Krekor Ohanian (), cunoscut profesional sub numele de Mike Connors, a fost un actor și producător de film american. Este cel mai bine cunoscut pentru interpretarea detectivului particular Joe Mannix în serialul de televiziune Mannix difuzat de CBS între 1967 și 1975. Acest rol i-a adus un Premiu Globul de Aur în 1970, primul dintre șase nominalizări consecutive, precum și patru nominalizări consecutive la Premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun actor într-un serial dramatic, între 1970 și 1973. De asemenea, a jucat în serialele de scurtă durată Tightrope! (1959–1960) și Today's FBI (1981–1982).
Cariera de actor a lui Connors s-a întins pe o perioadă de 56 de ani. Pe lângă activitatea sa în televiziune, a apărut în numeroase filme, printre care Sudden Fear (1952), Good Neighbor Sam (1964), Situation Hopeless... But Not Serious (1965), Stagecoach (1966), Kiss the Girls and Make Them Die (1966) și Too Scared to Scream (1985), pe care l-a și produs.
Tinerețe Connors s-a născut Krekor Ohanian Jr. la 15 august 1925, în Fresno, California, din părinți armeni, Krekor și Alice (născută Surabian) Ohanian. Tatăl său supraviețuise Genocidului armean. Cei doi s-au căsătorit în 1915 și au avut șase copii: Paul I (decedat în copilărie), Paul II, Dorothy M., Arpesri A., Krekor și Eugene. Tatăl său era avocat și reprezenta numeroși armeni cu resurse financiare limitate și cu o cunoaștere redusă a limbii engleze. Connors vorbea trei limbi: armeană, engleză și franceză. Era, de asemenea, văr cu cântărețul franco-armean Charles Aznavour.
În liceu, Connors a fost un pasionat jucător de baschet, poreclit „Touch” de coechipierii săi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit ca soldat înrolat în Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite. După război, a urmat cursurile Universității din California, Los Angeles cu o bursă de baschet și prin G.I. Bill, unde a jucat sub conducerea antrenorului John Wooden. A urmat cursuri de drept, intenționând să devină avocat, după modelul tatălui său, și a fost membru al frăției Phi Delta Theta.
După un meci de baschet, antrenorul Wilbur Johns l-a prezentat pe Connors prietenului său, regizorul William A. Wellman, căruia i-au plăcut vocea și expresivitatea sa și care l-a încurajat să ia în considerare o carieră în actorie. A fost luat în considerare și pentru rolul lui Tarzan de către directoarea de casting Ruth Burch, care i-a găsit un instructor de actorie.
După ce a devenit actor, agentul său, Henry Willson, a considerat că numele „Ohanian” era prea asemănător cu cel al actorului George O'Hanlon și i-a dat numele de scenă „Touch Connors”, inspirat de porecla sa din baschet. Willson a apreciat că „Connors” era un „nume bun, complet american”. Ulterior, Connors a declarat că a detestat numele „din prima zi” și că faptul că nu și-a folosit numele real a fost cel mai mare regret al carierei sale. După ce a obținut rolul principal în Tightrope!, a dorit să fie creditat ca Ohanian, însă Columbia Pictures i-a spus că deja se impusese sub numele Connors, permițându-i doar să-și schimbe prenumele în Mike.
Carieră Roluri timpurii
Cariera cinematografică a lui Connors a început la începutul anilor 1950, când și-a făcut debutul într-un rol secundar alături de Joan Crawford și Jack Palance în thrillerul Sudden Fear (1952). Inițial fusese respins la audiție de producătorul Joseph Kaufman din cauza lipsei de experiență, însă după ce a ajuns la Republic Pictures și l-a întâlnit pe regizorul David Miller, i s-a oferit șansa de a citi scenariul și, în cele din urmă, rolul.
Connors a apărut în filmul cu John Wayne Island in the Sky, interpretând un membru al echipajului unuia dintre avioanele de căutare și salvare. În 1956, a jucat rolul unui păstor amalecit în filmul lui Cecil B. DeMille The Ten Commandments.
