Orna Porat () o israeliană de origine germană. Cea mai mare parte a activității ei artistice a desfășurat-o în limba ebraică, pe care a învățat-o la maturitate. Ea a fost fondatoarea Teatrului de copii și tineret din Tel Aviv, care îi poartă numele. A fost laureată a premiului de stat - Premiul Israel (1949) și a Premiului EMET (2005). Biografie Orna Porat s-a născut în 6 iunie 1924 la Köln sub numele Irene Klein, într-o familie germană. Tatăl ei, Wilhelm Willy Klein, provenea dintr-o familie romano-catolică, iar mama ei, Elise, era fiica unei familii luterane, dar a devenit ateistă și a fost atrasă de ideile socialiste. La vârsta de zece ani familia s-a mutat la Porz (astăzi parte a orașului Köln) și a fost cooptată, în ciuda rezervei explicite a părinților, în organizația de fete afiliată regimului național-socialist. La sfârșitul studiilor liceale, în anii 1940-1942, Irene Klein a învățat la o școală de teatru din Köln. Opiniile ei s-au format în acea perioada sub influența cărtilor interzise atunci, pe care a reușit să le citească, de autori ca Thomas Mann, Franz Werfel și Jakob Wassermann.În 1942 a fost primită ca actriță într-un teatru profesionist din Schleswig, unde a aflat prima dată despre soarta rezervată evreilor din țară.

(dintr-un interviu luat în ebraică Ornei Porat de către Dan Lahman, pe situl de internet e-mago, 12 ianuarie 2006)

După închiderea teatrului la care lucra, în împrejurările războiului Irene a fost trimisă să lucreze în industria militară și la misiuni de detectare a avioanelor dușmane. Dupa terminarea războiului, având contact cu muncitori polonezi și sovietici, eliberați din muncile forțate în Germania, a vrut să emigreze în Uniunea Sovietică. Ca urmare a cererii de emigrație, a fost anchetată de serviciul militar de informații britanic, mai precis de un ofițer al acestuia, Josef Proter, vorbitor de germană, și originar din Köln, care aparținea Brigăzii evreiești din Palestina din cadrul armatei britanice și a servit apoi în Mosad. Cei doi s-au îndrăgostit și atunci, în 1946 ea a decis să se căsătorească cu el printr-o căsătorie civilă și să plece cu el în Palestina. În 1947 cei doi au ajuns în Palestina, unde în 1948 a luat ființă statul evreiesc Israel, de care tânăra germană și-a legat destinul. Povestea ei a avut un răsunet pozitiv și ea a fost primită cu brațele deschise. Cei doi s-au stabilit în kibuțul Hatzor.

Cariera artistică și publică în Israel 250px|miniatura|dreapta|Orna Porat și Hanna Maron ca actrițe pe scena Teatrului Habima în 1949 În 1948 la scurt timp după ce a imigrat în Israel, Irene Klein Proter, având numele ebraizat în Orna Porat, s-a alăturat Teatrului Kameri din Tel Aviv. Primul ei rol la Kameri a fost Catherine în piesa „Așa era o mamă” (I Remember Mama - după un film american, realizat după o piesă de John Van Druten pe baza unui roman de Catherine Forbes) În cursul anilor a jucat și la Teatrul național Habima din Tel Aviv, la Teatrul Beit Lessin tot din Tel Aviv, la Teatrul municipal din Beer Sheva, la Teatrul Yiddishspiel (în limba idiș) și la teatre peste hotare.

În 1951, a participat la primul ei film, în „Orașul corturilor” de Arye Lahola. În 1954, a jucat într-un alt film al lui Lahola, „O piatră la fiecare kilometru”.

