miniatura|Pe zidul Primăriei Vechi din Göttingen se află imaginea unui muzician rătăcitor și vesel, deasupra căruia este scris Ubi bene, ibi patria. „” este o expresie latină care înseamnă „unde este bine, acolo este patria”. Această zicală este o variantă a expresiei „” a poetului tragic roman (c. 220-130 î.Hr.), care apare în tragedia sa, acum pierdută, (19, 391). Acolo, protagonistul Teucer afirmă că patria unei persoane este locul unde aceasta se simte bine. Aceste versuri au fost citate apoi în anul 45 î.Hr. de Cicero (106–43 î.Hr.) astfel: (în traducere „Patria este oriunde este bine”). (, V, 37, 108).Commentary by with Martin Dodsworth, în , Oxford University Press, 1989, vol. V, p. 242 (commentary on 2174:27-8).
Expresia apăruse deja în comedia greacă (în , „Belșugul”) a lui Aristofan (cca. 446-385 î.Hr.).Pitkäranta (2002), p. 624 În această piesă, oamenii au devenit atât de bogați încât nu mai aduc ofrande alimentare zeilor, motiv pentru care Hermes, mesagerul zeilor, vrea să schimbe tabăra atunci când îi este foame. Poporului uimit, el își explică astfel acțiunea sa: „Acolo-i patria, unde zeú-o duce bine!” (traducere Andrei Cornea).Aristofanes (2025), p. 739
Jean-Jacques Rousseau a caracterizat acel proverb ca fiind „execrabil” din cauza caracterului său nepatriotic. Lexicograful I. Berg a afirmat în Dicționar de cuvinte, expresii și citate celebre (Editura Științifică, București, 1968) că „rotunjită în graiul latin, în spiritul său, la forma simplă și concisă păstrată până azi, expresia a găsit de-a lungul veacurilor destui adepți care sacrifică sentimentul patriotic în fața intereselor și satisfacțiilor personale”.
Variante
Conform Enciclopediei italiene din epoca fascistă, Jean-Jacques Rousseau a înlocuit individualismul cosmopolit al secolului al XVIII-lea cu patriotismul cosmopolit, traducând deviza („unde este bine, acolo este patria”) prin („unde este patria, acolo este bine”). Astfel, el a dat epocii naționalismului deviza sa etică.
În eseul său nepublicat („Considerații asupra guvernării Poloniei”, 1772), scris la cererea nobilimii poloneze, Rousseau a afirmat următoarele: „Într-un cuvânt, trebuie inversat acel proverb execrabil și să facem ca fiecare polonez să spună din adâncul inimii sale: .”. Scrierea acestui eseu a avut loc în contextul slăbirii poziției statului polonez, cauzate de starea de dezbinare internă și de presiunea marilor puteri, iar prima împărțire a Poloniei a avut loc în același an. Rousseau considera că Polonia este un exemplu de stat care își putea menține libertatea doar prin spirit patriotic și unitate națională. Potrivit eseului, pentru a-și menține independența, polonezii trebuia să aibă un sentiment de mândrie și de apartenență față de propria națiune.
În anul 1782 diplomatul și scriitorul franco-american a publicat celebra sa operă epistolară („Scrisori de la un fermier american”), unde, în a treia scrisoare, reflectează astfel asupra relației dintre patriotism și bunăstare:
Menționări în cultura română Scriitorul român Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907) a introdus o variantă a acestei expresii în drama Răzvan și Vidra (1867). Acolo, în cântul IV („Încă un pas”), hatmanul polonez îi cere moldoveanului Răzvan, care devenise polcovnic, să ajute Regatul Poloniei să câștige războiul cu Principatul Moldovei:
În România, după destrămarea regimului comunist și în contextul emigrației românești către alte țări, sensul acestei expresii nu mai este interpretat strict ca o lipsă de patriotism deoarece emigrația românilor nu a avut loc din cauza faptului că românii nu și-ar iubi țara, ci pentru obținerea unui trai mai prosper.
Note
Bibliografie
Categorie:Cuvinte și expresii în limba latină