A apărut în numeroase seriale de televiziune, inclusiv în episodul „Tomas and the Widow” (1955) din seria antologică Frontier. A avut apariții ca invitat în sitcomurile timpurii Hey, Jeannie! și The People's Choice, precum și în dramele polițiste City Detective și State Trooper, cu Rod Cameron. De asemenea, a interpretat rolul negativ în primul episod filmat (dar difuzat al doilea) al popularului serial Maverick de la ABC, alături de James Garner, în 1957.
Connors a avut roluri în câteva dintre primele filme regizate de Roger Corman: Five Guns West (1955), The Day the World Ended (1955), Swamp Women (1956) și The Oklahoma Woman (1956). A jucat și în Flesh and the Spur (1956), fiind totodată producător executiv al filmului, pentru care a strâns 117.000 de dolari.
În 1958, a interpretat rolul principal în episodul „Simon Pitt”, finalul serialului western NBC Jefferson Drum, cu Jeff Richards. A apărut și în serialele NBC The Californians, Wagon Train (episodul „The Dora Gray Story”, cu Linda Darnell) și Cimarron City. Alte seriale sindicalizate în care a jucat includ The Silent Service, Sheriff of Cochise, Whirlybirds și Rescue 8, inspirat de activitatea Departamentului de Pompieri al comitatului Los Angeles.
Connors a interpretat un ofițer de poliție sub acoperire infiltrat în crima organizată în Tightrope! (1959–1960). În ciuda popularității, serialul a fost anulat după un singur sezon. Într-un interviu, Connors a declarat că sponsorul principal, J.B. Williams, a refuzat solicitarea președintelui CBS, James Aubrey, de a muta serialul într-un alt interval orar. Sponsorul a renunțat la finanțare și a susținut un alt program pe o altă rețea. Connors s-a opus și ideii de a introduce un asistent (interpretat de Don Sullivan), considerând că ar diminua tensiunea dramatică: „pentru că întreaga premisă era acest tip, singur, «pe o sârmă»… când primește un asistent, dispare amenințarea și pericolul, iar întreaga premisă se destramă.” Mai târziu, a fost distribuit în episodul „The Aerialist” din seria antologică Alcoa Presents: One Step Beyond. În 1963, a avut o apariție ca invitat în rolul lui Jack Marson în episodul „Shadow of the Cougar” din serialul western modern Redigo de pe NBC, cu Richard Egan în rol principal. În 1964, Connors a apărut într-un rol secundar alături de Raymond Burr, interpretându-l pe avocatul Joe Kelly în episodul din serialul Perry Mason, „Cazul jucătorului de bowling agresat”. Ulterior, a fost invitat să joace în mod constant un rol principal în serial, însă producătorii intenționau de fapt să-l determine pe Burr să renunțe la contractul său.
În 1964, Connors a avut un rol în comedia Good Neighbor Sam, alături de Jack Lemmon, și a jucat alături de Susan Hayward și Bette Davis în Where Love Has Gone. A jucat împreună cu Robert Redford într-unul dintre primele sale roluri cinematografice, comedia neagră despre Al Doilea Război Mondial Situation Hopeless... But Not Serious (1965), în care Connors și Redford au interpretat doi soldați americani luați prizonieri de un sătean german interpretat de Alec Guinness. De asemenea, a avut un rol în remake-ul filmului Stagecoach (1966).
Connors a fost luat serios în considerare pentru rolul lui Matt Helm în filmul The Silencers (1966), însă rolul i-a revenit în cele din urmă lui Dean Martin. Audiția sa a impresionat însă Columbia Pictures, astfel că a fost distribuit în filmul similar, parodia de tip James Bond, Kiss the Girls and Make Them Die (1966). Connors și-a realizat singur cascadoriile, inclusiv o scenă în care a atârnat de o scară de frânghie atașată de un elicopter care zbura de pe statuia lui Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro, după ce cascadorul local a refuzat să execute scena.
