Al doilea mare incendiu din Londra, din decembrie 1940, a fost provocat de unul dintre cele mai distructive raiduri aeriene ale the Blitz din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Raidul Luftwaffe a provocat incendii pe o suprafață mai mare decât cea afectată de Marele incendiu din Londra din 1666, determinând un corespondent american să scrie într-un telegramă către biroul său că „Al doilea mare incendiu din Londra a început”. Incendiile provocate de raid au inclus și focul provocat de o bombă incendiară care a străpuns cupola Catedralei Sfântul Paul, care era păzită de o echipă de pompieri la ordinul prim-ministrului Winston Churchill.

Atacul În noaptea de 29-30 decembrie 1940, asupra orașului au fost lansate aproximativ 100.000 de bombe, cele mai multe mici bombe incendiare. Germanii au trimis în misiune împotriva Londrei136 de bombardiere. Au fost lansate mai puține bombe incendiare decât în raidurile din 15 noiembrie sau 8 decembrie. Raidul s-a concentrat pe o parte a orașului în care se aflau multe clădiri nerezidențiale, precum biserici, birouri și depozite. Multe dintre acestea erau încuiate și nu erau acoperite de Ordinul de supraveghere a incendiilor din septembrie 1940, care se aplica locurilor de muncă cu cel puțin 30 de angajați, depozitelor depozitelor sau fabricilor de cherestea cu o capacitate de peste 1.400 m3 de cherestea.

Bombele incendiare au fost principala armă folosită în acea noapte. Fiecare bombardier era echipat cu 180 astfel de bombe de dimensiuni relativ mici, de 30 x 8 cm, fiecare conținând magneziu care provoca incendii. În urma raidului, în oraș au izbucnit 1.500 de incendii.

Lupta împotriva incendiilor

Eforturile pompierilor au fost îngreunate de o penurie de apă. Rețeaua principală de alimentare cu apă din City of London a fost distrusă de bombe. Unitățile care încercau să obțină apă de la alți hidranți au cauzat scăderea presiunii apei în restul rețelei. Eforturile de alimentare cu apă din râul Tamisa au fost îngreunate de reflux. Dificultățile pompierilor au fost exacerbate de vânt și de zona concentrată a atacului.

Dintre cei 160 de oameni uciși de raidul german, 12 au fost pompieri, iar alți 250 au fost răniți.

Artistul lucra în cadrul Serviciului Auxiliar de Pompieri în noaptea raidului. În timp ce stingea un incendiu în Shoe Lane, Rosoman a plecat să conecteze un alt furtun. Câteva momente mai târziu, un zid s-a prăbușit, îngropându-i pe cei doi pompieri care lucrau în locul în care tocmai fusese Rosoman. Momentul l-a bântuit pe Rosoman pentru tot restul vieții sale. El a imortalizat scena în pictura sa O casă prăbușindu-se peste doi pompieri, Shoe Lane, Londra, EC4. , un prieten al lui Rosoman, care avea să devină romancier și scriitor de jurnale călătorii, a supraviețuit incidentului. Pompierul care l-a înlocuit pe Rosoman la mânuirea furtunului a fost ucis.

Sam Chauveau din cadrul brigăzii de pompieri din Londra a descris scena cu care s-au confruntat pompierii:

Catedrala Saint Paul din Londra Catedrala Saint Paul din Londra și zona învecinată au fost lovite de 28 de bombe incendiare. Prim-ministrul Winston Churchill a transmis mesajul „Catedra Saint Paul trebuie salvată cu orice preț”.

O celebră fotografie, Sf. Paul supraviețuiește, a fost făcută de pe acoperișul clădirii Daily Mail (Northcliffe House pe strada Carmelite) de către Herbert Mason. Mason era fotograful șef de la Daily Mail și se afla pe acoperiș, unde acționa ca supraveghetor de incendiu, când a făcut fotografia. Mason a descris momentul în care a creat fotografia:

.

Se crede că aparatul fotografic era un Van Neck pe un negativ de placă de sticlă. Revista Photographic Journal a Societății Regale de Fotografie a remarcat luminozitatea scenei, spunând că „Lumina disponibilă pentru o expunere instantanee este o indicație a intensității și extinderii focului”.

Voluntarii care serveau ca parte a rondului de gardă de la Sfântul Paul au patrulat clădirea emblematică. Garda a fost formată pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial. Apoi, avea scopul de să protejeze clădirea de raidurile dirijabilelor germane. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, grupul a fost reconstituit pentru a se apăra împotriva unor potențiale raiduri aeriene.

Corespondentul american Ernie Pyle a observat raidul de la un balcon:

Urmări Clădirea medievală Guildhall și mai multe biserici proiectate de arhitectul Christopher Wren s-au numărat printre clădirele istorice din zona centrală a City-ului Londonez care au fost grav avariate sau distruse în cursul atacului.

Industria editorială a suferit pierderi mari în timpul raidului. și , o zonă cunoscută încă din secolul al XIX-lea ca centru londonez al comerțului cu cărți și publicații, au fost grav afectate, iar clădirile și stocurile a 20 de edituri au fost distruse total sau parțial. Worshipful Company of Stationers and Newspaper Makers, birourile învecinate, angrosiștii de cărți Simpkin Marshall și mai multe librării au fost pierdute. Se estimează că cinci milioane de cărți au fost pierdute în incendiile provocate de zeci de mii de bombe incendiare.

Note

Bibliografie suplimentară

Resurse internet "BFI Player – London Fire Raids 29th–30th December 1940" British Council – St. Paul's Cathedral *29 December section begins at 8.29 Getty Images – Photograph showing Paternoster Row before the war British Museum – Sketch of bomb damage in the Paternoster Row area

Categorie:1940 în Regatul Unit Categorie:Atacuri aeriene Categorie:Conflicte Categorie:The Blitz Categorie:Incendii Categorie:Istoria Londrei