Juan Antonio Bardem () un spaniol.

Biografie și carieră Juan Antonio Bardem s-a născut la 2 iunie 1922, la Madrid, într-o familie cu o îndelungată tradiție artistică. Părinții săi au fost actorii Rafael Bardem și Matilde Muñoz Sampedro, iar sora sa mai mică, Pilar Bardem, a devenit, de asemenea, actriță. Juan Antonio Bardem a fost tatăl regizorului Miguel Bardem și unchiul actorilor Javier Bardem și Carlos Bardem. În ciuda legăturilor familiei sale cu lumea spectacolului, Bardem a ales inițial o carieră diferită. Între 1943 și 1948 a studiat ingineria agronomică la Madrid și, în aceeași perioadă, a lucrat la Ministerul Agriculturii. Ulterior s-a înscris la Instituto de Investigaciones y Experiencias Cinematográficas (IIEC), făcând parte din prima promoție a instituției. Acolo l-a cunoscut pe Luis García Berlanga, cu care a legat o prietenie și o importantă colaborare artistică. Cei doi au debutat în lungmetraj prin regia comună a comediei Esa pareja feliz (1951). Bardem a colaborat apoi cu Berlanga și Miguel Mihura la scenariul filmului Bienvenido, Mister Marshall! (1953), regizat de Berlanga. Din 1953, Bardem a început să-și regizeze propriile filme. Unul dintre primele sale lungmetraje, Cómicos (1954), prezintă lumea actorilor și a trupelor de teatru ambulante, un mediu pe care regizorul îl cunoștea îndeaproape datorită familiei sale. Consacrarea internațională a venit odată cu Muerte de un ciclista (1955), o dramă prin intermediul căreia Bardem realizează o critică a societății spaniole din perioada franchistă. Filmul a primit Premiul FIPRESCI (Premiul criticii internaționale) la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. În anul următor a realizat Calle Mayor (1956), o dramă despre o femeie necăsătorită care devine victima unei farse puse la cale de un grup de bărbați dintr-un oraș de provincie. Filmul a fost prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, unde a primit Premiul criticii internaționale. Bardem s-a implicat și în dezbaterile privind necesitatea reformării cinematografiei spaniole. În 1955 a participat la Conversațiile Cinematografice de la Salamanca, întâlnire la care cineaștii și criticii au discutat situația cinematografiei din Spania. Bardem a adoptat o poziție critică față de industria cinematografică spaniolă a perioadei. Activitatea sa cinematografică s-a desfășurat într-un context marcat de cenzura regimului lui Francisco Franco. Pozițiile sale politice și caracterul critic al filmelor sale au provocat dificultăți în relația cu autoritățile și cu cenzura. În anii 1960 și 1970 a realizat mai multe coproducții și a lucrat și în afara Spaniei. Printre filmele acestei perioade se numără La venganza (1958), Sonatas (1959), A las cinco de la tarde (1961), Los inocentes (1963), Nunca pasa nada (1963), Los pianos mecánicos (1965), El último día de la guerra (1970), Varietés (1971), La corrupción de Chris Miller (1973) și El poder del deseo (1975). După sfârșitul dictaturii franchiste, Bardem a revenit mai explicit asupra unor teme sociale și politice. A realizat El puente (1977), urmat de Siete días de enero (1979), film inspirat de atentatul de pe strada Atocha din Madrid din 1977. Cele două producții au primit premii la Festivalul Internațional de Film de la Moscova.

Bardem a lucrat și pentru televiziune. Printre producțiile sale se numără episodul „Jarabo” al serialului La huella del crimen (1985), miniserialul Lorca, muerte de un poeta (1987), dedicat vieții și morții lui Federico García Lorca, și El joven Picasso (1992).

Ultimul său lungmetraj a fost Resultado final, realizat în 1997. Pe lângă activitatea de regizor și scenarist, Bardem a publicat critică de film și a participat în 1953 la fondarea revistei cinematografice Objetivo. A lucrat și în teatru, regizând, printre altele, En la red de Alfonso Sastre și La casa de Bernarda Alba de Federico García Lorca.

În 2002 a primit Premiul Goya de Onoare, acordat pentru întreaga sa carieră. Juan Antonio Bardem a murit la Madrid la 30 octombrie 2002, la vârsta de 80 de ani. Cu puțin timp înainte își publicase volumul de memorii Y todavía sigue.

