Pescărașul cu gât alb (Halcyon smyrnensis) este o specie de pescăraș din subfamilia Halcyoninae care trăiește în sudul Asiei.
Taxonomie
Pescărașul cu gât alb este una dintre numeroasele păsări care au fost descrise pentru prima dată în mod oficial de naturalistul suedez Carl Linnaeus în 1758, în cea de-a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae. El a inventat numele binomial Alcedo smyrnensis. Linnaeus a citat "Natural History of Birds" a lui Eleazar Albin, publicată în 1738, care includea o descriere și o planșă a „pescăraș din Smirna”. Exemplarul lui Albin a fost conservat în alcool și a fost colectat de botanistul William Sherard, care a fost consul britanic la Smirna între 1703 și 1716. Genul actual Halcyon a fost introdus de naturalistul și artistul englez William John Swainson în 1821. Halcyon este numele unei păsări din mitologia greacă, asociată în general cu pescărașul. Epitetul specific smyrnensis este un adjectiv pentru orașul Smirna (acum İzmir în Turcia).
Sunt recunoscute cinci subspecii: Halcyon smyrnensis smyrnensis () – de la sudul Turciei la nord-estul Egiptului, de la Irak la nord-vestul Indiei Halcyon smyrnensis fusca () – vestul Indiei și Sri Lanka Halcyon smyrnensis perpulchra () – Bhutan spre estul Indiei, Indochina, Peninsula Malay și vestul insulei Java Halcyon smyrnensis saturatior () – Insulele Andaman Halcyon smyrnensis fokiensis () – sudul și estul Chinei, Taiwan și Hainan
Comportament Reproducere Pescărașul cu gât alb începe să se reproducă la începutul musonilor. Masculii se cocoață pe stâlpi înalți și proeminenți din teritoriul lor și cântă dimineața devreme. În timpul perioadei de curtare, aripile sunt deschise rigid timp de o secundă sau două, expunând oglinzile albe ale aripilor. De asemenea, își ridică ciocul sus și etalează gâtul și partea din față albe. Femela scoate un strigăt rapid și prelungit, kit-kit-kit. Cuibul este un tunel (50 cm lungime, dar a fost observat și un cuib cu un tunel de 90 cm) într-un mal de pământ. Ambele păsări participă la construirea cuibului. De obicei, femela depune 4-7 ouă rotunde și albe. Ouăle eclozează în 20-22 de zile, în timp ce puii părăsesc cuibul după 19 zile.
Mișcări Uneori au fost observate păsări atrase de lumini noaptea, în special în timpul sezonului musonic, ceea ce sugerează că acestea sunt parțial migratoare.
Hrană Se cocoață în mod vizibil pe fire sau pe alte suporturi expuse în interiorul teritoriului său și este frecvent întâlnit în sudul Asiei. Această specie vânează în principal crustacee mari, insecte, viermi de pământ, rozătoare, șopârle, șerpi, pești și broaște. Au fost raportate cazuri când au vânat păsări mici, cum ar fi ochi alb indian, pui de Vanellus indicus și vrăbii. Puii se hrănesc mai ales cu nevertebrate. În captivitate, s-a observat că rareori bea apă, deși face baie în mod regulat.
Note
Legături externe
White-throated kingfisher videos, photos & sounds on the Internet Bird Collection Singapore birds
Categorie:Halcyon Categorie:Păsări descrise în 1758 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus