Deir Al-Qassi (în arabă:دير القاسي, în ebraică: דיר אל-קאסי) a fost un sat arab palestinian, așezat la 26 km nord-est de orașul Akko, a cărui populație s-a evacuat în cursul Războiului arabo-israelian din 1948-1949.

Geografie Satul s-a aflat la 26 km nord est de Akkom pe un deal stâncos la circa 5 km sud de granița cu Libanul. Era legat printr-un drum pavat de Fassuta la nord și de Tarshiha la sud-vest. Drumul diviza satul între-un cartier de est și unul de vest, cel dintâi aflându-se la o înălțime mai mare.

Istorie Numele Deir sugerează că în trecut a existat aici o mănăstire și că probabil populația a fost creștină. În timpurile moderne a fost un sat musulman. În timpul epocii otomane și al mandatului britanic asupra Palestinei s-au găsit în localitate obiecte din epoca canaanită, israelită și romană. Khalidi 1992 p.12 S-a găsit ceramică din epoca romană târzie și cea bizantină.Dauphin p.648 În epoca cruciată locul era cunoscut sub numele Cassie. Se știe că în anul 1183 Godfrey de Tor a vândut pământul satului lui Joscelin al III-lea. În 1220 fiica acestuia din urmă, Beatrix de Courtenay și soțul ei, Otto von Rotenlauben, conte de Henneburg, au vândut, la rândul lor, moșia, inclusiv Cassie și Roeis (Khirbet er-Ruwesa, în ebraică Tel Rosh) Cavalerilor Teutoni Epoca mamelucă a lăsat și ea unele vestigii în această arie. Epoca otomană În 1517 Palestina a fost cucerită de turcii otomani. Deir al-Qassi a făcut parte din subdistrictul Jira, parte a Sangeacului Safed. În 1596 registrele de impozite (defter) mentionau aici 24 gospodării musulmane, probabil 132 locuitori. Sătenii plăteau un impozit fix de 25% pe recoltele de grâu și orz, precum și pe capre și stupi de albine - în total 345 akçeHütteroth and Abdulfattah, 1977, p. 177.citat în Khalidi, 1992, p. 12 2019

La începutul secolului al XVIII-lea Deir Al-Qassi era un sat fortificat controlat de un șeic local, Abd al-Khaliq Salih. În 1740 Șeicul Zahir al-Omar din clanul de origine beduină Banu Zaydan, care, în acea vreme, era "multazim" adică inspector de impozite, s-a străduit să obțină controlul asupra satului. Intr-adevăr în 1741 el a anexat satul la moșia sa, prin mijlocirea căsătoriei cu fiica șeicului Salih. Joudah, 1987, p. 24. La sfârșitul anului 1767, dupa ce tatăl sau a refuzat să-i dea Deir Hanna, fiul lui Zahir, Ali, din Safed, i-a cerut Deir Al-Qassi. Zahir a refuzat și de data asta și a intrat în conflict armat cu fiul său și l-a învins. Totuși l-a iertat și, până la urmă, i-a cedat satul.Joudah, 1987, p. 53.

În 1838 Deir Al-Qassi este menționat ca un sat musulman din subdistrictul Jabal, aflat la vest de Safed.

Victor Guérin a vizitat Dayr al-Qassi în 1875, si a estimat populația satului la 350 locuitori musulmani. Guérin p.71 În 1881 Deir Al-Qassi a fost descris în Studiul Palestinei de Vest (SWP) al Fondului de Explorare a Palestinei ca fiind situat pe o creastă, înconjurat de smochini, măslini și pământ arabil. Pe atunci avea o populație de aproximativ 200 de locuitori. Conder, Kitchener 1881-1883 p.197O listă a populației din jurul anului 1887 arăta că Deir al-Qassi avea aproximativ 945 de locuitori, toți musulmani. Schumacher p.190

Administrația mandatară britanică Recensământul efectuat de britanici în 1922 a indicat la Deir al-Qassi o populație de 663 musulmani, care a crescut apoi, după datele din 1931, la 865 locuitori, toți musulmani și locuind în 169 case. Mai târziu s-a adăugat și o importantă minoritate arabă creștină. În 1945 locuiau în sat 1.250 locuitori, din care 880 musulmani și 370 creștini. Împreună cu alte două sate din vecinătate - Fassuta si Al-Mansura, populația număra 2.300 locuitori pe o suprafață de 3401.1 hectare. 160.7 hectare erau plantații și pământ irigabil, 647.5 ha erau cultivate cu cereale, iar 24.7 ha reprezentau terenuri locuite.

