Mihail Florescu

Mihail Florescu (nume la naștere Iacobi Iancu; n. 28 ianuarie 1912, Roman – d. 25 februarie 2000, București),Membrii CC al PCR a fost un general, inginer chimist, comunist român de origine evreiască. A activat în ilegalitate în PCR, iar în regimul comunist a deținut diferite funcții de stat, inclusiv ceea de ministru al petrolului și chimiei. De asemenea, a avut o bogată și fructuoasă activitate științifică și literară.

Biografie Mihail Florescu (n. Iacobi Iancu) s-a născut la data de 28 ianuarie 1912 în orașul Roman, într-o familie de evrei. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din București (astăzi Institutul de Chimie Industrială) între anii 1930-1934, cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ștefan Minovici, Eugen Angelescu și N. Dănăilă, obținând diploma de inginer chimist.

A fost membru al PCR în ilegalitate. A făcut parte din lotul de comuniști români care a luptat în Spania în anul 1937 de partea republicanilor, alături de Petre Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Valter Roman și Gheorghe Stoica. După înfrângerea trupelor republicane, unii voluntari români au rămas câteva luni în Spania, Mihail Florescu fiind comandant militar al grupului cantonat la Cassà de la Selva.Mihai Burcea, Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români. Studiu de caz: Ion Călin (I), în Analele Universității din București, seria Științe Politice, XV, 1, 2013, p. 208 După ocuparea Barcelonei de către naționaliști, internaționaliștii au trecut granița franco-spaniolă și, începând cu 7 februarie 1930, au fost internați în lagărul de la Argelès-sur-Mer din sudul Franței. O parte din ei, precum Mihail Florescu și Mihai Patriciu, au evadat și au luptat în rezistența franceză până în anul 1944, dată după care au reușit să se reîntoarcă în România.

A făcut parte din comitetul de conducere al Asociației Foștilor Voluntari Români din Armata Republicană Spaniolă înființată la 25 octombrie 1945.Mihai Burcea, Recuperarea memoriei interbrigadiștilor și maquisarzilor români. Studiu de caz: Ion Călin (I), în Analele Universității din București, seria Științe Politice, XV, 1, 2013, p. 110

În 1946, Mihail Florescu a fost ales ca deputat permanent în Marea Adunare Națională. La propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 27 iulie 1948 a fost încadrat în Direcția Superioară Politică a Armatei, deși această instituție a primit oficial numele abia la 5 octombrie 1948.

A deținut funcția de ministru adjunct la Ministerul Metalurgiei și Industriei Chimice, Sectorul Industriei ChimiceDecretul nr. 57 din 1 martie 1951 privind eliberări si numiri de miniștri și miniștri adjuncți (1951-1952), ministru al industriei chimice (1952-1957) și apoi pe cea de ministru al industriei petrolului și a chimiei (1957-1965)Comunitatea Evreiască din România, Evelin Fonea.

În perioada 1965-1968, Mihail Florescu a deținut funcția de șef al secției de industrie al CC al PCR, după care a fost numit vicepreședinte al Consiliului Economic (1968-1970), ministrul industriei chimice (1970-1980), ministru secretar de stat, vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie (1980).Decretul nr. 72 din 2 aprilie 1980 privind componenta Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie, a comitetului de conducere al consiliului si a biroului executiv

A fost membru al Academiei de Științe din România și al Academiei de Științe din New York (din 1955). A fost membru al Academiei de Științe Politice și Sociale (1970), iar în 1973 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

În 1980, era vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, ministru secretar de stat.

A efectuat studii și cercetări în probleme de structură și filozofie a materiei, în domeniul științelor naturii, științelor tehnice, sociale și filozofice. A elaborat și aplicat metode științifice care au contribuit la organizare și dezvoltarea industriei chimice din România, la dezvoltarea cu precădere a industriei petrochimice, cea mai importantă ramură a industriei chimice. A dezvoltat lucrările de foraj și extracție și a pus bazele moderne ale noilor rafinării și platforme petrochimice. Anticipând transformările continue și constante ale proceselor tehnologice din industria chimică, a promovat numeroase generații de tineri chimiști care au contribuit la dezvoltarea industriei chimice din România. Mihail Florescu a avut un băiat, Alexei Florescu, căsătorit cu Arh. Tomnița Florescu, asistentǎ la Univ. Ion Mincu, București.

În tinerețe a practicat alergările de semifond. A jucat un rol hotărâtor în înființarea și organizarea clubului militar CCA (1948). În 1955 este numit președinte al Federației Române de Atletism pe care a deținut-o până în 1982 (cu excepția perioadei 1962-1968). La inițiativa sa, în 1992 a fost înființată Fundația „Atletismul Românesc” al cărei președinte de onoare a fost ales.

Mihail Florescu a decedat în anul 2000.

Lucrări publicate

Voluntarii (două volume: „Spre Spania” și „Pe Ebrul însângerat”, 1945-1946) Momente din mișcarea de rezistență franceză (1946) Avântul industriei chimice (1956) Industria chimică și petrolieră din România (2 vol., 1970) The role of the analytical chemistry in the development of modern chemical industry. Pure and applied chemistry reprint (London, vol. 31, 1971) Eficiența economică a cercetării științifice (1972) Chimia și valențele ei cu agricultura (1972) Materia sau realitatea obiectivă (1972) Industria chimică și petrochimică din România (1972) Resursele mondiale și limitele lor (1975) Dimensiunile cunoașterii (1977) Tendințe în dezvoltarea industriei chimice (1977) Metode științifice în dezvoltarea industriei chimice moderne (1979) Materie și mișcare (1980) Economia mondială - orizont 2000 (1980) Cibernetică automatică și informatică în industria chimică (1980) Strategia dezvoltării în chimie (1981) Cibernetică (1981) Modelarea și simularea asistate pe calculator în industria petrolieră (1986)Ioan Scurtu, Corneliu Mihail Lungu, Istoria Asociației Oamenilor de Știință din România 1956-1996, p. 205

Distincții Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99. Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 383. Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa I (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 5. Ordinul „23 August” clasa a II-a (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180. Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390. Ordinul Apărarea Patriei, Clasa II-aDecretul nr. 873 din 20 august 1949 privind acordarea de decorații 20px Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91. Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 339 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 157. titlul de Erou al Muncii Socialiste și medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 347. Ordinul „Apărarea Patriei” clasa I (7 mai 1981) „pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976–1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român”Decretul prezidențial nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XVII, nr. 32, Partea I, sâmbătă 9 mai 1981, p. 2.

Note

Bibliografie *** - Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii (Editura Științifică și enciclopedică, București, 1982)

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – F

Categorie:Nașteri în 1912 Categorie:Decese în 2000 Categorie:Chimiști evrei Categorie:Chimiști români Categorie:Comuniști evrei români Categorie:Deputați în Marea Adunare Națională Categorie:Eroi ai Muncii Socialiste ai Republicii Socialiste România Categorie:Evrei români membri ai Academiei Române Categorie:Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Miniștri români Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Români ai Războiului Civil Spaniol Categorie:Români membri ai Rezistenței franceze Categorie:Decorați cu Ordinul 23 August Categorie:Membri ai Partidului Muncitoresc Român Categorie:Oameni din Roman