Biserica „Sfinții Voievozi” din Hudești / Lupeni este un monument istoric (). A fost ridicată în perioada 1757 - 1759 de Mihalache Costache Lățescu, proprietar al moșiei Hudeștii-Mari.

Istoric Edificarea lăcașului de cult a fost realizată pe dealul din mijlocul satului alături de vechea bisericuță, în curtea conacului boieresc, din piatră și cărămidă, grosimea zidurilor fiind de 140cm. Conform catagrafiei Moldovei din anul 1774,Moldova în epoca feudalismului, vol. VII, partea I, Editura Știința, Chișinău, 1975, pag. 499 - 503 aici slujea dascălul Toma și preotul Andrei Dumitrescu.Apătăchioae... pag. 205

Arhitectura edificiului este în formă de treflă / cruce, cu partea de vest încheiată în absidă, în stilul caracteristic moldovenesc. Bolta are formă de fund de navă și absidele laterale sunt largi și sunt încheiate cu zidărie de cărămidă. Piatra funerară a cavoului familiei Boldur-Lățescu din pronaos a fost adăugată odată cu pridvorul clopotniță în anul 1886.Arhiepiscopia Iașilor pe doxologia.ro: Biserica Parohiei „Sfinții Voievozi” - Hudești, care datează din anul 1759, resfințită astăzi de doi ierarhi - articol din 28 iulie 2024, accesat 9 decembrie 2025 Pictura turnului de deasupra pridvorului are scene din biblie realizate de către un pictor anonim. Pictura de pe catapeteasmă prezintă influențele bizantine ale secolului al XVIII-lea, ea prezentând similitudini cu toate bisericile moldovenești construite în acea perioadă. Din cauza unor deteriorări apărute de-a lungul timpului, biserica a fost restaurată în anul 1859 de către urmașii hatmanului Iordache Gheorghe Costache Boldur-Lățescu. Pe lespedea de piatră care acoperă cavoul hatmanului există inscripția .„.. Supt această piatră odihnesc oasele robilor lui Dumnezeu din familia Costache Boldur-Lățescu: Mihail, Maria, Ion, Neculai, Zinovia, Gheorghe hatman oștilor, logofăt mare și cavaler, fiu lui Costache, restaurator al acestui sfânt locaș, răposat la 1857, februarie 19. fiii acestuia Gheorghe, Profira și Olga”. Pe grilajul care înconjoară cavoul scrie „... Aici se regăsesc resturile pământești ale colonelului de cavalerie Ioan Gh. Boldur-Lățescu, veteran din războaiele din 1917 - 1920 și 1941 - 1945”.

Hatmanul Iordache Boldur-Lățescu a lăsat prin testamentul legalizat la Tribunalul Dorohoi cu nr. 958 din 20 mai 1857 un fond anual de 100 de galbeni ( litera B din testament ) pentru buna funcționare a lăcașului de cult. Fondul provenea din veniturile pe care le dădea moșia Hudeștii-Mari al cărei proprietar era. Din acesta se plăteau preoții și toate cheltuielile pe care le făceau pentru oficierea serviciilor bisericii către comunitate. În plus, testamentul prevedea la litera C, înființarea unei școli normale unde să se predea muzica vocală bisericească. Școala trebuia să poarte numele de Școala Costăchească, ea fiind finanțată din banii pe care moșierul îi primea de la guvern pentru țiganii emanicipați la care a adăugat 300 de galbeni pe care îi dona anual din fondul moșiei Hudești. Primăria Hudești a preluat prin Decret Regal îndatoririle epitropiei desemnate pentru administrarea fondurilor dispuse testamentar. Prin adresa primăriei către Protoierie nr. 317 din 16 aprilie 1881, aceasta a cerut un profesor dedicat muzicii vocale bisericești și a fixat un salariu lunar de 150 lei. Profesorul urma să pregătească cursurile și să învețe tinerii elevi pentru corul bisericii și școlii, dar și să formeze cântăreți bisericești.

Mitropolia din Iași în colaborare cu Ministerul Instrucțiunii și Cultelor, au organizat un concurs în anul 1881 și ca urmare, Gheorghe Mardare a devenit profesor la catedra de muzică vocală și cântări bisericești la Școala Costăchească. Mardare a fost înlocuit în anul 1885 de Meletie Răuțu și în anul 1891 catedra a fost ocupată de Gheorghe Dimitriu. Absolvenții școlii erau numiți cântăreți bisericești pe la bisericile din zona Botoșanilor. La începutul secolului al XXI-lea, funcția profesorului de muzică vocală bisericească din trecut a fost preluată de învățătorii claselor I-a și a II-a, aceștia fiind înlocuiți apoi de suplinitoare și astfel, nu mai existau nici absolvenți de cântăreți bisericești, nici cor școlar și nici cor bisericesc care să-și desfășoare activitatea în biserica lui Boldur.

