Burgdorf este o comună situată în , în cantonul Berna, Elveția.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Burgdorf are o suprafață, conform datelor din 2014, de 15,56 km². Din această suprafață, 3,78 km² (sau 24,3%) sunt folosiți în scopuri agricole, în timp ce 6,33 km² (sau 40,7%) sunt împădurite. Din restul teritoriului, 5,03 km² (32,3%) sunt ocupați de așezări (clădiri sau drumuri), 0,41 km² (2,6%) reprezintă fie râuri, fie lacuri, iar 0,05 km² (0,3%) este teren neproductiv.
Din zona construită, clădirile industriale au reprezentat 6,2% din suprafața totală, în timp ce locuințele și clădirile au reprezentat 15,6%, iar infrastructura de transport 7,5%. Parcurile, centurile verzi și terenurile de sport au constituit 2,2%. Din suprafața totală a terenului, 39,8% este puternic împădurită. Din terenul agricol, 16,6% este utilizat pentru cultivarea recoltelor, iar 7,1% reprezintă pășuni. Întreaga resursă de apă din municipalitate este formată din râuri și pârâie.
Vremea Burgdorf are o medie de 127,1 zile cu ploaie sau ninsoare pe an și primește, în medie, 1.041 mm de precipitații. Cea mai ploioasă lună este august, perioadă în care Burgdorf înregistrează o medie de 121 mm de ploaie sau ninsoare. În timpul acestei luni, cad precipitații pe parcursul a 10,9 zile, în medie. Luna cu cele mai multe zile de precipitații este mai, cu o medie de 13 zile, dar cu doar 108 mm de ploaie sau ninsoare. Cea mai uscată lună a anului este februarie, cu o medie de 67 mm de precipitații repartizate pe parcursul a 10 zile.
Toponimie Orașul se numește Burgdorf în germană și Berthoud în franceză (care nu este o traducere literală a numelui Burgdorf). Orașul a fost numit Berthoud în memoria lui Berchtold al V-lea, duce de Zähringen, care a adăugat o placă la intrarea în oraș pentru victoria sa împotriva burgunzilor. O formă latinizată a numelui Burgdorf este cunoscută sub numele de Castrovilla, dar o Villa Berchtoldi sau o formă similară nu a fost găsită până în prezent.
Istorie Descoperiri arheologice izolate indică faptul că zona din jurul localității Burgdorf a fost locuită în timpul epocii neolitice, în Epoca Bronzului târziu și în perioada Hallstatt.
În timpul Evului Mediu târziu, terenul care avea să devină Burgdorf a fost deținut de Regatul Burgundiei, iar după 1080 de ducii de Zähringen. Fie regii, fie ducii au construit un castel pe malul stâng al râului Emme. Burgdorf este menționat pentru prima dată în 1236 sub numele in oppido Burchtorff, în timp ce castelul Burgdorf este menționat în 1080 sub numele castellum Bertoldi ducis. Ducii de Zähringen au construit un oraș (secțiunea superioară de vest) în jurul castelului în ultimul sfert al secolului al XII-lea. După stingerea liniei Zähringen, Burgdorf a trecut în posesia conților de Kyburg. Aceștia au extins orașul în 1278 cu secțiunea superioară de est și, între 1278 și 1300, au absorbit așezarea Holzbrunnen, care a devenit orașul de jos. Până în anul 1300, orașul s-a extins până la limitele zidurilor cetății. Începând cu 1323, a fost impusă o interdicție de construcție în interiorul zidurilor, care au marcat granița orașului până în 1800. Sub stăpânirea conților de Kyburg sau Neu-Kyburg, castelul Burgdorf a fost capitala comitatului, iar conții au fost primarii orașului Burgdorf.
În secolul al XIV-lea, familia Neu-Kyburg a devenit tot mai îndatorată. La 11 noiembrie 1382, contele Rudolf al II-lea de Neu-Kyburg a lansat un raid împotriva orașului Solothurn pentru a încerca să forțeze orașul să îi ierte datoriile. Pentru Berna, acest atac asupra unui oraș aliat a reprezentat o oportunitate excelentă de a rupe legăturile cu familia Neu-Kyburg. În martie 1383, armata bernezo-solothurneză a mărșăluit spre Burgdorf. Această armată a fost susținută de trupe din cantoanele Lucerna, Zürich, Neuchâtel și Savoia, fiind dotată cu catapulte și arme de foc primitive. Deoarece contele Rudolf al II-lea murise înainte de începerea războiului, Burgdorf a fost apărat de unchiul lui Rudolf, Berchtold I. Sub conducerea lui Berchtold, Burgdorf a rezistat unui asediu de 45 de zile. O încercare de a negocia un armistițiu la 21 aprilie 1383, între Berna și cetățenii din Burgdorf împotriva familiei Neu-Kyburg, a fost de asemenea eșuată. Copleșit de povara enormă a războiului și de tulburările civile interne, Consiliul Bernez a solicitat medierea Confederației pentru a pune capăt conflictului. La 5 aprilie 1384, familia Neu-Kyburg a fost de acord să vândă orașele și castelele Burgdorf și Thun către Berna pentru suma de 37.800 de guldeni.
Ca parte a tratatului de pace, Berna a recunoscut drepturile și privilegiile pe care familia Kyburg le acordase orașului Burgdorf. Burgdorf s-a bucurat de o autonomie unică în comparație cu celelalte orașe din statul-oraș bernez. Orașul avea propriul primar, consiliu și instanțe de judecată superioare și inferioare. Începând cu anul 1394, orașul a început să cumpere instanțe, terenuri și păduri de la nobilimea sărăcită. De asemenea, a început să achiziționeze satele și orașele învecinate. În 1394, Rütschelen a intrat sub autoritatea Burgdorf. Aceasta a fost urmată în 1395 de Grasswil, în 1400 de Wil (acum parte din Rütschelen), în 1402 de Inkwil (până în 1720), în 1423 de Niederösch, în 1429 de Bettenhausen, în 1429 și 1509/10 de Thörigen, în 1431 de Gutenburg și Lotzwil, în 1435 de Kleindietwil și la începutul secolului al XVI-lea de Oberösch. Orașul a creat districtele Grasswil (Grasswil, Ösch, Heimiswil) și Lotzwil (Thörigen, Lotzwil) sub administrarea unui consilier municipal.
Guvernul orașului era format dintr-un consiliu mic (12 membri) și un consiliu mare (32 de membri). Începând cu 1384, primarul era ales de Berna. Consiliul mic era propus de Burgdorf și aprobat de Berna, în timp ce consiliul mare era numit de cel mic. Până în secolul al XV-lea, Burgdorf avea aproximativ 900 de locuitori, ceea ce îl făcea mai mare decât majoritatea orașelor învecinate. Principala industrie a rămas agricultura până în jurul anului 1798. Comerțul a rămas în mare parte regional, iar produsele industriei locale (tăbăcărie, țesut de lână și in) se vindeau doar în regiunea apropiată. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, orașul a avut câteva bresle care au rămas fără putere politică sau socială. Acestea erau responsabile în principal pentru câteva obligații cetățenești, inclusiv supravegherea incendiilor și a gărzilor de securitate. Existau cinci case de bresle în orașul de sus (fierari-tâmplari, măcelari-cizmari, brutari, țesători și croitori) și una în orașul de jos (tăbăcari). Fiecare breaslă era formată din mai multe meserii; de exemplu, breasla fierarilor-tâmplari permitea înscrierea meșteșugarilor care lucrau în 22 de meserii diferite implicate în prelucrarea fierului, pietrei și lemnului.
Creșterea economică din secolul al XV-lea a permis orașului să construiască clădiri municipale și să întrețină fortificațiile și spațiile publice. Primăria, biserica și piața au fost toate construite sau extinse în această perioadă. Totuși, începând cu anii 1460 și 1470, economia a început să stagneze. Breslele au devenit treptat mai puternice și au început să sufoce economia. În secolul al XVI-lea, economiile satelor înconjurătoare au început să crească, nefiind îngrădite de regulile breslelor. Piețele controlate de breslele din Burgdorf au încercat să concureze cu aceste piețe mici prin interzicerea importului de bunuri din zonele rurale învecinate. Aceste interdicții (în 1619 și din nou în 1666–74) nu au făcut decât să submineze poziția orașului Burgdorf ca centru de servicii și piață regională. Burgdorf a rămas ostil noilor afaceri și, în unele cazuri, le-a determinat să se stabilească în orașele vecine.
