era un termen prin care se autoidentificau câteva populați rurale din Europa de Est, care altfel nu aveau o identitate națională clară. Termenul înseamnă „de aici”, „localnici”, sau „băștinași”. Lingcistic, termenul este strâns asociat cu vorbitorii așa-numitei („graiul simplu”), un dialect nestandardizat bazat pe limba belarusă, cu influențe din poloneză, rusă și lituaniană.

Aceste populații erau localizate în zone de întrepătrundere lingvistică din părți din actualele țări Belarus, Polonia, Ucraina, Lituania și Letonia. Ca autoidentificare, ea a persistat în Regiunea Vilnius a Lituaniei până spre sfârșitul secolului al XX-lea. De exemplu, în 1989, un sondaj efectuat pe persoane ale căror acte le consemnau etnia poloneză a arătat că 4% dintre ei se identificau drept , 10% ca lituanieni, și 84% ca polonezi.

În Polonia Termenul a fost folosit într-o publicație oficială pentru prima oară în 1922 în rezultatele preliminare ale (, vol. V). de persoane s-au declarat o naționalitate indigenă, marea majoritate a lor fiind ortodocși () și din zone rurale (). Recensământul afirma că această categorie este pentru „populații care nu și-au putut descrie etnia în vreun alt fel”. Recensământul nu a cuprins și Regiunea Vilnius. miniatura|Limba (poleshuki) la recensământul din 1931 Motivele, înțelesul și implicațiile acestui termen sunt incerte și există mai multe opinii despre ele. În , respondenților li s-a cerut să-și indice limba maternă. A fost inclusă opțiunea , care a fost aleasă de de respondenți. Cercetătorii lituanieni afirmă că în , erau în cea mai mare parte lituanieni . afirmă că o considerabilă contribuție la slavizarea zonei a avut-o un influx semnificativ de țărani ruteni (belaruși) în zonă, mai ales după considerabilele depopulări cauzate de ciumă. , "Dialect and language contacts on the territory of the Grand Duchy of Lithuania from the 15th century until 1939", In:

Utilizările moderne în Lituania Conform cercetărilor efectuate pe la începutul secolului al XXI-lea de către etnologul Iuri Vnukovici, termenul () este rareori folosit ca autoidentificare a populației locale slavofone din Regiunea Vilnius de astăzi. Locuitorii se identifică de regulă ca , în special pe baza religiei catolice, memoriei istorice și locului de origine, chiar dacă vorbesc un dialect belarus și nu poloneză standard.

În discursul modern din Lituania, termenul a evoluat într-o etichetă externă, care uneori poartă o conotație peiorativă referitoare la statutul social inferior. Este adesea folosită pentru a construi o etnie „liminală” sau „hibridă” care nu este nici poloneză, nici belarusă, nici lituaniană. Eticheta de „localnic” a fost folosită de aceste populații și ca justificare pentru drepturile lor asupra resurselor locale, în contextul restituirilor funciare în zona Vilniusului.

În Letonia Raportul recensământului din 1930 din Letonia descrie drept catolici din , care vorbesc în egală măsură poloneză, letonă și rusă, și le lipsește o identitate etnică (recensământul leton nu i-a recunoscut ca parte a unei identități etnice separate). Raportul consemnează că ei își puteau schimba cu ușurință identitatea sub presiunea organizațiilor naționaliste, ceea ce producea schimbări bruște ale compoziției etnice în unele zone, cea mai evidentă fiind scăderea numărului de belaruși în zece ani după 1920 de la la , și creșterea numărului de polonezi mai mult decât s-ar putea explica prin creștere naturală și imigrație, ceea ce sugerează că circa 5000 de aleseseră să se identifice drept polonezi. Un număr incert din ei probabil a ales să se identifice drept ruși sau letoni.

Limba Limba vorbită de această populație (, „limba locală”) a fost descrisă de către ca „un grai popular belarus nestandardizat și în mare parte nedescris”.

Conform unui articol publicat de profesorul polonez în 1931, dialectul polonez din Regiunea Vilnius și din zonele nord-estice în general sunt niște variante poloneze foarte interesante, întrucât dialectul s-a dezvoltat într-un teritoriu străin locuit mai ales de lituanieni (mai ales) sau , și pentru a demonstra aceasta, Otrębski a dat exemple de lituanisme din limba .

In 2015, lingvistul polonez a atestat că mulți locuitori ai Regiunii Vilnius care își declară vorbesc un dialect belarus pe care îl numesc („”).

Note de completare

Note bibliografice

Bibliografie

Categorie:Grupuri etnice din Ucraina Categorie:Grupuri etnice din Polonia