Petru Cărare () a fost un poet, prozator, publicist și dramaturg din Republica Moldova, cunoscut în special ca scriitor pentru copii, dar și ca autor de parodii și epigrame.
Viață timpurie și educație S-a născut într-o familie de țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca. Clasa întâia (românească) a trecut-o în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală și școala medie din Căușeni, pe care a absolvit-o în 1953. În anul de studii 1953-1954, lucrează, împreună cu Ion Ungureanu, fost coleg de bancă la Zaim, ca profesor de matematică în satul Cîrnățeni.
A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă din Moscova (1969).
Activitate profesională Debut După absolvire, a lucrat un scurt timp ca redactor de poezie și proză la Editura „Școala Sovietică”, apoi a fost foiletonist la noua publicație „Chipăruș”.
În 1954-1955 a început să publice versuri lirice și satirice în ziarul „Tinerimea Moldovei”, precum O călătorie prin rai, Seară de vară, O, leliță ș.a. A debutat editorial în 1959 cu traduceri din Poezii de Heinrich Heine. În același an Uniunea Scriitorilor a propus spre editare primul său volum de poezii, Soare cu dinți, dar acesta a fost respins deoarece conținea texte considerate antisovietice, scriitorul condamnând în versuri unele vicii caracteristice acelei perioade. În plus, scriitorul a fost alungat de la „Chipăruș” și trimis în raionul Telenești, unde a editat ziarul „Lupta” în satul Budăi. În 1961 scriitorul a fost angajat ca secretar literar la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău.
Cărare și-a publicat prima plachetă de versuri pentru copii Cale bună, Ionele! în 1962, la Editura „Cartea Moldovenească”. În același an îi este permis, după înlăturarea textelor antisovietice, să publice volumul Soare cu dinți. Doi ani mai târziu, a publicat volumul de epigrame și parodii Trandafir sălbatic și în același an a fost acceptat în Uniunea Scriitorilor din Moldova. Până în 1966 a contribuit la ziarul „Moldova socialistă”.
Confruntarea cu cenzura În 1967, fiind student la Moscova, și-a schițat primele scenete, iar peste doi ani a terminat prima variantă a comediei umbra Domnului, acceptată în 1970 și montată în regia lui Valeriu Cupcea la Teatrul Academic „A. S. Pușkin”. Piesa a fost jucată în cadrul unui turneu național, dar după cea de-a 30-a montare a fost interzisă. Petru Cărare a continuat să scrie comedii.
În 1971, Cărare a fost numit director al Biroului de propagare a literaturii de pe lângă Uniunea Scriitorilor. În anul următor și-a publicat prima carte de proză, Zodia musafirului. Tot atunci a tipărit volumul de versuri satirice Săgeți, care nu a trecut cenzura și a fost retras la scurt timp din librării, toate exemplarele fiind nimicite, cu excepția unui sac de cărți recuperat de un evreu de la Cimișlia. Incidentul a fost atât de serios încât a provocat concedierea scriitorului, neadmiterea lui în nicio funcție timp de două decenii și expulzarea din Uniunea Scriitorilor. De asemenea, Ivan Bodiul, Prim-secretar al Partidului Comunist din R.S.S. Moldovenească în acea perioadă, a dispus să-i fie aplicată o mustrare aspră directorului Editurii „Cartea Moldovenească”, Grigore Cernobrisov, și demiterea din funcții a celorlalte persoane care se făceau vinovate de apariția volumului.
În pofida confruntării cu regimul, a continuat să scrie despre viciile umane și sociale. În anul în care împlinea 50 de ani (1985), editura „Literatura Artistică” i-a făcut un omagiu și a tipărit volumul Rezonanțe, selecție din cuprinsul cărților editate anterior. În 1990 cartea Săgeți a fost reeditată, fiind completată cu versuri noi și fiindu-i modificat titlul în Săgeți. Carul cu proști și alte poeme.
Din 1980, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți și Teatrul Republican de Păpuși „Licurici” i-au fost montate piesele Străinul, Drum deschis, Portretul, Logodna cu bucluc ș.a. Textele a patru piese au fost publicate în volumul Comedii, în 1988. Comedia Străinul a fost prezentată și la Televiziunea din Cernăuți și Ujgorod.
Literatura pentru copii Petru Cărare a fost cunoscut în mod special ca scriitor pentru copii. Versurile sale destinate copiilor și adolescenților sunt considerate de o integritate și valoare educațională deosebită. A publicat mai mult de zece cărți pentru copii, dezvoltând în unele din ele personajul Ionică Tropoțel, un copil un pic fricos și precaut, dar spiritual și destul de ingenios. În poeziile pentru copii, cu scopul de a educa și copiii și adulții, Cărare evidențiază prin dialoguri vii trăsături psihologice și modalități de existență și exprimare a copiilor.
