Valeriu Gafencu () a fost un legionar român, refugiat împreună cu familia din Basarabia ocupată de sovietici, care a îndeplinit funcția de conducător al organizației legionare Frățiile de Cruce din orașul Iași și regiunea Basarabiei, în perioada 1940–1941.

În ianuarie 1941, în postura de student al Facultății de Drept din Iași și în contextul Rebeliunii legionare din aceeași lună, a comunicat elevilor unor licee din Iași ca aceștia să nu se prezinte la cursuri în scop de nesupunere față de regimul lui Ion Antonescu. După înăbușirea rebeliunii a fost arestat și condamnat în mai 1941 la o pedeapsă de 3 luni și o zi închisoare corecțională pentru „instigare publică”. După eliberare și-a reluat activitatea de propagandă legionară, fiind rearestat în toamna anului 1941 și condamnat într-un lot de alți complici în decembrie același an, de către un tribunal militar, la o pedeapsă de 25 ani muncă silnică pentru „Crima de Constituire de Asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în Stat”. A fost închis la Penitenciarul Aiud, timp în care a trăit o criză mistică și s-a dedicat pentru ortodoxie; a fost transferat în 1946 de regimul comunist la Pitești, reducându-se cu această ocazie pedeapsa cu 6 ani. Însă, pe fondul tuberculozei, in­su­ficienței cardiace și apendicitei a fost transferat în 1950 la Penitenciarul-Spital Târgu Ocna, unde în urma agravării sănătății a decedat doi ani mai târziu.

După căderea regimului comunist în România persoana lui a făcut obiectul unor discuții privind o eventuală canonizare de către Biserica Ortodoxă Română (BOR), pe fondul unor lucrări memorialistice ale lui Nicolae Steinhardt și Ioan Ianolide, fenomenului „Sfinții închisorilor” care lua amploare în Europa postcomunistă și al „martirajului competitiv”, competiția postcomunistă dintre victimele Holocaustului și ale Gulagului. Promotorii au scos în evidență o presupusă salvare a pastorului Richard Wurmbrand la Târgu Ocna cu tratamentul propriu al lui Gafencu cu streptomicină, în dauna propriei vieți. Deși acțiunea în sine nu a putut fi dovedită de aceștia, unde conform discuțiilor cu alți deținuți Gafencu încă colporta ideile antisemite și era dedicat Mișcării Legionare, efigia lui a început să fie folosită abuziv în anii 2000 de grupări neolegionare și ortodoxiste drept paravan și obiect de cult cu scop de legitimare împotriva acuzațiilor de antisemitism și extremism aduse extremei drepte, în direcția reabilitarării mișcării și căutării expresiei în lumea contemporană.

Ca parte a acestui cult a fost și numirea lui Valeriu Gafencu ca cetățean de onoare al orașului Târgu Ocna în 2009, unde potrivit unui autor, logica simbolică care stă în spate ține că regimul comunist – care l-a ținut închis, dar nu și condamnat – să fie dovedit criminal iar comunitatea să își ceară scuze pentru o presupusă nedreptate. Astfel se urmărește eroizarea imaginii legionarului și o monopolizare subtilă a continuatorilor Mișcării Legionare asupra rezistenței anticomuniste din România, nejustificată de realitate. Numirea a fost contracarată fără succes de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în 2013, iar cultul în ansamblu sporit ca urmare a publicității și a intervenției pozitive a lui Radu Preda din 2014, în calitate de director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. În ultimii ani au fost dedicate cărți și reviste, precum și un timbru al Republicii Moldova cu chipul acestuia și un bust în Chișinău.

În prezent, există curentele de opinie conform cărora acțiunea Institutului „Elie Wiesel” ar fi fost lăudabilă dacă Gafencu ar fi luat direct parte la Holocaustul din România, fie ca legionar, fie ca oficial militar al dictaturii lui Ion Antonescu, precum și faptul că Gafencu este într-adevăr un model de comportament creștin și fiind demn de sanctificare, dar cu condiția ca suporterii acțiunii să dovedească (Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat) faptul că victima regăsise adevăratul creștinism și renunțase la legionarism înaintea morții.

