Slovacia (în ; ), oficial Republica Slovacă (în ), este o țară fără ieșire la mare din Europa Centrală. Se învecinează cu Polonia la nord, cu Ucraina la est, cu Ungaria la sud, cu Austria spre vest și cu Republica Cehă spre nord-vest. Slovacia are circa și este în cea mai mare parte o țară montană. Populația este de peste 5,4 milioane de locuitori și constă în majoritate din slovaci. Capitala și cel mai mare oraș este Bratislava, iar al doilea cel mai mare oraș este Košice. Limba oficială este limba slovacă.
Slavii au sosit pe teritoriul Slovaciei actuale în secolele al V-lea și al VI-lea. În secolul al VII-lea ei au jucat un rol semnificativ în crearea Imperiului lui Samo, iar în secolul al IX-lea s-a întemeiat Principatul Nitra, care a fost ulterior cucerit de către Principatul Moraviei pentru a înființa Moravia Mare. În secolul al X-lea, după dizolvarea Moraviei Mari, teritoriul a fost integrat în Principatul Ungariei, care avea să devină Regatul Ungariei în anul 1000. În 1241 și 1242, o mare parte a teritoriului a fost distrusă de mongoli în timpul invaziei lor din Europa Centrală și de Est. Zona a fost recuperată în mare parte datorită lui Béla al IV-lea al Ungariei, care a colonizat și germanii țipțeri, care au devenit un grup etnic important în zonă, în special în ceea ce astăzi reprezintă Slovacia centrală și de est. După Primul Război Mondial și dizolvarea Imperiului Austro-Ungar, Consiliul Național Cehoslovac a pus bazele Cehoslovaciei (1918-1939). O primă Republică Slovacă independentă existat în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca totalitar, clero-fascist, unipartid al Germaniei Naziste. La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, Cehoslovacia a fost restabilită ca țară independentă. O lovitură de stat, în 1948 a pus bazele unui alt stat totalitar cu partid unic, sub , în timpul căruia țara a existat ca satelit al Uniunii Sovietice. Încercările de liberalizare a comunismului în Cehoslovacia au culminat cu primăvara de la Praga, care a fost zdrobită de invazia Pactului de la Varșovia în august 1968. În 1989, Revoluția de Catifea a pus capăt dominației comuniste asupra Cehoslovaciei. Slovacia a devenit un stat independent la 1 ianuarie 1993, după dizolvarea pașnică a Cehoslovaciei, uneori cunoscută sub numele de divorțul de catifea.
Slovacia este o economie avansată cu venituri mari, cu un Indice al Dezvoltării Umane foarte mare, Țară și împrumut | Data.worldbank.org. Adus la 11 august 2014. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare: Raportul privind dezvoltarea umană, 2014 . undp.org. un standard de viață foarte ridicat și obține rezultate favorabile la măsurarea , libertății presei, , guvernării democratice și păcii. Țara menține o combinație de economie de piață cu un sistem cuprinzător de . Cetățenii Slovaciei beneficiază de , și unul dintre cele mai lungi concedii pentru din OCDE. Țara a aderat la Uniunea Europeană în 2004 și la zona euro la 1 ianuarie 2009. Slovacia este, de asemenea, membră a Spațiului Schengen, a NATO, a Organizației Națiunilor Unite, OCDE, OMC, CERN, OSCE, Consiliului Europei și Grupului de la Visegrád. Deși inegalitatea veniturilor regionale este ridicată, . În 2018, cetățenii slovaci aveau acces fără vize sau cu viză la sosire în 179 de țări și teritorii, pașaportul slovac clasându-se la acest capitol pe locul 10 în lume. Ca parte a zonei euro, moneda slovacă este euro, a doua cea mai tranzacționată monedă din lume. Slovacia este cel mai mare producător mondial de automobile pe cap de locuitor, cu un total de 1.040.000 de automobile fabricate în țară doar în 2016 și al șaptelea cel mai mare producător de automobile din Uniunea Europeană. Industria automobilelor reprezintă 42% din producția industrială a Slovaciei, și un sfert din exporturile sale.
Etimologie Prima mențiune scrisă a numelui Slovacia provine din 1586 (în ). Aceasta derivă din cuvântul ceh ; formele anterioare germane erau Windischen landen și Windenland (secolul al XV-lea). Numele în limba autohtonă, (1791) provine dintr-o denumire mai veche a slovacilor, , ceea ce poate indica originea sa înainte de secolul al XV-lea. Sensul original era geografic (nu politic), deoarece Slovacia a făcut parte din Regatul multietnic al Ungariei Slovacii fac diferența între (statul istoric) și (statul modern), chiar dacă în română ambelor li se spune Ungaria. și nu a constituit o unitate administrativă separată în această perioadă.
Istorie thumb|right|upright|O din Moravany nad Váhom, care datează din 22.800 î.e.n. Datarea cu carbon radioactiv plasează cele mai vechi artifacte arheologice păstrate din Slovacia găsite în apropiere de Nové Mesto nad Váhom cu circa 270.000 de ani în urmă, în epoca Paleoliticului timpuriu. Aceste unelte antice, realizate prin tehnica , stau mărturie despre vechiul habitat al Slovaciei.
Alte din epoca paleoliticului mijlociu (200.000–80.000 î.e.n.) provin din peștera Prévôt (Prepoštská) de lângă Bojnice și din alte locații din apropiere. Cea mai importantă descoperire din acea epocă este un craniu de neandertal (aproximativ 200.000 de ani), descoperit lângă Gánovce, un sat din nordul Slovaciei.
Arheologii au descoperit schelete umane preistorice în regiune, precum și numeroase obiecte și vestigii ale culturii , în principal în văile râurilor Nitra, Hron, , Váh și până în orașul Žilina și în apropierea poalelor munților , Inovec și , precum și în Munții Myjava. Printre cele mai cunoscute descoperiri se numără cea mai veche statuetă feminină din os de mamut (22.800 î.e.n.), renumita . Statueta a fost găsită în anii 1940 în Moravany nad Váhom, lângă Piešťany. Numeroase coliere din cochiliile de gastropode termofile Cypraca din perioada terțiară provin din locațiile Zákovská, Podkovice, Hubina și Radošina. Aceste constatări furnizează cele mai vechi dovezi ale schimburilor comerciale realizate între Marea Mediterană și Europa Centrală.
Epoca Bronzului miniatura| Stânga: o monedă celtică Dreapta: cinci coroane slovace Epoca bronzului pe teritoriul geografic al Slovaciei moderne a trecut prin trei etape de dezvoltare, care se întind între 2000 și 800 î.e.n. Dezvoltarea culturală, economică și politică majoră poate fi atribuită creșterii semnificative a producției de cupru, în special în Slovacia centrală (de exemplu, în Špania Dolina) și de nord-vest. Cuprul a devenit o sursă stabilă de prosperitate pentru populația locală.
După dispariția culturilor Čakany și , au extins construirea de fortificații puternice și complexe, cu mari clădiri permanente și centre administrative. Excavațiile ale lusațienilor evidențiază dezvoltarea substanțială a comerțului și agriculturii în acea perioadă. Bogăția și diversitatea mormintelor a crescut considerabil. Locuitorii din zonă au construit arme, scuturi, bijuterii, vase și statui.
Epoca fierului
Perioada Hallstatt Sosirea triburilor din Tracia a perturbat populația culturii Kalenderberg, care locuia în satele situate pe câmpie (Sereď) și în fortărețele de pe dealuri, cum ar fi Molpír, lângă Smolenice, în Carpații Mici. În perioada Hallstatt, au fost ridicate movile funerare monumentale în vestul Slovaciei, obiectele princiare constând din nave bogat decorate, ornamente și decorațiuni. Riturile de înmormântare au constat în totalitate din incinerație. Oamenii obișnuiți erau îngropați în cimitire plate cu urne. Un rol special îl juca țesutul și producția de textile. Puterea locală a „prinților“ din perioada Hallstatt a dispărut în Slovacia în ultimul secolul înainte de mijlocul primului mileniu î.e.n., după conflictele între scito-traci și localnici, ceea ce a dus la abandonarea vechilor cetăți de pe dealuri. Zonele relativ depopulate au intrat în curând în interesul triburilor celtice emergente, care au avansat dinspre sud către nord, de-a lungul văilor râurilor slovace, integrându-se pașnic cu resturile populației locale.
