miniatura|Un băiat transgen ținând un

Tinerii transgen sunt copii sau adolescenți care nu se identifică cu . Deoarece tinerii transgen depind de obicei de părinții lor pentru îngrijire, adăpost, sprijin financiar și alte nevoi, aceștia se confruntă cu provocări diferite față de adulții transgen. Potrivit , Asociației Americane de Psihologie și , îngrijirea adecvată pentru tinerii transgen poate include asistență medicală mintală de susținere, tranziție socială și/sau , care întârzie pubertatea și dezvoltarea pentru a le permite copiilor mai mult timp să-și exploreze identitatea de gen.

Conform Academiei Americane de Pediatrie, majoritatea copiilor au un simț stabil al identității lor de gen până la vârsta de patru ani, iar cercetările confirmă faptul că acei copii prepubertali care își afirmă o identitate transgen sau de gen divers își cunosc genul la fel de clar și consistent ca și colegii lor echivalenți din punct de vedere al dezvoltării care se identifică drept cisgen și beneficiază de același nivel de acceptare socială. O analiză din 2022 a constatat că majoritatea copiilor prepubertali care trec prin tranziție socială persistă în identitatea lor în perioadele de urmărire de 5 până la 7 ani. este probabil să fie permanentă dacă persistă în timpul pubertății.

Coming out

Tinerii transgen se pot confrunta cu excluziunea și discriminarea în familie. Unii tineri transgen aleg să rămână „” până când consideră că este sigur și potrivit să își dezvăluie identitatea de gen membrilor familiei și prietenilor. În comunitatea LGBTQ, „coming out” se referă la procesul de recunoaștere și împărtășire publică a propriei identități sexuale sau a identității de gen.

Acceptarea familiei miniatura|O fată transgen (centru dreapta) cu familia ei la un eveniment . Acceptarea familială, sau lipsa acesteia, are un impact semnificativ asupra vieții tinerilor transgen. Prezicerea reacției unui părinte la identitatea de gen a copilului său poate fi dificilă, iar procesul de coming out poate fi o provocare pentru mulți tineri transgen. În unele cazuri, părinții pot reacționa negativ, ceea ce poate include copilului sau forțarea acestuia să părăsească locuința. Cercetările sugerează că tinerii transgen implicați în sunt mai predispuși să fi experimentat respingerea, abuzul și familial în comparație cu tinerii cisgen. Deoarece tinerii transgen depind de părinții lor pentru sprijin și acceptare, excluderea familială poate contribui la vulnerabilitatea emoțională a tinerilor transgen, iar unii pot regreta că și-au recunoscut identitatea de gen ca urmare a acestui fapt.

Intervenții medicale sunt uneori prescrise copiilor transgen care nu au intrat încă în pubertate pentru a opri temporar dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare. Blocantele pubertății oferă pacienților mai mult timp pentru a-și consolida identitatea de gen înainte de a intra în pubertate. Deși puține studii au examinat efectele blocantelor pubertății asupra adolescenților transgen și a , studiile efectuate indică, în general, că aceste tratamente sunt destul de sigure și pot îmbunătăți bunăstarea psihologică.

Vulnerabilitate Tinerii transgen sunt deosebit de vulnerabili la o multitudine de riscuri, inclusiv , , abuz, abuz sexual și tulburări psihiatrice.

