Conflictul dintre Turcia și Statul Islamic este o serie de atacuri și ciocniri între statul turc și Statul Islamic. Turcia s-a alăturat intervenției militare internaționale împotriva Statului Islamic în 2016, după atacurile Statului Islamic în Turcia. a Forțelor armate turce a vizat atât Statul Islamic, cât și SDF. O parte din , în jurul și al-Bab, a fost cucerită după ce Turcia a alungat Statul Islamic din această zonă.
Etimologie Turcia, la fel ca alte țări, precum Franța și Regatul Unit, utilizează denumirea DAEȘ, DEAȘ sau DAİȘ, care este acronimul arab al grupului (Dawlat al-Islam fil-Iraq wal-Sham), pe care Statul Islamic îl consideră o insultă derogatorie. Abrevierea turcă pentru Statul Islamic este IȘİD (Irak ve Șam İslam Devleti).
Context Acuzații de cooperare și sprijin din partea Turciei Încă de la înființarea Statului Islamic în iunie 2014, numeroase relatări din mass-media occidentală și PKK au afirmat că Turcia a colaborat cu Statul Islamic și l-a sprijinit. Mai multe dintre acuzații s-au concentrat asupra omului de afaceri și politicianului turc , care s-a confruntat cu solicitări de urmărire penală în Statele Unite.
În iunie 2014, când Statul Islamic a răpit 49 de diplomați turci din consulatul turc din Mosul, un editorialist a declarat că Turcia „plătește acum prețul colaborării sale cu teroriștii”, „teroriștii” referindu-se la facțiunile islamiste din cadrul FSA, susținut de Turcia.
Unele site-uri de știri au criticat, de asemenea, Turcia la sfârșitul anului 2014 pentru că „nu a făcut nimic” împotriva Statului Islamic.
În aprilie 2018, a publicat un articol în care se afirma că numai în 2013, aproximativ 30.000 de militanți au trecut ilegal pe teritoriul turc, creând așa-numita „autostradă jihadistă”, deoarece era populară printre voluntarii străini care o traversau ilegal pentru a se alătura Statului Islamic din Siria. În plus, se susținea că militanții răniți ai Statului Islamic au fost tratați în spitale private din sud-estul Turciei. Printre cei care au primit îngrijiri s-a numărat și unul dintre adjuncții de rang înalt ai liderului Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi, Ahmet el-H, care a fost tratat într-un spital privat din Sanliurfa în august 2014.
Ofensiva Statului Islamic asupra Kobanî Pe 29 noiembrie 2014, au apărut rapoarte despre luptătorii Statului Islamic care ar fi lansat un atac asupra orașului Kobanî de pe teritoriul turc. Surse kurde din Kobanî au susținut că luptătorii Statului Islamic au atacat Kobanî de pe teritoriul turc și că atacul a început cu un vehicul condus de un atentator sinucigaș venind de pe teritoriul turc. În timpul atacului, un grup de luptători ai Statului Islamic a fost văzut deasupra silozurilor de cereale de pe partea turcă a frontierei. Potrivit publicației germane Der Spiegel, luptătorii Statului Islamic au atacat și pozițiile YPG din apropierea porții de frontieră de pe teritoriul turc. Potrivit SOHR, luptătorii YPG au trecut la rândul lor granița turcă și au atacat pozițiile ISIL de pe teritoriul turc, înainte de a se retrage în Siria. La scurt timp după aceea, armata turcă a fost desfășurată și evacuată atât din punctul de trecere a frontierei, cât și din zona silozurilor. rwwbrb5h53 Guvernul turc a respins toate aceste afirmații.
Prim-ministrul turc a afirmat ulterior că „Turcia este prima țară care a desemnat ISIS drept organizație teroristă și a respins acuzațiile care susțineau că Turcia ar fi fost implicată în atacurile de la Kobanî”.
Conflict 2013
11 mai: Potențial atentat al Statului Islamic
Pe 11 mai 2013, două mașini-capcană au explodat în orașul , provincia Hatay, Turcia, în apropierea celui mai aglomerat punct de frontieră terestru cu Siria (). 51 de persoane au fost ucise și 140 rănite în atac, cel mai sângeros act de terorism care a avut loc pe teritoriul turc de până atunci - depășit de , cu 102 mm.
Statul Islamic, la sfârșitul lunii septembrie 2013, a revendicat brusc atacul din 11 mai 2013. Ca răspuns la atacuri și la revendicare, guvernul turc a trimis forțe aeriene și terestre pentru a spori prezența militară deja puternică din zonă.
2014
28 ianuarie: Atacul turc asupra convoiului ISIS
Pe 28 ianuarie 2014, forțele aeriene turce, conform câtorva surse, au efectuat un atac aerian pe teritoriul sirian, lovind o camionetă, un camion și un autobuz dintr-un convoi al Statului Islamic, ucigând 11 militanți și emirul Abu Ja'afar ad-Daghistani. Rapoarte contradictorii au afirmat însă că vehiculele Statului Islamic au fost lovite de foc de artilerie și tancuri turcești, după ce obuzele de mortier au căzut accidental în Turcia.
