thumb|350px|Unguentarium roman din sticlă marmorată, în formă de pară (față și spate) thumb|350px|Unguentarium sculptat dintr-un smarald columbian de de carate, comoara casei Habsburg-Lorraine, Tezaurul Imperial din Viena. Un unguentarium (plural, în ), denumit și balsamarium (pl.: balsamaria), lacrimarium (pl.: lacrimaria) sau vas pentru lacrimi,Neuter noun from the Latin unguentarius, "concerned with the production, sale, etc., of ointments," Oxford Latin Dictionary (Oxford: Clarendon Press 1982, 1985 printing), p. 2092. The noun is a modern coinage as it applies to these vessels: see Susan I. Rotroff, "Hellenistic Pottery: Athenian and Imported Wheelmade Table Ware and Related Material," part 1: text, The Athenian Agora 29 (1997), pp. 175–176, note 28, for references on possible ancient terminology. In antiquity, the adjective unguentarius and its substantives referred to the perfume trade. este un mic recipient din ceramică sau sticlă descoperit frecvent de arheologi în siturile elenistice și romane, în special în cimitire.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria," American Journal of Archaeology 91 (1987), p. 105. Cea mai frecventă utilizare a sa era probabil ca recipient pentru uleiuri sau parfumuri, deși este potrivit și pentru depozitarea și distribuirea substanțelor lichide și pulverulente. Unele descoperiri datează din perioada creștină timpurie.For examples, James Whitley, "Archaeology in Greece 2003–2004," Archaeological Reports 50 (2003–2004), p. 66, with example dating from the 5th–7th century. Din secolul al II-lea până în secolul al VI-lea, acestea sunt mai des realizate din sticlă suflată decât din lut.Henry S. Robinson, "Pottery of the Roman Period: Chronology," in The Athenian Agora, vol. 5 (American School of Classical Studies at Athens, 1959), pp. 15 and 118. Câteva exemplare sunt din argint sau alabastru.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria," American Journal of Archaeology 91 (1987), p. 111, note 34.
Unguentaria erau folosite ca ambalaje pentru produse în comerț și în practicile funerare. Ele sunt răspândite în toată zona mediteraneană a Imperiului Roman, din Israel până în Spania, și mai la nord, în Britania și Germania. Fabricarea lor era aproape la fel de răspândită.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria," American Journal of Archaeology 91 (1987), p. 105; E. Marianne Stern, "Glass Is Hot," American Journal of Archaeology 106 (2002), p. 464.
Forme și funcții Termenul unguentarium este mai degrabă funcțional decât descriptiv; adică se referă la scopul pentru care se crede că a fost utilizat acest vas relativ mic și nu este tipologic din punct de vedere al formei.Natalia Vogelkoff-Brogan, "Late Hellenistic Pottery in Athens: A New Deposit and Further Thoughts on the Association of Pottery and Societal Change", Hesperia 69 (2000), p. 316. În faza sa inițială de dezvoltare, forma a fost modelată în miniatură după amforele mai mari, care ar fi fost containerele originale de transport în vrac pentru produsele vândute în unguentaria.Susan I. Rotroff, "Hellenistic Pottery: Athenian and Imported Wheelmade Table Ware and Related Material", part 1: text, The Athenian Agora 29 (1997), p. 177, and "Fusiform Unguentaria," in "Hellenistic Pottery: The Plain Wares", The Athenian Agora 33 (2006), p. 142. În literatura de specialitate, un unguentarium nu se distinge întotdeauna de o ampulla,William Anderson, "An Archaeology of Late Antique Pilgrim Flasks," Anatolian Studies 54 (2004), p. 82, with reference to John Hayes (1971), who categorized a wheel-made, fusiform ampulla as a "late Roman unguentarium." un termen din Antichitate care se poate referi atât la acestea, cât și la alte vase mici. În studiile din epoca modernă, un unguentarium este uneori numit lacrimarium („recipient pentru lacrimi”) sau balsamarium („recipient pentru balsam”). Toți cei trei termeni reflectă utilizarea modernă bazată pe presupuneri despre utilizarea lor, iar în sursele antice nu se găsește niciun cuvânt pentru aceste vase.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria", American Journal of Archaeology 91 (1987), pp. 105–106; Susan I. Rotroff, "Hellenistic Pottery: Athenian and Imported Wheelmade Table Ware and Related Material", part 1: text, The Athenian Agora 29 (1997), pp. 175–176, note 28.