Sinucidere

Un studiu din 2007 asupra tinerilor transgen a constatat că, dintre tinerii intervievați, aproximativ jumătate se gândiseră serios să-și pună capăt vieții. Dintre cei care se gândiseră la sinucidere, aproximativ jumătate chiar încercaseră. În total, 18% dintre toți adolescenții transgen intervievați au raportat o tentativă de sinucidere legată de identitatea lor transgen. Într-un studiu din 2014, s-a constatat că aceste statistici sunt chiar mai mari pentru cei care au rămas fără adăpost din cauza prejudecăților împotriva identității lor de gen sau cărora li s-a refuzat îngrijirea medicală pentru că erau transgen. Aceasta duce cifrele la 69% pentru cei care au rămas fără adăpost din cauza identității de gen și la 60% pentru cei cărora li s-a refuzat îngrijirea medicală pentru că erau transgen, o statistică generală afirmând că aproximativ 40% dintre tinerii transgen au încercat să se sinucidă. În Sondajul Național privind Discriminarea Persoanelor Transgen din 2011, care a chestionat 6.450 de persoane transgen, 41% dintre respondenți au raportat tentative de sinucidere, comparativ cu 1,6% din populația generală (o rată de 25 de ori mai mare). Ratele raportate de tentative de suicid au fost chiar mai mari pentru cei care erau șomeri, au suferit hărțuire și abuz fizic sau sexual sau aveau venituri mici în gospodărie. Cu toate acestea, un studiu privind impactul sprijinului parental asupra tinerilor transgen a constatat că, în rândul copiilor transgen cu părinți care îi susțin, doar 4% au avut tentative de suicid, o scădere de 93%.

Atitudini sociale și juridice La scară globală, persoanele transgen se confruntă cu niveluri variate de acceptare sau negare în funcție de atitudinea locului lor față de comunitatea LGBT. Factorii care influențează acceptarea sau negarea identității lor tind să fie în jurul intereselor politice, afilierilor religioase și dacă identitatea lor este încă etichetată drept o tulburare de sănătate mintală. Nivelurile de acceptare tind să fie predominant mai ridicate în țările situate în emisfera nordică. În ciuda nivelurilor mai ridicate, ratele de acceptare variază încă de la o țară la alta. Malta și Statele Unite ale Americii sunt două exemple de țări în care legislația și nivelurile de acceptare socială au creat un mediu mai sigur pentru persoanele transgen.

Persistența identității transgen Dacă disforia de gen a unui copil persistă în timpul pubertății, este probabil permanentă. Pentru copiii cu disforie de gen, perioada cuprinsă între 10 și 13 ani este crucială în ceea ce privește identitatea de gen pe termen lung. Factorii care sunt asociați cu persistența disforiei de gen pe parcursul pubertății includ intensitatea disforiei de gen, cantitatea de comportament intersexual și identificarea verbală cu genul dorit sau experimentat (adică afirmarea că sunt de un gen diferit, mai degrabă decât dorința de a fi de un gen diferit).

Istorie Din punct de vedere istoric, studiile prospective au raportat că disforia de gen la copii este mai strâns legată de o identitate queer adultă non-transgen decât de o identitate transgen adultă, în special pentru copiii , cu sau fără intervenție terapeutică. Aceste studii au fost folosite pentru a pleda pentru mai multă prudență sau întârzieri înainte de a permite copiilor transgen să facă tranziția socială sau medicală.

Activiști tineri transgen

(n. 1995), activistă transgen americană"Trans* 100 List Highlights Activists That Media Ignores ". Retrieved January 3, 2014. (n. 1998), actriță și model american care a militat împotriva legilor anti-transgen în adolescență (n. 1997), politiciană britanică și activistă transgen (n. 2000), activistă și personalitate de televiziune americană (n. 1998), activistă britanică și prima femeie transgen declarată care a devenit ofițer al Partidului Laburist pentru femei (n. 1997), actriță americană și activistă pentru drepturile persoanelor transgen, o interpretează pe prima supereroină transgen în de pe CW

Reprezentări media Filmul (Viața mea în roz) (1997) de urmărește povestea unui copil mic pe nume Ludovic, căruia i se atribuie rolul de băiat, dar care trăiește ca o fată și încearcă să-i facă pe ceilalți să fie de acord cu identificarea ei. „Jocul de gen” al lui Ludovic dă naștere la conflicte în cadrul familiei și la prejudecăți din partea vecinilor.

Note

Vezi și

Sinuciderea în rândul tinerilor LGBT Transfobie

Legături externe If You Are Concerned About Your Child's Gender Behaviors: A Parent guide. A publication of Children's National Medical Center's Outreach Program for Children with Gender-Variant Behavior and Their Families ABC News: Understanding Transgender Children Transgender Community Questions & Answers With Johanna Olson, MD – CHLA's Transyouth Program

Categorie:LGBT