este un regizor, producător, scenarist și editor japonez. El și-a început cariera în televiziune și de atunci a regizat mai mult de doisprezece filme, printre care se numără „Nobody Knows” (2004) și „Still Walking” (2008).
Pentru filmele „Like Father, Like Son” (2013) și „Shoplifters” (2018), a câștigat Premiul Juriului, respectiv Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes . Cel din urmă a fost nominalizat și la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Kore-eda a regizat ulterior „Broker” (2022) și „Monster” (2023).
Copilăria și educația Tatăl lui Kore-eda s-a născut în Taiwan. Bunicii paterni ai lui Kore-eda nu se puteau căsători conform legii japoneze din acea vreme, deoarece aveau același nume de familie, așa că au fugit în Taiwan, pe atunci sub dominația colonială japoneză, unde se puteau căsători. Kore-eda a invocat acest lucru ca motiv pentru afinitatea sa față de Taiwan.
Tatăl lui Kore-eda a fost recrutat în armata japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și deținut în Siberia timp de trei ani după sfârșitul războiului.
Hirokazu Kore-eda s-a născut pe 6 iunie 1962 în Nerima, Tokyo, Japonia. Este cel mai mic dintre trei copii. Încă de mic, Kore-eda se uita la filme cu mama sa. El a spus prin intermediul unui interpret: „Mama mea iubea filmele! O adora pe Ingrid Bergman, Joan Fontaine, Vivien Leigh! Nu ne permiteam să mergem împreună la cinema, dar ea se uita mereu la filmele lor la televizor. Se oprea din toate treburile sau discuțiile între familie pentru a viziona aceste filme. Ne uitam împreună. Așa că adoram filmele - la fel ca ea.”
După ce a văzut Japonia câștigând medalia de aur la volei masculin la Jocurile Olimpice de la München din 1972, a început să joace volei în gimnaziu. A ajuns căpitanul echipei în liceu, ca pasator.
Inițial a picat examenele de admitere, dar a fost acceptat la Universitatea Waseda un an mai târziu. "40年も続く卒業後の社会人生活 だからこそ、"好き"を"仕事"にしたい!!". DAIGAKU SHINBUN (in Japanese). 10 May 2016. Archived from the original on 5 April 2017. Retrieved 13 January 2023. A absolvit Școala Postuniversitară de Litere, Arte și Științe a Universității Waseda în 1987.
Carieră Înainte de a deveni regizor, Kore-eda a lucrat ca asistent de regie pentru documentare de televiziune. A regizat primul său documentar de televiziune, Lecții de la un vițel, în 1991. Ulterior, a regizat alte câteva filme documentare.
Documentarul lui Kore-eda din 1994, „August without Him”, descrie prietenia sa cu Hirata Yutaka, un bolnav de SIDA . Filmul îl urmărește pe Kore-eda în timp ce îl întâlnește pe Yutaka și îi filmează viața între 1992 și 1994. Primul japonez care a recunoscut că a contractat boala prin contact homosexual, Yutaka vorbește deschis despre afecțiunea sa. Filmul se încheie cu deteriorarea stării sale. Yutaka a murit din cauza complicațiilor SIDA pe 29 mai 1994.
La Festivalul de Film de la Veneția din 1995, primul lungmetraj de ficțiune al lui Kore-eda, Maborosi, a câștigat un Osella de Aur pentru cea mai bună imagine. La primul Festival Internațional de Cinema Independent de la Buenos Aires, din 1999, a câștigat premiile pentru cel mai bun film și cel mai bun scenariu pentru filmul său After Life .
În 2005, Kore-eda a câștigat premiile Blue Ribbon pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor pentru filmul său Nobody Knows. Filmul său din 2008, Still Walking, a primit și el premii, inclusiv premiul pentru cel mai bun regizor la Asian Film Awards din 2009 și Golden Ástor pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de Film Mar del Plata din 2008.
Filmul lui Kore-eda din 2013 , „Like Father, Like Son”, a avut premiera și a fost nominalizat la Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 2013. Nu a câștigat premiul menționat, dar a câștigat Premiul Juriului și o mențiune din partea Juriului Ecumenic. În octombrie 2013, filmul a câștigat Premiul Rogers People's Choice la Festivalul Internațional de Film de la Vancouver din 2013.
