Leon Mrejeriu, cunoscut și ca Leon Mrejeru, () a fost un învățător, inspector școlar, publicist și om politic român, prefect al județului Neamț și deputat în perioada interbelică. A fost una dintre personalitățile marcante ale învățământului primar din Moldova, fiind implicat în organizarea și dezvoltarea rețelei școlare rurale din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Biografie Leon Mrejeriu s-a născut în anul 1879 în satul Cotârgași, comuna Broșteni, județul Suceava, într-o familie de țărani. A urmat cursurile școlii primare în localitatea natală, după care a continuat studiile gimnaziale la Fălticeni, unde i-a avut colegi pe Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu și Ion Dragoslav. Prietenia dintre Mrejeriu și Mihail Sadoveanu a continuat pe tot parcursul vieții.
Ulterior a fost admis la Școala Normală „Vasile Lupu" din Iași, una dintre cele mai importante instituții de formare a învățătorilor din România, pe care a absolvit-o cu rezultate remarcabile.
Activitatea didactică După terminarea studiilor, Leon Mrejeriu a fost numit învățător în mai multe localități din zona Moldovei. În această perioadă este menționat în presa și literatura de specialitate ca fiind implicat în activitatea cultural-educativă a satelor.
Ulterior s-a stabilit la Piatra-Neamț, unde a predat timp îndelungat la Școala Primară de Băieți nr. 2. A fost apreciat pentru metodele pedagogice moderne, rigoarea profesională și implicarea în formarea cadrelor didactice tinere. S-a pensionat în anul 1936.
În 1911, cu ocazia sărbătoririi lui Spiru Haret, a rostit discursul oficial în numele învățătorilor din România. În anul următor, 1912, învățătorii din județul Neamț, conduși de P. Gheorghiasa și C. Stan, au inițiat o acțiune pentru desemnarea unui deputat al țăranilor la Colegiul al III-lea, ales de aceștia și nu impus prin decizie administrativă.
Pe parcursul carierei sale, Leon Mrejeriu a deținut mai multe funcții de conducere în sistemul educațional. A fost revizor și inspector al învățământului primar, pentru Ardeal și Bucovina, membru în Consiliul General de Instrucție (1925-1930; 1932-1935), deputat în Parlament (1919-1920; 1922-1926; 1927-1928) și Prefect al județului Neamț (1933-1937).
În această calitate a contribuit la extinderea rețelei de școli primare rurale. Prin activitatea sa, în județul Neamț au fost edificate peste o sută de școli primare, a fost creat un liceu de fete la Piatra-Neamț, pentru care s-a ridicat și un sediu propriu, iar clădirea liceului de băieți din oraș a fost extinsă prin construirea unui etaj suplimentar.
Leon Mrejeriu este considerat unul dintre principalii organizatori ai școlii primare din județul Neamț în perioada interbelică, fiind implicat activ în mișcarea de organizare profesională a învățătorilor din România. În presa vremii a susținut constant ideea fuziunii organizațiilor învățătorești într-o structură unitară, considerând că doar o organizație centralizată, cu un singur comitet de conducere, putea transforma învățătorimea într-o forță profesională eficientă și influentă.
Activitatea publică și politică Implicarea sa în viața publică l-a adus și în zona administrației și a politicii. Leon Mrejeriu a fost ales deputat în Parlamentul României în mai multe legislaturi și a deținut funcția de prefect al județului Neamț.
În 1923 s-a remarcat printr-un discurs în Camera Deputaților privind salariile învățătorilor, evidențiind scumpirea vieții și revendicând creșteri salariale. De asemenea, în 1907, prin conferința „Gospodina și fata de la țară”, a susținut emanciparea femeii rurale, considerând-o esențială pentru progresul gospodăriei și viitorul neamului.
În calitate de prefect și deputat a susținut alocarea de fonduri pentru construirea și modernizarea școlilor.