A scris piesa Drum deschis, montată la Teatrul Republican de Păpuși „Licurici”.
Traduceri, antologii și activitate târzie Creația sa a fost tradusă în limba rusă și în alte limbi din fosta URSS: Дикая роза (1966), Весенние переливы (1979), Приключения Топтыжки (1982), Хитрый лягушонок (1983), Резонанс (1990), Между нами мужчинами (1991). Cărare însuși a tradus din operele lui Esop, Ivan Krîlov, , Samuil Marșak, Rasul Gamzatov, Sebastian Brant, Gianni Rodari, François Villon etc.
Creația sa a fost inclusă în numeroase antologii și culegeri, printre care Comoara fiecăruia (1984), Culegere de schițe și articole despre foametea din 1946-1947 din Moldova (1990), Pagini alese din literatura pentru copii (1993), Limba maternă – floare eternă (2000), Marea antologie a epigramei românești (2005), 101 epigramiști români (2011) ș.a.
În 1996, Cărare a fost acceptat în Uniunea Scriitorilor din România. În 1998, a publicat, într-o plachetă, poezia Eu nu mă las de limba noastră, dedicată consăteanului său Alexei Mateevici, autorul imnului Republicii Moldova. În 2004, a apărut volumul Scrieri alese, cu 320 de pagini ale creației scriitorului.
Opera Operă selectivă: Soare cu dinți, 1962 Trandafir sălbatic, 1965 Parodii, 1965 Stele verzi, 1967 Versuri, 1970 Săgeți, 1972 Oglinzi, 1974 Între patru ochi, 1979 Vatra, 1980 Parodii și epigrame, 1981 Versuri lirice și satirice, Rezonanțe, 1985 Penița și bărdița, 1988 Săgeți, carul cu proști și alte poeme (reeditat), 1990 Fulgere basarabene, 1992 Fulgere basarabene. Săgeata, 1997 Eu nu mă las de limba noastră, de limba noastră cea română, 1997 Leul n-are frigider, 2000 Pălăria gândurilor mele, 2000 Punctul de reper, 2000 Puncte de reper, 2003 Moldovenii în cer, 2004 Scrieri alese, 2004
Cărți pentru copii Operă selectivă: Cale bună, Ionele!, 1962 Poiana veselă, 1963 Ploaie cu soare, 1964 Vînătorul, 1965 Ce culoare are vîntul?, 1968 Umbrela, 1970 Ionică Tropoțel, 1978 Urzicuțe, 1979 Vacanța lui Tropoțel, 1980 Broasca cea isteață Luminișuri, 1983 Tropoțel ajunge primul, 1985 Zurgălăi Tropoțel și toți ceilalți, 1987 Zâmbăreți și cucuieți, 1990 În ajun de Anul Nou, 1992 Umbreluța, 1994 Un motan citea o carte, 2002 Bună dimineața!, 2003
Proză Zodia musafirului, 1970 Între patru ochi, 1979
Distincții Petru Cărare a fost decorat cu următoarele distincții: Titlul onorific „Maestru al literaturii” (1994) Medalia „Mihai Eminescu” (1996) Premiul Național pentru Literatură (2000) Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008) Ordinul Republicii (2010), acordat de Președintele Republicii Moldova Mihai Ghimpu
Viață personală Petru Cărare a fost căsătorit cu Valentina Cărare din 1961. În 1962 s-a născut primul lor copil, Mihai, iar în 1964 s-a născut al doilea fecior, Sandu. În ultimii ani ai vieții, nu apărea în public, locuind cu soția sa într-un apartament din Chișinău. Era vizitat ocazional de politicieni și scriitori, care îi aduceau medicamente. Poetul a decedat în dimineața zilei de 27 mai 2019.
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1935 Categorie:Scriitori moldoveni Categorie:Scriitori de literatură pentru copii Categorie:Poeți moldoveni Categorie:Dramaturgi moldoveni Categorie:Publiciști moldoveni Categorie:Creștini ortodocși români Categorie:Români basarabeni Categorie:Decese în 2019 Categorie:Decorați cu Ordinul Republicii al Republicii Moldova Categorie:Scriitori sovietici Categorie:Poeți sovietici Categorie:Dramaturgi sovietici Categorie:Oameni din județul interbelic Tighina Categorie:Decese în Chișinău