construite în principal în scopul gestionării pădurilor, al exploatării masei lemnoase și al , deși în unele cazuri sunt utilizate și pentru accesul recreativ în zonele sălbatice ().

În mod obișnuit, pentru a circula eficient pe un drum forestier este necesar un vehicul de teren cu tracțiune integrală și gardă mare la sol, mai ales acolo unde există gropi mari și/sau (waterbars). Pentru a face drumul practicabil pe terenuri abrupte se folosesc .

Aceste drumuri se degradează rapid și devin în scurt timp impracticabile. Vestigii ale vechilor drumuri pot exista timp de decenii, fiind în cele din urmă șterse de viituri, eroziune și .

Autocamioanelor forestiere (autotrenurilor pentru bușteni) li se acordă, în general, prioritate de trecere. În zonele în care această practică este reglementată, circulația pe drumurile publice nemodernizate cu trafic greu de bușteni poate fi „controlată prin radio”, ceea ce înseamnă că, din motive de siguranță, se recomandă utilizarea unei stații radio CB la bordul oricărui vehicul aflat pe acel drum.

Drum de exploatare a resurselor Conform Ministerului Pădurilor din Columbia Britanică, drumurile de exploatare a resurselor sunt, de regulă, „drumuri pietruite cu una sau două benzi, construite în scopuri industriale pentru a accesa resursele naturale din zonele îndepărtate”. Acestea pot fi utilizate de vehicule industriale sau de publicul larg și servesc ca legătură pentru comunitățile rurale. Condusul pe drumurile de exploatare poate fi riscant din mai multe motive, inclusiv din cauza vizibilității reduse, a geometriei neobișnuite a drumului și a prezenței . Drumurile de exploatare abandonate pot reprezenta un pericol atât pentru șoferi, cât și pentru trecători, din cauza riscului de declanșare a alunecărilor de teren pe terenuri instabile și prost drenate.

Drum primitiv

Un drum primitiv este o rețea de , utilizată pentru deplasare sau transport, care în general nu este întreținută sau pavată. Drumurile primitive se întâlnesc cu precădere în zonele agricole rurale, deșerturi sau păduri, și nu în zonele dezvoltate.

Nu există o definiție universală a drumului primitiv. Conform legislației din statul Washington, un drum neasfaltat este considerat drum primitiv dacă: Nu face parte din rețeaua de Are un trafic mediu zilnic anual de o sută sau mai puține vehicule. În statul Washington, întreținerea drumurilor primitive este opțională pentru autoritățile comitatului.

Proiectare și întreținere Performanța drumurilor neasfaltate depinde în mare măsură de proprietățile solului de bază și de eficiența sistemelor de drenaj. Proiectarea corectă a drumurilor neasfaltate include considerente legate de selectarea materialelor, compactare și controlul umidității pentru a asigura o capacitate portantă adecvată și rezistență la deformare.

Drumurile neasfaltate sunt deosebit de sensibile la variațiile de umiditate și la schimbările nivelului apelor subterane, factori care pot afecta semnificativ capacitatea lor portantă și stabilitatea suprafeței. Creșterea nivelului apelor subterane și perioadele prelungite de umiditate pot duce la înmuierea structurii drumului, la accentuarea făgașelor și la reducerea viabilității drumului.

Studiile de teren au demonstrat că variațiile nivelului pânzei freatice pot influența în mod direct performanța drumurilor pietruite, subliniind importanța proiectării sistemelor de drenaj și a factorilor de mediu în menținerea funcționalității pe termen lung.

Cercetările au arătat că soluțiile îmbunătățite de drenaj, cum ar fi utilizarea saltelelor de piatră spartă, pot spori performanța structurală a drumurilor neasfaltate și forestiere prin facilitarea mișcării apei și reducerea presiunii hidrostatice în exces din pori. Acest lucru duce la o mai bună distribuție a sarcinilor și la reducerea deformărilor sub greutatea traficului.

Progresele recente în monitorizarea drumurilor neasfaltate includ utilizarea vehiculelor aeriene fără pilot (UAV-uri / drone) pentru evaluarea stării suprafeței și realizarea profilului drumului. Studiile au arătat că tehnicile bazate pe drone pot oferi măsurători precise și eficiente ale caracteristicilor suprafeței drumului, oferind o alternativă promițătoare la metodele tradiționale, cum ar fi profilometrele rutiere și sistemele bazate pe senzori laser.

Pericole la condus În timp ce majoritatea drumurilor pietruite sunt practicabile în orice condiții meteorologice și pot fi folosite de automobile obișnuite, drumurile de pământ pot fi accesibile doar pentru camioane sau vehicule cu tracțiune integrală, în special pe vreme umedă ori pe secțiuni stâncoase sau foarte nisipoase. Un vehicul se poate împotmoli la fel de ușor în nisip ca și în noroi; pentru secțiunile stâncoase poate fi necesară o gardă la sol ridicată.

Condusul pe drumurile neasfaltate prezintă pericole care adesea nu sunt întâlnite pe drumurile asfaltate sau pavate: Praful ridicat de un vehicul aflat în trecere poate reduce drastic vizibilitatea. Ondulațiile de tip „” (washboarding) pot duce la pierderea controlului din cauza lipsei de contact a pneurilor cu solul. Acestea apar cel mai adesea în apropierea intersecțiilor, deoarece oprirea sau frânarea favorizează formarea lor. Derapajul pe noroi după ploaie. Derapajul spatelui vehiculului () din cauza făgașelor adânci formate în suprafața drumului. Acest fenomen se întâlnește des pe drumurile intens circulate. În zonele cu precipitații abundente, înclinarea transversală accentuată (bombeul) necesară pentru scurgerea apei, combinată cu șanțurile de drenaj adânci de pe marginile drumului, determină adesea răsturnarea vehiculelor cu un centru de greutate ridicat, cum sunt camioanele și vehiculele de teren, dacă acestea nu circulă aproape de axul drumului. Multe drumuri neasfaltate au lățimea de o singură bandă (), ceea ce impune o atenție sporită atunci când se circulă cu viteze mai mari.

Lungime după țară Anuarul The World Factbook al CIA oferă o estimare a lungimii totale a drumurilor neasfaltate pentru majoritatea țărilor lumii. Primele 10 țări cu cea mai mare rețea de drumuri neasfaltate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Loc Țară Lungimea drumurilor neasfaltate (km)1Statele Unite ale Americii2.281.8952Brazilia1.754.0003Australia727.6454Canada626.7005China622.0006Mexic529.3587Africa de Sud591.8768Suedia433.0349Rusia355.66610Finlanda350.000 România avea o lungime de 34,312 km a drumurilor neasfaltate în anul 2012.

Note

Vezi și Drum de pământ Exploatare forestieră Drum

Legături externe Dezvoltarea drumurilor forestiere în Suedia – prezentare generală a proiectului de cercetare

Categorie:Tipuri de drumuri