Odată cu construcția drumului spre Kirchberg (1756–64), Burgdorf nu mai era situat pe nicio rută comercială regională. Incendiile devastatoare (cel din 1706 în orașul de sus și cel din 1715 în orașul de jos) au forțat consiliul local să reconstruiască o mare parte a orașului. În ansamblu, populația a stagnat, iar după 1655 a devenit tot mai dificilă obținerea cetățeniei în Burgdorf. Procentul rezidenților fără cetățenie care puteau deveni cetățeni era mai mic de 40% în 1764. Pe măsură ce numărul artizanilor a scăzut, existau tot mai puține familii care puteau servi în consiliile orașului. Uneori, consiliul mare avea doar 27 de membri în loc de 32, din cauza lipsei de candidați. În timpul Războiului Țărănesc Elvețian din 1653, orașul a rămas loial Bernei. Deși se temeau de un atac al armatelor țărănești, Burgdorf a fost ocolit. Invazia franceză din 1798 și reformele forțate ale Republicii Helvetice au demolat mare parte din structura de putere tradițională, conservatoare și privilegiile din Burgdorf.
Demografie Burgdorf are o populație (conform datelor din decembrie 2020) de 16.583 de locuitori. Începând cu anul 2010, 12,9% din populație este formată din cetățeni străini rezidenți. În ultimii 10 ani (2000–2010), populația s-a modificat cu o rată de 5,2%. Migrația a reprezentat 6,6%, în timp ce nașterile și decesele au reprezentat -1,1%.
Majoritatea populației (conform datelor din 2000) vorbește germana elvețiană (13.088 de persoane sau 88,9%) ca primă limbă, italiana este a doua cea mai comună (402 persoane sau 2,7%), iar albaneza este a treia (219 persoane sau 1,5%). Există 116 persoane care vorbesc limba franceză și 8 persoane care vorbesc limba retoromană.
Populația localității este redată în graficul următor:
Religie
Conform recensământului din 2000, 1.993 de persoane (13,5%) erau romano-catolice, în timp ce 9.275 (63,0%) aparțineau Bisericii Reformate Elvețiene. Din restul populației, existau 211 membri ai unei biserici ortodoxe (aproximativ 1,43% din populație), 14 persoane (aproximativ 0,10% din populație) care aparțineau Bisericii Creștin-Catolice și 1.337 de persoane (aproximativ 9,09% din populație) care aparțineau unei alte biserici creștine. Existau 3 persoane (aproximativ 0,02% din populație) de religie iudaică și 865 (aproximativ 5,88% din populație) de religie islamică. S-au înregistrat 39 de persoane budiste, 224 de persoane hinduse și 13 persoane care aparțineau unei alte biserici. 986 de persoane (aproximativ 6,70% din populație) nu aparțineau niciunei biserici, fiind agnostice sau atee, iar 413 persoane (aproximativ 2,81% din populație) nu au răspuns la întrebare.
Situri de patrimoniu de importanță națională Întregul oraș vechi, Grosse Apotheke și Casa Diesbacher, Mädchenschule (Școala de Fete), Niederspital (Spitalul de Jos), ferma Grafenscheuren, Grosshaus (Casa Mare) de la Hohengasse 4 / Kronenplatz 4, Casa zum Ochsen de la Hohengasse 35, Villa Schnell, Kantonales Technikum (Colegiul Tehnic), Leinenweberei (Filatura de In) Schmid împreună cu vila, Muzeul Franz Gertsch, Biserica Reformată din oraș, Sammlung Historisches Armeematerial (Colecția de Material Militar Istoric, care este împărțită între Thun, Burgdorf și Dübendorf din cantonul Zürich), castelul, Casa de carantină cu capela și Villa Roth sunt listate ca situri de patrimoniu elvețian de importanță națională. Întreg orașul Burgdorf face parte din Inventarul siturilor de patrimoniu elvețian.
Puncte de interes Centrul vechi al orașului, cu alei înguste, piețe și numeroase clădiri istorice. Biserica în stil gotic târziu, construită între anii 1471 și 1490. Castelul Burgdorf. „Badi” (termen care desemnează piscina publică). Muzeul Franz Gertsch. Kornhaus (fosta hală de cereale). Burgdorf Flüeh (patru stânci uriașe) și râul Emme. Burgdorf Schützematte, un câmp vast care servește drept punct de întâlnire pentru localnici.
Înfrățiri – Burgdorf – Zugló – Gabrovo – San Pellegrino Terme
Personalități Johann Heinrich Pestalozzi (1746–1827) a locuit și a predat în castelul Burgdorf.