Printre numeroasele roluri pe care le-a interpretat: „Dragostea lui Yoval Or” (traducere din engleză în ebraică de Nathan Alterman a piesei autorului chinez Hsiung Shih-I (Xiong shiyi) „Lady Precious Stream” - „Doamna Pârâu de neprețuit”, dupa basmul popular „Wang Bao chan și Wue Ping-gui”), „Sfânta Ioana” de George Bernard Shaw (rolul principal), „Omul cel bun din Seciuan” de Bertolt Brecht (Shen-ta/Shui-ta), „Maria Stuart” de Friedrich Schiller (Maria Stuart și Elisabeta), „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare (Viola), „Electra” de Sofocle (Electra), „Nunta sângeroasă” de Federico Garcia Lorca (Mama), „Hamlet” de Shakespeare (Gertrude), „Pădurea” de Alexandr Ostrovski (Raisa Pavlovna Gurmâjskaia), „Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt (Claire Zachanassian), „Coriolanus” de Shakespeare (Volumnia), „Troienele” de Euripide (Hecuba), „Casa Bernardei Alba” de Garcia Lorca (Bernarda), „Șoferul Doamnei Daisy” după filmul bazat pe piesa lui Alfred Uhry, (Domnișoara Daisy), „Mirale Efrat” de Yaakov Gordin (Mirale), Sheindel (rabineasa) „Mai crud decât orice rege” de Nissim Aloni (Tzruá), „Ultima din zile” de Gadi Inbar (Mariana), „Fenicienele” de Euripide (Iocasta), Dybbuk de S.An-sky (Țadicul).

A fost, de asemenea, regizoare, inclusiv în piesele Anne Frank și Sfânta Ioana.

În 1984, a jucat în filmul lui Eitan Grin „Până la sfârșitul nopții”, alături de Yosef Milo și Assi Dayan. În 1997, a jucat în filmul „Dragoste interzisă” (bazat pe piesa „Dybuck”) În 1999, a jucat în filmul „Minciuni albe”, alături de Sharon Alexander și Smadar Kilchinsky În 2010, a jucat în filmul „Epidemia X”, regizat de Eitan Tzur.

Orna Porat a fondat și a condus teatrul pentru copii de lângă Teatrul Cameri, care a funcționat din 1965 până în 1970, iar după închiderea acestuia, a fondat și condus la Tel Aviv,începând din 1970, un teatru pentru copii și tineret care îi poartă numele și funcționează și în prezent.

Porat fost una dintre fondatoarele organizației globale ASSITEJ (Centrul pentru Teatru pentru Copii și Tineret) și a înființat filiala israeliană a organizației.

Viața personală 250px|miniatura|dreapta|Fotografie din 2013 Deoarece soții Porat au avut probleme de fertilitate, în 1957 Orna Porat a decis să se convertească la iudaism, pentru a nu avea obstacole legale în adoptarea unor copii. În cele din urmă ei au adoptat doi copii.

Orna Porat a decedat la 6 august 2015 la vârsta de 91 ani, și a fost înhumată alături de soțul ei, decedat înaintea ei, în cimitirul moșavului Hadid. A lăsat un fiu și o fiică.

Filmografie selectată Lista de mai jos conține filmele prezente în Wikidata și în care a jucat Orna Porat.

Every Mile a Stone (1955) Sie sind frei, Dr. Korczak (1974) Every Time We Say Goodbye (1986)

Omagii 1979 - Premiul Israel pentru teatru https://israel-prize.education.gov.il/israel-prize-recipients/tashmab-tashlag/#p_06a970f8-c604-404e-b357-dc1814fc681b laureatii Premiului Israel în 1979 situl Ministerului învățământului și culturii] în același timp cu actorul Rafael Klaczkin de trei ori - Premiul Kinor David (Lira lui David) -1970, 1974, 1980 - din partea Ministerului Invățământului și culturii 1956 - Premiul Ramhal pentru arte dramatice - din partea Primăriei Tel Aviv - împreuna cu actorii D.Vardi,Meir Margalit, Aharon Meskin,Hanna Maron, și Shimon Finkel 1983 - Premiul Meir Margalit 2005 - Premiul EMET pentru întreaga ei activitate doctor honoris causa al Universității din Haifa (2004), al Institutului de știință Weizman, al Universității Bar Ilan, și al Universității din Tel Aviv Cetățeană de onoare a orașelor Tel Aviv, Ramat Gan și Holon

Note

Vezi și Listă de actrițe israeliene

Legături externe

Categorie:Nașteri pe 6 iunie Categorie:Nașteri în 1924 Categorie:Decese pe 6 august Categorie:Decese în 2015 Categorie:Actrițe israeliene Categorie:Actrițe germane Categorie:Actori de teatru israelieni Categorie:Actori de teatru în limba ebraică Categorie:Regizori de teatru Categorie:Directori de teatru Categorie:Foști Romano-catolici Categorie:Convertiți la iudaism Categorie:Articole despre actori și regizori create automat