Războiul arabo-israelian din 1948-1949 și Statul Israel În cursul Războiului dintre arabi și evrei în 1948-1949 în localitate s-au aflat luptători ai Armatei Arabe de Eliberare, formată din voluntari din țările arabe, conduși de libanezul Fawzi Al Kawukji. La 30 octombrie 1948 satul a fost cucerit de armata israeliană în cadrul Operațiunii Hiram. În acest timp satul a fost bombardat, după spusele israelienilor, din greșeală, și au fost uciși șapte locuitori. În cursul luptelor locuitorii satului au fugit, majoritatea refugiindu-se în Liban.

În decembrie 1948 s-a propus trimiterea de noi imigranți evrei la Al Bassa, Deir al-Qassi și Tarshiha, dar ministrul Aharon Zisling a obiectat ca aceștia nu erau antrenați pentru a lupta. În ianuarie 1949 guvernul israelian a votat pentru incurajarea introducerii de imigranți evrei, recent veniți, pentru a locui în satele abandonate din Galileea. La 27 mai 1949 satul a fost repopulat de Israel cu imigranți evrei recent veniți din Yemen și Kurdistan. Până în iunie 1949 s-a comunicat că în toată zona de graniță cu Libanul, inclusiv în Tarshiha, Suhmata, Deir al Qassi, Tarbiha, Meirun, Al Samuyi, Safsaf și Al Ras al Ahmar, s-au așezat noi imigranți evrei,

În 1949 pe o parte din teritoriului satului Deir al-Qassi s-a întemeiat moșavul evreiesc Elkosh. Pe alter terenuri s-au înființat mai târziu așezările Netua - lângă Al-Mansura (1966), Mattat (1979) și Abirim (1980). Istoricul palestinian Walid Khalidi a descris în 1992 casele care au rămas pe teritoriul fostului sat arab: Câteva case de piatră mai sunt folosite pentru locuit sau ca magazii de către locuitorii din Elkosh. Deșeuri provenite din casele dărâmate mai sunt risipite prin apropiere. Clădirea școlii a rămas abandonată.Au crescut acolo smochini, măslini și cactuși. În anul 2004 o parte din ruinele satului au fost evacuate cu echipament mecanic in cursul unor excavatii ale Autorității de Antichități.

În anul 2000 Ibrahim Khalil Othman a publicat o carte despre istoria satului Deir al-Qassi.

Gallery

Lecturi suplimentare Claude Reignier Conder, Horatio Herbert Kitchener, Edward Henry Palmer, Sir Walter Besant - The survey of western Palestine : memoirs of the topography, orography, hydrography, and archaeology London 1881-1883, digitalizat de Universitatea din Toronto C.Dauphin, La Palestine byzantine, Peuplement et Populations. BAR International Series 726 (în franceză). Vol. III : Catalogue. Oxford: Archeopress.1998, ISBN 0-860549-05-4. Victor Guérin - Description géographique, historique et archéologique de la Palestine, Paris 1868 - digitalizat de Universitatea Harvard Ahmad Hasan Joudah, Revolt in Palestine in the Eighteenth Century: The Era of Shaykh Zahir Al-ʻUmar. Kingston Press.1987 ISBN 9780940670112. W.Khalidi All That Remains: The Palestinian Villages Occupied and Depopulated by Israel in 1948. Washington D.C.: Institute for Palestine Studies.1992ת ISBN 0-88728-224-5. R.Röhricht,(RRH) Regesta regni Hierosolymitani (MXCVII-MCCXCI) (în latină).Berlin: Libraria Academica Wageriana.1893 G.Schumacher "Population list of the Liwa of Akka". Quarterly Statement - Palestine Exploration Fund.1888, 20: 169–191.

Note