Vasele mici de două forme, de obicei, dar nu întotdeauna fără mânere, sunt denumite unguentaria:
Fusiform – Forma fusiformă (exemplu aicihere) este caracteristică unguentariilor elenistice: un corp ovoid greu, care se sprijină de obicei pe un picior mic, distinct, în formă de inel, cu un gât tubular lung sau o tijă cilindrică. Forma este comparabilă cu cea a unui fus (din , „fus”).Homer A. Thompson, "Two Centuries of Hellenistic Pottery," Hesperia 4 (1934), p. 472; Henry S. Robinson, "Pottery of the Roman Period: Chronology," in The Athenian Agora, vol. 5 (American School of Classical Studies at Athens, 1959), p. 15; Nabil I. Khairy, "Nabataean Piriform Unguentaria," Bulletin of the American Schools of Oriental Research 240 (1980), p. 85; Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria," American Journal of Archaeology 91 (1987), p. 106. Piriform – Unguentariul cu corp fără picior, rotunjit sau în formă de pară (, „pară”) a început să apară în a doua jumătate a secolului I î.Hr. și este caracteristic epocii romane, în special Principatului timpuriu.Nabil I. Khairy, "Nabataean Piriform Unguentaria," Bulletin of the American Schools of Oriental Research 240 (1980), pp. 85–86; Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria," American Journal of Archaeology 91 (1987), pp. 113–114; Patricia Maynor Bikai and Megan A. Perry, "Petra North Ridge Tombs 1 and 2: Preliminary Report," Bulletin of the American Schools of Oriental Research 324 (2001), p. 66. Acestea sunt asociate în mod regulat cu mormintele din secolul I.Henry S. Robinson, "Pottery of the Roman Period: Chronology," in The Athenian Agora, vol. 5 (American School of Classical Studies at Athens, 1959), p. 85. Unguentariul piriform a fost folosit pentru o perioadă limitată de aproximativ o sută de ani și nu a înlocuit fusiformul.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria", American Journal of Archaeology 91 (1987), p. 107. O excepție de la această cronologie este unguentariul rotunjit și îngust, cu benzi pictate, găsit pe coasta de nord-est a Spaniei și în alte cimitire iberice, datat încă din secolul al V-lea î.Hr.Susan I. Rotroff, "Fusiform Unguentaria," in "Hellenistic Pottery: The Plain Wares," The Athenian Agora 33 (2006), pp. 138–139.
Cuvântul „bulbos” este folosit destul de confuz în studii pentru a descrie ambele forme. „Bulbos” apare ca sinonim pentru „piriform”, dar este aplicat descriptiv fusiformului pentru a distinge anumite exemple de profilurile mai subțiri.
Recpientele subțiri din sticlă suflată au început să apară în Cipru după mijlocul secolului I î.Hr.George H. McFadden, "A Tomb of the Necropolis of Ayios Ermoyenis at Kourion," American Journal of Archaeology 50 (1946), p. 480. Utilizarea noului mediu pentru unguentarii a dus la variații de formă, inclusiv tipul subțire, „în formă de eprubetă”. Unguentariile din sticlă fabricate în Tesalia, de exemplu, au adesea un corp conic distinct, evazat ca clopotul unei trompete, sau sunt înguste și rotunjite cu un gât foarte lung; vin într-o gamă de culori, inclusiv acvamarin, verde pal și verde gălbui, sau pot fi incolore.Gladys Davidson Weinberg, "Evidence for Glass Manufacture in Ancient Thessaly," American Journal of Archaeology 66 (1962) 129–133. Această formă a fost populară în secolele al II-lea și al III-lea și este, de asemenea, caracteristică Traciei și Ciprului.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria," American Journal of Archaeology 91 (1987), p. 113.
Recipientele de sticlă în formă de pasăre pentru cosmetice, găsite în diverse situri romane de la Herculaneum până în Spania, au fost numite și unguentaria. În aceste exemple, datând din perioada tipului piriform, gâtul a devenit un cioc, iar profilul nu mai este vertical. Ca și în cazul altor unguentaria, nu se poate face o distincție clară între utilizarea acestor vase pentru îngrijire în viața de zi cu zi și includerea lor în morminte.Virginia R. Anderson-Stojanovic, "The Chronology and Function of Ceramic Unguentaria", American Journal of Archaeology 91 (1987), pp. 116–117; Josefina Pérez-Arantegui, Juan Ángel Paz-Peralta, and Esperanza Ortiz-Palomar, "Analysis of the Products Contained in Two Roman Glass unguentaria from the Colony of Celsa (Spain)," Journal of Archaeological Science 23 (1996), pp. 649–650, following C. Isings, Roman Glass from Dated Finds (Groningen-Djakarta 1957), on vessel form.
Utilizare comercială și seculară În tipologia sa privind vasele elenistice din Atena utilizate pentru a conține și a turna ulei, Susan I. Rotroff clasifică unguentaria cu askoi din ceramică ca fiind utilizate pentru uleiul parfumat în baie și îngrijire personală, dar remarcă diversitatea tradiției meșteșugărești asociate cu acestea.Susan I. Rotroff, "Hellenistic Pottery: Athenian and Imported Wheelmade Table Ware and Related Material," part 1: text, The Athenian Agora 29 (1997), pp. 6, 32, and 169. Majoritatea unguentaria din agora ateniană erau probabil destinate utilizării seculare, deoarece au fost găsite în gropile de gunoi ale gospodăriilor; totuși, modul în care au fost depozitate în unele fântâni sugerează că erau ofrande votive.Susan I. Rotroff, "Hellenistic Pottery: Athenian and Imported Wheelmade Table Ware and Related Material," part 1: text, The Athenian Agora 29 (1997), p. 176.
Note
Categorie:Recipiente Categorie:Artă romană Categorie:Cultura romană Categorie:Ceramică Categorie:Sticlărie Categorie:Obiceiuri de înmormântare