Filmul lui Kore-eda din 2015, „Our Little Sister”, a fost selectat să concureze pentru Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 2015. Filmul său din 2016 , „After the Storm”, a debutat cu aprecieri critice la Festivalul de Film de la Cannes din 2016, la categoria Un Certain Regard. Pentru munca sa contribuind la acest film, Kore-eda a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Yokohama . Mai mult, a câștigat premiile Academiei Japoneze pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor pentru filmul său din 2017, „The Third Murder”, care a fost proiectat și în competiția principală a celei de-a 74-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Veneția .
În 2018, filmul său Shoplifters, despre o tânără fată primită acasă de o familie de hoți, a avut premiera și a câștigat Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes. De asemenea, a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.
În 2018, a câștigat Premiul Donostia pentru întreaga sa carieră la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián.
În 2019, Kore-eda a regizat Adevărul, cu Catherine Deneuve, Juliette Binoche și Ethan Hawke în rolurile principale. Este primul său film filmat în Europa și nu în japoneză.
În 2021, Kore-eda a regizat Broker. Filmul a fost filmat în Coreea de Sud, cu o distribuție și o echipă de filmare predominant sud-coreeană. A fost lansat pentru prima dată pe 8 iunie 2022. Filmul a fost selectat să concureze pentru Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 2022 și a câștigat Premiul Juriului Ecumenic .
În ianuarie 2022, s-a anunțat că Kore-eda va lucra cu o echipă de regizori, inclusiv Megumi Tsuno, Hiroshi Okuyama și Takuma Sato, la o serie de nouă episoade, The Makanai: Cooking for the Maiko House, adaptată după manga Kiyo in Kyoto.
În noiembrie 2022, Kore-eda a dezvăluit că a terminat filmările pentru următorul său film japonez, Monster. Odată cu post-producția în desfășurare, lansarea filmului Monster era programată pentru 2 iunie 2023. Această dată de lansare a poziționat filmul pentru o posibilă premieră mondială în luna mai la Cannes. A câștigat premiul și premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes din 2023. miniatura|280x280px|Kore-eda în 2025 În 2025, Netflix a lansat serialul TV Asura de Kore-eda. Acesta este bazat pe romanul cu același nume de Kuniko Mukōda. În septembrie același an, Kore-eda a început să lucreze la următorul său film, Sheep in the Box, cu Haruka Ayase și Daigo în rolurile principale, Neon reunindu-se cu el pentru a distribui filmul în SUA, Marea Britanie și Australia.
Stil și influențe Conform Arhivei de Film Harvard, lucrările lui Kore-eda „reflectă stilul și ritmul contemplativ al unor personalități precum Hou Hsiao-hsien și Tsai Ming-liang”. Kore-eda este adesea comparat cu Yasujirō Ozu, dar a spus că se simte mai influențat de Ken Loach și Mikio Naruse .
Într-un interviu din 2009, Kore-eda a spus că „Still Walking” este inspirat de propria sa familie.
Viața personală Kore-eda s-a căsătorit în 2002 și are o fiică, născută în 2007. "是枝裕和 監督". Location Japan (in Japanese). 22 May 2018. Archived from the original on 12 June 2018. Retrieved 4 February 2021.