În ultimii ani BOR a luat distanță de propunere, însă anumite grupări de extremă dreaptă, inclusiv cele care se află sub paravanul anticomunismului și asocierii foștilor deținuți politici, fac presiuni.

Biografie Educația și activitatea politică Valeriu Gafencu s-a născut în 24 ianuarie 1921 în Sîngerei, județul Bălți,Mișcarea ..., Sandache, 2013, p. 182 în teritoriul actualei Republici Moldova.

A urmat școala primară la Sângerei și Liceul Teoretic „Ion Creangă” din BălțiMișcarea ..., Sandache, 2013, p. 183 între 1932–1940. A absolvit liceul în vara anului 1940 și s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, în toamna aceluiași an. La câteva zile după absolvirea liceului a fost martor la Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord.Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate și adnotate de monahul Moise, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 15. Gafencu a trecut Prutul împreună cu tatăl, mama și surorile sale și s-au refugiat la Iași. Fiul, împreună cu tatăl, au revenit în Basarabia ocupată, pentru rezolvarea unor probleme legate de gospodăria părăsită.

În anul 1937 a devenit legionar, conform propriilor declarații, la vârsta de 16 ani. În același an a participat la campania electorală, în cadrul Partidului „Totul pentru Țară”.Mișcarea ..., Sandache, 2013, p. 184 Acesta a fost șeful organizației legionare de tineret „Frățiile de Cruce” (FDC) din regiunea Basarabia, îndrumând un grup de tineri proveniți de la diverse licee ieșene. Contrar anumitor mărturii, Gafencu nu a fost un simplu membru FDC.

În anul 1941 Gafencu era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și a locuit în Iași, inițial pe str. Păcurari nr. 9 și apoi pe str. Florilor nr. 10.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 79 A condus din 19 ianuarie 1941De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 71 organizația legionară „Frățiile de Cruce” din orașul Iași, luând în primire sediul organizației de pe str. Lăpușneanu de la Anatole Sarău, care a plecat la București.

La 21 ianuarie 1941, în perioada Rebeliunii legionare, Valeriu Gafencu a dat conducerii Liceului de Băieți „Mihail Kogălniceanu” din Iași un ordin verbal pentru suspendarea cursurilor timp de o oră (între 10 și 11) și s-a adresat elevilor liceului, adăugând cu acest prilej că „elevii sunt un explozibil mai puternic decât dinamita, că sunt elita și conducătorii de mâine ai țării și că avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară, pe Ruși, care ocupă mereu câte un ostrov din Delta Dunării”.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 69 Două zile mai târziu doi tineri legionari s-au prezentat la școală și au anunțat suspendarea cursurilor din ordinul prefectului și au lipit afișe pentru participarea elevilor la o întrunire.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 70 Ceva mai târziu a venit și Valeriu Gafencu pentru a verifica executarea ordinului. Elevii au fost împiedicați să se prezinte la cursuri în ziua de 23 ianuarie 1941, iar unii și în ziua următoare, consemnează un raport din 30 ianuarie 1941 al directorului Liceului de Băieți „M. Kogălniceanu” din Iași. Potrivit unui comunicat al Institutului „Elie Wiesel”, Gafencu l-ar fi înarmat pe elevul Gheorghe Ciutacu de la Liceul Internat pentru a putea lua parte la manifestații.