Mannix miniatura|296x296px|Connors cu Gail Fisher într-o fotografie publicitară pentru Mannix, 1970 Connors a devenit cel mai cunoscut pentru interpretarea detectivului particular Joe Mannix în serialul polițist Mannix. Serialul a rulat timp de opt sezoane, din 1967 până în 1975. În primul sezon, Joe Mannix a lucrat pentru Intertect, o mare agenție de detectivi din Los Angeles, condusă de superiorul său, Lew Wickersham (Joseph Campanella). Din al doilea sezon, Mannix și-a deschis propria agenție de detectivi și este asistat de secretara sa, Peggy Fair (Gail Fisher).
Mannix a fost produs inițial de Desilu Productions (ulterior absorbită de Paramount Television). Președinta de atunci, Lucille Ball, a insistat ca serialul să fie menținut în producție prin eliminarea elementelor tehnologice excesive și transformarea lui Mannix într-un detectiv independent. Această schimbare a contribuit la succesul de durată al serialului. Connors și-a realizat singur majoritatea cascadoriilor; în timpul filmărilor episodului pilot și-a rupt încheietura mâinii și și-a dislocat umărul.
Joe Mannix era armeno-american, la fel ca Connors. Personajul a vorbit armeană în mai multe episoade și a citat frecvent proverbe armene.
În 1970, Connors a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un serial de televiziune dramatic. A fost nominalizat la Globul de Aur de șase ori între 1970 și 1975 și la Premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun actor principal într-un serial dramatic de patru ori între 1970 și 1973. stanga|miniatura|200x200px|Connors cu Eddie Egan într-o fotografie publicitară pentru Mannix, 1972 Discutând despre succesul serialului într-un interviu, Connors a declarat: „Serialul în sine a deschis o eră complet nouă a serialelor polițiste, pentru că nu era vorba despre detectivul particular cinic, à la Humphrey Bogart. Era mai degrabă o serie despre o ființă umană obișnuită. Personajul Joe Mannix putea fi influențat de o față frumoasă, putea vărsa o lacrimă la nivel emoțional și era foarte apropiat de tatăl și familia sa, fiind astfel o personalitate normală, cu un comportament normal.”
Connors a apărut alături de Lucille Ball într-un episod de promovare încrucișată din serialul ei Here's Lucy în 1971. Episodul, care a deschis cel de-al patrulea sezon al serialului, se intitulează „Lucy și Mannix sunt ținuți ostatici” și a fost primul filmat la Universal Studios, după ce Ball a încetat să mai producă programul la Paramount Studios.
Mannix a rămas un serial de succes până în ultimul său sezon. Emisiunea a fost retrasă din difuzare în urma unei dispute între CBS și Paramount: Paramount vânduse drepturile de difuzare a reluărilor Mannix către rețeaua rivală ABC fără a informa CBS. După descoperirea acordului, conducerea CBS a decis anularea serialului pentru a evita pierderea audienței noilor episoade în favoarea reluărilor.
Ulterior, Connors a reluat rolul lui Joe Mannix într-un episod din 1997 al serialului Diagnosis: Murder și în filmul de comedie din 2003 Nobody Knows Anything!.
Cariera mai târziu miniatura|279x279px|Connors cu Genevieve Gilles într-o fotografie publicitară pentru Mannix, 1973 A fost naratorul documentarului din 1975 al lui J. Michael Hagopian, Genocidul uitat, unul dintre primele lungmetraje dedicate Genocidului armean. Documentarul a fost nominalizat la două premii Emmy. În 1995, Connors a narat un alt documentar armean realizat de Hagopian, Ararat Beckons.
În 1976, Connors l-a interpretat pe Karl Ohanian în filmul de televiziune The Killer Who Wouldn't Die. Producătorii și scenariștii Ivan Goff și Ben Roberts, implicați și în producția Mannix, au dorit ca personajul să poarte numele real al actorului. Filmul era conceput ca episod pilot pentru o posibilă serie ABC intitulată Ohanian, despre un fost detectiv de omucideri armeno-american devenit căpitan de ambarcațiuni charter, însă proiectul nu a fost preluat.
Connors a avut roluri în thriller-ele Avalanche Express (1979) și Nightkill (1980). A interpretat rolul unui agent veteran care coordonează o echipă de anchetatori în serialul Today's FBI (1981–1982), care a durat un singur sezon. De asemenea, a jucat și a produs filmul horror independent Too Scared to Scream (1985).