În anul 1866 epidemia de holeră s-a manifestat cu virulență începând din data de 11 iunie. Înhumarea cadavrelor se făcea în gropi comune. Unii din preoții bisericii s-au îmbolnăvit și au refuzat să oficieze slujbele la căpătâiul muribunzilor de frica infestării.Ștefan Ciubotaru Caleidoscop botoșănean, Botoșani, 1995, pag. 64 Ca urmare Mitropolia a făcut presiuni asupra preoților pentru ca aceștia să oficieze ritualurile după datina strămoșească.

Pe data 18 iulie 2024, biserica a fost resfințită cu prezența lui Teodosie al Tomisului și a vicarului Arhiepiscopiei Iașilor, Nichifor Botoșăneanul.timpulcredintei.ro: Biserica „Sfinții Voievozi” – Hudești, din Protopopiatul Darabani, va fi sfințită de doi ierarhi - articol de Darius Damian din 20 iulie 2024 accesat 9 decembrie 2025botosani24.ro: Biserica „Sfinții Voievozi” – Hudești, din Protopopiatul Darabani, va fi sfințită de doi ierarhi, programul evenimentului - articol din 28 iunie 2024 accesat 9 decembrie 2025 Parohia Sfinții Voievozi din Hudești aparținea în anul 2025 de protopopiatul din Darabani.hudesti.mmb.ro: Parohia Sfinții Voievozi - Hudești - accesat 9 decembrie 2025lacasuridecult.cimec.ro: Biserica "Sf. Voievozi"- accesat 9 decembrie 2025

Preoții bisericii 1774 ― ..., după informațiile preluate din agheazmatarul din 1810, la biserica de aici au slujit preotul Gheorghe Alexandrescu, preotul Justin Gașpar, preotul Toma, preotul Andrei Dumitrescu, preotul Dumitru, preotul Ioan; 1894 ― preotul paroh Gheorghe Popescu, seminarist cu 4 clase, atestat cu nr. 83 din 1875 la Iași. A avut cântăreți bisericești pe Ion Țară și I. Ionițiu și apoi pe C. Popovici și C. Andreiescu; 1900 ― parohul Adrian Popovici seminarist gradul II la Iași i-a luat locul lui Gheorghe Popescu care a plecat la Tătărășeni. 1902 ― a revenit parohul Gheorghe Popescu, Adrian Popovici a plecat la Știubieni; ... 1942 ― preoții Socianu, Corneanu, Nicolae Guragata, Traian Cazancincu. Pe 24 - 28 iunie 1942, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, mitropolitul Irineu al Moldovei a făcut o vizită canonică la mai multe parohii din județul Dorohoi și a trecut și pe la biserica din Hudeștii-Mari. Aici l-a găsit pe parohul Traian Cazancincu și preoții Al. Corneanu ( de la biserica din Lupeni ) și N. Bidihon ( de la biserica din Alba ). Nicolae Guragata conducea corul de copii care cântau „Pre Stăpânul”. Irineu a fost primit de Octav Dragu, care îndeplinea funcția de director al Școlii Costăcheasca și de învățătorul Al. Criclevitz, care era directorul Căminului Cultural „Munca”. În Hudeștii-Mari funcționau simultan patru parohii;Apătăchioae... pag. 207 ... 2025 ― după preotul Corneanu au urmat părintele Nicolae Guragata, Ivan Gheorghe, preotul Tomaziu, preotul Dumitru Chilici și ultimul, preotul iconom Eugen Lăzărescu ( n. 4 februarie 1960, Săveni );