Perioada La Tène De la aproximativ 500 î.e.n., teritoriul Slovaciei moderne a fost colonizat de către celți, care au construit puternice oppida puternică pe locurile actualelor orașe Bratislava și Devín. , cu inscripții în alfabetul latin, reprezintă prima utilizare cunoscută a scrisului în Slovacia. În regiunile nordice, rămășițele populației locale de origine lusațiană, împreună cu influența celtică și mai târziu dacică, au dat naștere , cu meșteșuguri avansate și fierărie, multe fortificații și așezări fortificate de tip central cu monedă de tip „Velkobysterecky” (fără inscripții, cu un cal de o parte și cu un cap pe cealaltă). Această cultură este adesea legată de tribul celtic menționat în sursele romane cu numele de Cotini.
Perioada romană miniatura| O inscripție romană de pe dealul Trenčín (178–179 e.n.) Din 2 e.n., Imperiul Roman în expansiune a construit și întrenținut o serie de avanposturi în jurul Dunării și pe malul ei sudic, cel mai mare dintre acestea fiind cunoscut sub numele de Carnuntum (ale cărui rămășițe se află pe drumul principal între Viena și Bratislava) și (actualul Szőny la granița slovaco-maghiară). Astfel de așezări de frontieră romane au fost construite în zona actualului , în prezent o suburbie a orașului Bratislava. Fortul militar a fost înconjurat de un vicus civil și de câteva ferme de tip villa rustica. Numele acestei așezări era . Fortul militar avea o unitate de cavalerie auxiliară, aproximativ 300 de cai puternici, modelați după . Rămășițele clădirilor romane au supraviețuit și în Castelul Devín (centrul actual al orașului Bratislava), suburbiile Dúbravka și Stupava și cetatea Bratislava.
Lângă linia nordică a hinterlandului roman, Limes Romanus, a existat tabăra de iarnă Laugaricio (Trenčínul de astăzi) unde auxiliarii Legiunii II au luptat și au învins într-o bătălie decisivă împotriva tribului german al quazilor în 179 e.n. în timpul războiului marcoman. Regatul , un regat fondat de triburile germane suebe ale quazilor și marcomanilor, precum și câteva mici triburi germanice și celtice, între care Osi și Cotini, au existat în vestul și centrul Slovaciei din 8–6 î.e.n. până în 179 e.n.
Marile invazii din secolele al IV-lea–al VII-lea În secolele al II-lea și al III-lea, hunii au început să părăsească stepele din Asia Centrală. Ei au trecut Dunărea în 377 e.n. și au ocupat Panonia, pe care au folosit-o timp de 75 de ani ca bază pentru lansarea raidurilor de pradă în Europa de Vest. Totuși, moartea lui Attila în 453 a dus la dispariția tribului hunilor. În 568, o confederație tribală turco-mongolă, avarii, și-a desfășurat propria invazie în regiunea Dunării mijlocii. Avarii au ocupat zonele joase ale Câmpiei Panonice și au înființat un imperiu care a dominat Bazinul Carpatic.
În 623, populația slavă care trăia în partea de vest a Panoniei s-a separat de imperiu după o revoluție condusă de Samo, un negustor franc. După 626, puterea avarilor a început să scadă treptat, Kristó, p.30-31 dar stăpânirea lor a mai durat până la 804.
Statele slave Triburile slave s-au stabilit pe teritoriul Slovaciei actuale în secolul al V-lea, iar cu trecerea timpului s-au amestecat cu triburile traco-dacice, germanice și celtice de aici, din această sinteză etno-lingvistică rezultând în final poporul slovac. Slovacia de vest a fost centrul imperiului lui Samo în secolul al VII-lea. Un stat slav, cunoscut sub numele de Principatul Nitra, a apărut în secolul al VIII-lea, iar conducătorul său, Pribina , a sfințit prima biserică creștină cunoscută de pe teritoriul Slovaciei actuale, în anul 828. Împreună cu Moravia învecinată, Principatul a format nucleul Moraviei Mari din 833. Apogeul al acestui imperiu slavon a venit odată cu sosirea sfinților Chiril și Metodiu în 863, în timpul domniei ducelui Rastislav și a expansiunii teritoriale sub ducele Svätopluk I.
Moravia Mare (830–înainte de 907) thumb|left|upright| O statuie a Sfinților Chiril și Metodiu în Žilina. În 863, ei au introdus creștinismul în ceea ce este astăzi Slovacia.