Filmografie
Lungmetraje Regizate Maborosi (1995)
After Life (1998)
Distance (2001)
Nobody Knows (2004)
Hana (2006)
Still Walking (2008)
Air Doll (2009)
I Wish (2011)
Like Father, Like Son (2013)
Our Little Sister (2015)
After the Storm (2016)
The Third Murder (2017)
Shoplifters (2018)
The Truth (2019)
Broker (2022)
Monster (2023)
Sheep in the Box (2026)
Producător An Film Note 1993 Kakuto 2003 Hebi Ichigo 2006 Yureru Planificator 2014 leji Consultant producător 2020 Zece ani Japonia Producător executiv 2022 Mai Sumoru Rando
Documentare An Film Note 1991 Lecții de la un vițel Totuși... De asemenea, producător 1992 Unde a dispărut toată poluarea? Aș vrea să pot fi japonez 1993 Când cinematografia reflectă vremurile: Hou Hsiao-hsien și Edward Yang Documentar despre cineaștii Hou Hsiao-hsien și Edward Yang Schițe de suflet - Kenji Miyazawa pentru fiecare persoană Scurtmetraj documentar Yottsu no shibu jikoku 1994 August fără El 1996 Această lume O corespondență filmată între Kawase Naomi și Koreeda. De asemenea, scriitor și director de imagine 2003 Locul naşterii Documentar despre vechile platouri de filmare din primul său lungmetraj, Maborosi De asemenea, editor 2008 Daijōbu Dearu Yō ni: Cocco Owaranai Tabi Documentar despre Cocco Seria Constituție. Articolul 9. Renunțarea la război. Uitare 2012 Mesajul de la Fukushima Scurtmetraj documentar 2021 Aleea Centrală Scurtmetraj documentar despre înotatoarea Rikako Ikee
Televiziune Nonfix (1991)
Without Memory (1996)
Kaidan Horror Classics (2010)
Going My Home (2012)
Ishibumi (2015)
A Day-Off of Kasumi Arimura (2020)
The Makanai: Cooking for the Maiko House (2023)
Asura (2025)
Premii miniatura|150x150px|Hirokazu Kore-eda la Festivalul Internațional de Film de la Toronto din 2009
1995: Festivalul Internațional de Film de la Vancouver – Premiul Dragoni și Tigri ( Maborosi ) 1998: Festivalul de Film de la San Sebastian – Premiul FIPRESCI ( After Life ) 1998: Festivalul celor Trei Continente – Golden Montgolfiere ( After Life ) 1999: Festivalul Internațional de Cinema Independent de la Buenos Aires – Cel mai bun film și Cel mai bun scenariu ( After Life ) 2004: Festivalul Internațional de Film din Flandra, Ghent – Marele Premiu ( Nobody Knows ) 2005: Premiile Blue Ribbon – Cel mai bun film și Cel mai bun regizor ( Nobody Knows ) 2008: Festivalul Internațional de Film de la Mar del Plata – Cel mai bun film ( Still Walking ) 2009: Premiile Filmului Asiatic – Cel mai bun regizor ( Still Walking ) 2009: Premiile Blue Ribbon – Cel mai bun regizor ( Still Walking ) 2011: Festivalul de Film de la San Sebastian – Cel mai bun scenariu ( I Wish ) 2012: Festivalul de Film Asia-Pacific – Cel mai bun regizor ( I Wish ) 2013: Festivalul de Film de la Cannes – Premiul Juriului ( Like Father, Like Son ) 2013: Festivalul de Film Asia-Pacific – Cel mai bun film și Cel mai bun regizor ( Like Father, Like Son ) 2013: Festivalul Internațional de Film din São Paulo – Premiul Publicului pentru Cel mai bun film străin ( Like Father, Like Son ) 2013: Festivalul Internațional de Film de la Vancouver – Premiul Publicului pentru Filme Internaționale ( Like Father, Like Son ) 2013: Festivalul de Film de Yokohama – Cel mai bun scenariu ( Like Father, Like Son ) 2015: Festivalul de Film de la San Sebastian – Premiul Publicului pentru Cel mai bun film ( Our Little Sister ) 2015: Festivalul de Film de la Yokohama – Cel mai bun regizor ( Our Little Sister ) 「海街diary」が5冠、「お盆の弟」が4冠 (in Japanese). Nikkan Sports News. Archived from the original on 6 December 2015. Retrieved 5 December 2015. 2016: Premiul Academiei Japoneze – Cel mai bun film și Cel mai bun regizor ( Our Little Sister ) 2016: Filme din Sud – Cel mai bun film ( After the Storm ) 2018: Premiul Academiei Japoneze – Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu și Cel mai bun montaj ( The Third Murder ) 2018: Festivalul de Film de la Cannes – Palme d'Or ( Shoplifters ) 2018: Asociația Criticilor de Film din Los Angeles – Cel mai bun film străin ( Shoplifters ) 2018: Festivalul Internațional de Film de la San Sebastián – Premiul Donostia 2018: Premiile Asia Pacific Screen – Cel mai bun film ( Shoplifters ) 2018: Festivalul de Film de la Denver – Cel mai bun film ( Shoplifters ) 2018: Filmfest München – Cel mai bun film internațional ( Shoplifters ) 2018: Filme din Sud – Premiul Publicului ( Shoplifters ) 2018: Festivalul Internațional de Film de la Vancouver – Cel mai popular film internațional ( Shoplifters ) 2019 : Premiile Filmului Asiatic – Cel mai bun film ( Shoplifters ) 2019: Premiul Academiei Japoneze – Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cel mai bun scenariu ( Shoplifters ) 2019: Premiul César – Cel mai bun film străin ( Shoplifters )