Eugen Lăzărescu s-a născut la Săveni, al doilea copil din trei ai perceptorului Lăzărescu. A urmat gimnaziul la Săveni și apoi Liceul Agricol din Rădăuți. În 1978, a intrat la Seminarul Teologic Veniamin Costache de la Mănăstirea Neamț, pe care l-a absolvit în 1983, în decembrie al aceluiași an fiind hirotonit ca diacon și preot de episcopul-vicar Pimen Suceveanul la Catedrala Mitropolitană din Iași, pe baza parohiei de la Biserica Sfinții Voievozi din satul Carasa, comuna Corlățeni, protopopiatul Dorohoi. În 1987 s-a înscris la Institutul Teologic din București de la care s-a retras după un an ca urmare a unei anchete derulate de Elena Ceaușescu. În 1989 a demarat construcția bisericii noi din Carasa și lucrările la chilia parohiei Adormirea Maicii Domnului de la Slobozia (Broscăuți). Pe 28 octombrie 1989 a fost ridicat la rangul de preot iconom de către Pimen Suceveanul. A făcut obiectul unei a doua anchete a Miliției și a Comitetului Județean al P.C.R. și ca urmare a cerut transferul de la Carasa la parohia Bisericii Sfântul Dumitru din Costești, comuna Răchiți. În 1990 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Iași. În 1991 a cerut transferul la parohia din Hudești la Biserica Sfinții Voievozi. În 1994 a susținut licența la catedra de misologie și ecumenism cu tema „Cultul morților - interconfesional”. În 1996, și-a dat definitivatul în cler - promoția 1980, și a primit vizita lui Emil Constantinescu. În 1997 a devenit profesor de religie. A fost consilier local în perioada 1996 - 2004. A absolvit cursurile facultății de istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași pe care a urmat-o în perioada 2005 - 2007 la specialitatea istorie contemporană. Din 2007 s-a înscris din nou la aceeași facultate ieșeană la facultatea de istorie pentru a obține masteratul.

Împreună cu consiliul parohial din Hudești a demarat în 1995 lucrările de reparare și restaurare a Bisericii Sfinții Voievozi care era într-o avansată stare de degradare. Lucrările de restaurare s-au încheiat în 1997, inclusiv pictura de frescă. Are doi fii, Bogdan și Constantin, și locuia în 2025 cu familia sa în Conacul Boldur-Lățescu.

Agheazmatarul din 1814 În această biserică au existat mai multe mitricale ( registre ) printre care un agheazmatar ( carte de rugăciuni ) tipărit în anul 1814 cu binecuvântarea ( blagoslovenia ) mitropolitului Veniamin Costache, care a aparținut preotului Gheorghe Alexandrescu ce a slujit în acea vreme aici. Mai târziu, preotul Justin Gașpar a descoperit în tartajele ( coperți ) cărții foile unui registru mitrical în alfabetul chirilic din anul 1810.Mitropolia Moldovei și Sucevei nr. 5 - 6, 1963, pag. 296, după cum urmează: fila I ― denumită „Mitrica care s-au dat la biserica Sfinții Voievozi din satul Hudești, ținutul Dorohoi, ca să se scrie cei ce se vor cununa și cei care vor muri pe anul 1810”. Prima parte evidenția nou născuții cu botezurile efectuate de preotul Toma în februarie, septembrie, octombrie și noiembrie; fila II ― evidenția nou născuții botezați de preotul Ioan într-un alt an neidentificat, dar presupus a fi anterior lui 1810, pentru lunile februarie, martie, aprilie și iunie; fila III ― cuprindea șapte înregistrări de nou născuți și semnătura preotului Andrei; fila IV ― conținea înregistrări cu morții din lunile martie, aprilie, mai și iunie, care au fost înhumați de preotul Dumitru. Din totalul de zece decedați doar unul era în vârstă de 67 de ani, restul având vârsta de până în 40 de ani. Au fost notate și cauzele deceselor - lingoarea sau lungoarea ( febra tifoidă );Apătăchioae... pag. 206 fila V ― prezenta opt decese din lunile septembrie, octombrie și decembrie slujite de preotul Ioan. Un decedat la vârsta de 23 de ani era înscris cu motivul morții - slăbiciune.

Referințe

Bibliografie Gheorghe Apătăchioae: Monografia Comunei Hudești (Județul Botoșani), Iași, Editura PIM, 2010, 312 pagini. Monografia a fost publicată cu contribuția lui Gheorghe Antochi ( vezi pag. 311 ) Constantin Ciocoiu pe digitool.bibmet.ro: Note la monografia bisericilor parohiale și filiale din județul Dorohoiu cu personalul. Clericul aflat la punera în aplicare a nouei legi clericale din 1893-94 : Cu note istorice în localități - accesat 6 aprilie 2025

Lectură suplimentară Bibliografie generală -- Suportul documentar studiat de Gheorghe Apătăchioae (pag. 305-306) Gheorghe Apătăchioae: Toponimia comunei Hudești, (manuscris ), Iași, 1978 Costache Jacotă: Monografia satului Hudești, ( manuscris ), 1967 Culișniuc-Olaru Ilie, Gh. Apătăchioae, Costache Jacotă: Monografia comunei Hudești, București, 1987 Culișniuc-Olaru Ilie: Oameni de seamă născuți pe plaiuri hudeștene, (manuscris), București. 2006 Mirela Apătăchioae: Monografia comunei Hudești, ( manuscris ), 2006 Mihail V.Andreescu, Ioan Niculiu și I. Gh. Dumitrescu: Geografia jud. Dorohoi, 1933