Arestarea și condamnarea După organizarea grevei elevilor împotriva persecuțiilor orchestrate împotriva legionarilor de către regimul Ion Antonescu și înăbușirea Rebeliuni legionare, Valeriu Gafencu a fost învinuit că, în calitate de conducător al Frățiilor de Cruce din Iași, i-a instigat pe elevii Liceului Internat și Liceului de Fete „Oltea Doamna” să nu se prezinte la cursuri în ziua de 23 ianuarie 1941, fapt care a fost perceput de autoritățile antonesciene ca un act de „nesupunere față de autoritățile școlare”.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 74 Într-o declarație dată la 15 martie 1941 în fața judecătorului de instrucție al cabinetului No. 3 de pe lângă Tribunalul Militar al Corpului 4 Armată, Valeriu Gafencu a recunoscut că a avut ședințe cu membrii Frățiilor de Cruce în zilele de 21 și 22 ianuarie la sediul de pe str. Lăpușneanu, a condus coloana Frățiilor de Cruce de la sediul organizației până la cazarma de pe str. Lascăr Catargi în după amiaza zilei de 22 ianuarie, a participat la manifestațiile legionare din Piața Unirii din seara zilei de 22 ianuarie și s-a prezentat în dimineața zilei de 23 ianuarie la Liceul Internat și la Liceul „Oltea Doamna” pentru a comunica suspendarea cursurilor în acea zi, afirmând că a făcut acest lucru din proprie inițiativă.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 72 Tot atunci a negat însă că i-ar fi îmbrăcat pe elevi în cămăși negre și că i-ar fi înarmat cu pistoale. Valeriu Gafencu a fost condamnat, într-un lot de 18 persoane, prin sentința nr.485/94 din 25 mai 1941De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 77 a Tribunalului Militar al Corpului IV Armată la o pedeapsă de 3 luni și o zi închisoare corecțională și 2.000 lei amendă corecțională pentru „instigare publică”.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 76

A fost eliberat la scurt timp și a plecat la munte, apoi s-a întors acasă și și-a susținut examenele de sfârșit de an.De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 78 Și-a reluat apoi activitatea de propagandă legionară, iar în toamna anului 1941 a fost surprins de autoritățile regimului Antonescu împreună cu Paul Miron în timpul unui ritual legionarCioflâncă, Adrian și Radu, Adriana, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; „Eroi contrafăcuți” (Web Archive), Revista 22, publicat pe 12 decembrie 2013. organizat în via Weisbuch din cartierul Copou (din nordul Iașului). În declarația dată la 23 noiembrie 1941 în fața șefului patrulei el și-a asumat integral vina pentru organizarea acelei ședințe legionare și a susținut că nu a urmărit „niciun gând rău pentru Națiunea mea”, ci că dorea doar reabilitarea Mișcării Legionare, al cărui „ideal atâta de curat și măreț” fusese compromis de conducătorii ei „de mâna a doua, mai slabi ca moral, departe de linia de conduită a Căpitanului”. I s-a imputat cu acest prilej că ar fi recrutat câțiva elevi ai Liceului Militar din Iași prin intermediul lui Paul Miron și Mircea Burlibașa (elevi în clasa a V-a la acest liceu) și că ar fi organizat, împreună cu aceștia, o ședință legionară secretă.William Totok; Din vremurile războiului rece, (VII). Ivan Deneș vs. Richard Wurmbrand, Radio Europa liberă, 11 iunie 2014

Valeriu Gafencu a fost judecat din nou și condamnat prin sentința nr. 2374/941 din 5 decembrie 1941 a Curții Marțiale a Corpului 4 Armată la o pedeapsă de 25 ani muncă silnică și 1.000 lei cheltuieli de judecată pentru „Crima de Constituire de Asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în Stat”,De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 68De la Ion Antonescu la „Sfinții închisorilor” ..., Florian, 2015, pag. 80 sub regimul Ion Antonescu. Elevii Paul Miron și Mircea Burlibașa au fost condamnați pentru același delict la câte 15 ani muncă silnică și 500 lei cheltuieli de judecată, în timp ce ceilalți patru elevi (Ilie Niță, Mihai Onică, Traian Păstrăvanu și Vasile Mihăilescu), cărora li s-au găsit circumstanțe atenuante, au fost condamnați pentru „Crima de participare la o adunare a unei asociațiuni cu caracter legionar potrivnică ordinei existente în Stat” la câte 3 ani închisoare corecțională și 300 lei cheltuieli de judecată.

Perioada de încarcerare