Activitatea politică și cenzura Juan Antonio Bardem a fost un opozant al regimului franchist și membru al Partidului Comunist Spaniol (PCE), în care a activat clandestin începând din 1943. Convingerile sale politice au influențat o parte importantă a operei sale cinematografice, caracterizată printr-o perspectivă critică asupra societății spaniole din timpul dictaturii lui Francisco Franco. În 1953, Bardem a participat la fondarea revistei cinematografice Objetivo, iar în 1955 s-a numărat printre participanții și organizatorii Conversațiilor Cinematografice de la Salamanca, reuniune care a adus împreună cineaști, critici și intelectuali interesați de reformarea cinematografiei spaniole. În intervenția sa, Bardem a formulat o critică severă la adresa industriei cinematografice spaniole a epocii, pe care o considera incapabilă să reflecte în mod autentic realitățile sociale ale țării.Filmele sale au intrat în repetate rânduri în conflict cu cenzura franchistă. După succesul internațional al filmului Muerte de un ciclista (1955), autoritățile au început să examineze cu o atenție sporită producțiile regizorului. În timpul filmărilor la Calle Mayor (1956), Bardem a fost arestat la 11 februarie 1956, la Palencia, și încarcerat pentru scurt timp. Filmul a fost supus unor intervenții ale cenzurii, care urmăreau să atenueze caracterul său critic și să evite identificarea directă a evenimentelor prezentate cu societatea spaniolă. Printre modificările impuse s-a numărat introducerea unui text care sugera că povestea s-ar fi putut petrece în orice oraș și în orice țară. Următorul său film, La venganza (1958), a fost, de asemenea, modificat substanțial de cenzură. Titlul inițial, Los segadores, a fost respins, perioada în care se desfășura acțiunea a fost schimbată, iar mai multe secvențe și replici au fost eliminate sau modificate, diminuând conținutul politic al filmului. Bardem a continuat să participe la inițiative împotriva regimului. În 1959 s-a numărat printre semnatarii apelului pentru comemorarea poetului Antonio Machado, iar în 1960 a semnat, alături de alți intelectuali spanioli, un document prin care se solicita eliberarea deținuților politici. În același an a susținut și un protest împotriva cenzurii. Activitatea sa în cadrul companiei de producție UNINCI, care a participat la realizarea filmului Viridiana (1961) al lui Luis Buñuel, a contribuit la noi dificultăți în relația cu autoritățile franchiste. După scandalul provocat de film și de premierea acestuia la Festivalul de la Cannes, presiunile exercitate asupra companiei și asupra cineaștilor implicați s-au intensificat. Poziția politică a lui Bardem și confruntările sale cu cenzura au rămas strâns legate de activitatea sa cinematografică, numeroase filme ale regizorului abordând, direct sau indirect, inegalitățile sociale, conformismul și contradicțiile societății spaniole din perioada franchistă.

Premii și distincții * 1955 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Premiul FIPRESCI pentru Muerte de un ciclista.

* 1956 – Festivalul Internațional de Film de la Veneția – Premiul FIPRESCI pentru Calle Mayor.

* 1956 – Festivalul Internațional de Film de la Veneția – Premiul New Cinema pentru cel mai bun film, pentru Calle Mayor.

* 1958 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes – La venganza a participat în competiția oficială.

* 1959 – Premiile Oscar – La venganza a fost nominalizat la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, reprezentând Spania.

* 1963 – Festivalul Internațional de Film de la Berlin – Premiul UNICRIT pentru Los inocentes.

* 1964 – Premiile Condorul de Argint ale Asociației Cronicarilor Cinematografici din Argentina – premiu pentru Los inocentes.

* 1977 – Festivalul Internațional de Film de la Moscova – Premiul de Aur pentru El puente.

* 1979 – Festivalul Internațional de Film de la Moscova – Premiul de Aur pentru Siete días de enero.

* 1982 – Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary – Premiul special al juriului pentru Die Mahnung (La advertencia).

* 1982 – Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary – Premiul „Rosa de Lidice” pentru Die Mahnung (La advertencia).

* 1986 – Medalia de Aur pentru Merit în Arte Frumoase.

* 1988 – Festivalul de la Monte-Carlo – Premiul criticii pentru Lorca, muerte de un poeta.

* 1994 – Festivalul de la New York – Medalia de Aur pentru El joven Picasso.

* 2002 – Premiul Goya de Onoare, pentru întreaga carieră.

* 2011 – Stea pe Paseo de la Fama din Madrid, acordată postum.

Filmografie selectată Lista de mai jos conține filmele prezente în Wikidata și regizate de Juan Antonio Bardem.

That Happy Couple (1951) Comicos (film din 1954) (1954) Happy Easter (1954) Moartea unui ciclist (1955) Strada mare (1956) Răzbunarea (1958) Sonate (1959) La ora cinci după-amiaza (film din 1961) (1961) The Innocents (1963) A trecut o femeie (1963) Pianele mecanice (1965) Variety (1971) Insula misterioasă (film din 1973) (1973) The Corruption of Chris Miller (1973) The Bell from Hell (1973) The Mysterious Island (1973) El poder del deseo (1975) Puntea (1977) Seven Days in January (1979) Avertismentul (1982) El Joven Picasso (1993)

Note

Vezi și Listă de regizori spanioli

Legături externe

Categorie:Decese pe 30 octombrie Categorie:Decese în 2002 Categorie:Regizori spanioli Categorie:Articole despre actori și regizori create automat