Activitatea publicistică și culturală Leon Mrejeriu s-a remarcat și printr-o activitate publicistică susținută. A început să publice cronici culturale și articole încă din perioada studiilor la Școala Normală Vasile Lupu.
În 1906 a publicat prima sa lucrare, O călătorie în Transilvania și în 1906–1907 a corespondat cu Sadoveanu, care i-a propus colaborarea la revista „Răvașul poporului”.
În perioada 1906–1940, Leon Mrejeriu a publicat un număr de douăzeci și două de volume, atât individual cât și în colaborare. A făcut parte din colectivul de elaborare a manualelor de citire pentru învățământul primar, urban și rural, alături de autori precum Mihail Sadoveanu, C. Stan, I. I. Teodoru, P. R. Petrescu și I. Ciolan. Totodată, a inițiat o metodă didactică prin care elevii bulgari din Cadrilater au reușit să învețe limba română, promovând examenul de absolvire după aproximativ un an și jumătate de studiu. A susținut numeroase conferințe și cuvântări, prin care și-a valorificat talentul oratoric și a transmis mesaje educative și civice adaptate epocii sale.
După absolvire, a colaborat cu numeroase reviste pedagogice și culturale ale vremii, printre care Șezătoarea, Ion Creangă, Învățământul primar, Convorbiri literare, Albina și altele.
Este menționat în presa interbelică printre învățătorii implicați în activitatea culturală din Basarabia după 1918, alături de Ion Mihalache, Apostol D. Culea, D. V. Toni, împreună cu bucovinenii: George Tofan, Liviu Marian și preotul C. Moraru.
Participarea la Primul Război Mondial În timpul Primului Război Mondial, pentru serviciile sale în luptă și activitate patriotice a fost decorat cu mai multe ordine, printre care: ordinul „Sfânta Ana” (grad de ofițer), „Coroana României” (cavaler cu spade), „Virtutea Militară”, „Ordinul Steaua României” (cavaler cu spade), Crucea Comemorativă de Război, și a fost înaintat la gradul de căpitan.
În timpul Primului Război Mondial, Leon Mrejeriu a fost mobilizat în cadrul armatei române. A participat la campaniile militare ale României și a fost decorat cu ordinele „Sf. Ana” (grad de ofițer), „Coroana României” (cavaler cu spade), „Steaua României” (cavaler cu spade), Crucea Comemorativă de Război și înaintat la gradul de căpitan.
Viață personală și familie Leon Mrejeriu a fost căsătorit cu Eugenia, instituitoare în Piatra-Neamț. Cuplul a avut șase copii. Soția sa a desfășurat activitate didactică în învățământul primar din oraș.
Ultimii ani și moartea La depunerea cererii de pensionare, ministrul Constantin Angelescu a insistat ca Leon Mrejeriu să își continue activitatea în învățământ, însă acesta a refuzat. În rezoluția ministerială de aprobare a cererii, ministrul a consemnat: „…cu cea mai mare părere de rău Ministrul Culturii Naționale acceptă această demisie pe data de 1 septembrie 1936 și regretă din suflet că un dascăl cu așa mari calități și care a adus atât de însemnate servicii școalei și culturii naționale părăsește învățământul”. Leon Mrejeriu a murit la 14 mai 1945 la Mizil, în timp ce se întorcea din refugiu. A fost înmormântat inițial la Mizil, cu onoruri din partea corpului învățătoresc local. În anul 1968, osemintele sale au fost strămutate la Piatra-Neamț.
Recunoaștere și posteritate Leon Mrejeriu este considerat, în literatura de specialitate, un „ctitor al școlii românești” în județul Neamț, datorită rolului său în organizarea și dezvoltarea rețelei de învățământ primar.
A contribuit semnificativ la modernizarea rețelei de școli rurale, la formarea cadrelor didactice, la elaborarea de manuale școlare și la promovarea ideilor de emancipare și identitate națională.
Activitatea sa este rememorată periodic în presa culturală și în publicațiile dedicate istoriei educației.
Note Categorie:Nașteri pe 10 februarie Categorie:Învățători români