20 martie: Atacul ISIS asupra unor oficiali ai securității turce Pe 20 martie, trei militanți ai Statului Islamic, care au ieșit dintr-un taxi, au deschis focul cu un AK-47 (unele rapoarte spun arme automate Glock) și au lansat o grenadă de mână, ucigând un soldat al jandarmeriei și un polițist care efectuau verificări de rutină pe autostrada expres Ulukıșla - Adana și rănind patru jandarmi. Atacatorii au fost răniți în focul de ripostă, dar au scăpat. Doi dintre atacatori au fost prinși în satul Eminlik, unde sătenii, crezând că sunt refugiați civili sirieni răniți, i-au dus la clinica medicală locală. Benyamin Xu (german), Çendrim Ramadani (elvețian) și Muhammed Zakiri (macedonean) au fost condamnați la închisoare pe viață pentru atac.
11 iunie: ISIS răpește 49 de turci În iunie 2014, Turcia a desemnat oficial Statul Islamic și Frontul al-Nusra drept organizații teroriste.
Tot pe 11 iunie 2014, Statul Islamic a capturat consulatul turc din Mosul și i-a ținut ostatici pe toți cei 49 de angajați ai săi. Acest lucru s-a întâmplat în timpul căderii Mosulului în iunie 2014.
Ostaticii au fost eliberați la mijlocul lunii septembrie 2014, după ce autoritățile turce au plătit și i-au schimbat cu 180 de militanți ai Statului Islamic care fuseseră arestați după ce se aflau ilegal în Turcia pentru tratament medical. Turcia a negat că ar fi plătit răscumpărarea.
5 septembrie: Turcia intră în coaliția condusă de SUA
Pe 5 septembrie 2014, Turcia a intrat într-o coaliție condusă de SUA, CJTF-OIR, promițând să „își unească forțele pentru a lupta împotriva ISIS”.‘U.S. Forms Anti-ISIS Coalition at NATO Summit’ .
22 noiembrie: Antrenamentul turcesc al Peshmerga La începutul lunii noiembrie 2014, într-o mișcare care i-a surprins pe mulți, soldații turci au început să antreneze luptători în nordul Irakului. Un oficial turc a făcut referire la acest lucru „ca parte a luptei [comune] împotriva ISIS”.
2015
6 ianuarie: Atentat la Istanbul Pe 6 ianuarie 2015, o bombă a fost detonată în Piața Sultanahmet din Istanbul. Un ofițer de poliție a fost ucis, în timp ce un alt ofițer a fost rănit.
6 martie: ISIS amenință mormântul lui Suleyman Șah
Anterior, în martie 2014, Statul Islamic amenințase că va ataca (bunicul lui Osman I), deși nu se aflau în apropierea zonei. La începutul anului 2015, s-a raportat că Statul Islamic se apropia de locul mormântului, iar Turcia a decis, la 21 februarie 2015, să trimită un convoi militar format din o sută de vehicule blindate și 570 de soldați pentru a îndepărta mormântul și a-l amplasa la aproximativ 27 de km spre nord, tot în Siria, dar mult mai aproape de granița cu Turcia.
5 iunie: Atentat la Diyarbakır
Pe 5 iunie 2015, cu doar 48 de ore înainte de , două bombe separate au explodat la un miting electoral din Diyarbakır, organizat de Partidul Popular Democrat pro-kurd. Patru persoane au fost ucise și zeci au fost rănite. a fost acuzat de atac.
20 iulie: Atentat la Suruç
Pe 20 iulie 2015, centrul cultural municipal din , în provincia Șanlıurfa, din sud-estul țării, a fost bombardat. 34 de persoane, majoritatea studenți care plănuiau să reconstruiască orașul Kobanî de la granița cu Siria, au fost ucise și peste 100 de persoane au fost rănite. Statul Islamic a revendicat atacul câteva zile mai târziu. Potrivit jurnalistului Serkan Demirtas, acest atac ar fi putut fi atacul în care Turcia a considerat o „declarație de război” din partea Statului Islamic și a început să-i ia mult mai în serios ulterior.
23 iulie: Baze aeriene turcești pe care SUA le vor folosi împotriva Statului Islamic
În perioada 22-23 iulie, SUA au ajuns la un acord cu Turcia ca avioanele de război americane care atacă Statul Islamic în Siria să fie depozitate în bazele aeriene turcești de la , în provincia Adana, și la Diyarbakır, în provincia Diyarbakır. Turcia a confirmat acordul pe 24 iulie. Generalul american Joseph L. Votel, șeful Comandamentului Operațiunilor Speciale al Pentagonului, a mulțumit Turciei pe 24 iulie pentru permisiunea de a utiliza bazele aeriene turcești.
23 iulie: Atentat la Elbeyli Pe 23 iulie 2015, la ora locală 13:30, cinci bărbați înarmați, identificați de armata turcă ca fiind militanți ai Statului Islamic, au atacat un avanpost de frontieră turcesc în orașul de frontieră , provincia Kilis, ucigând un soldat turc (Yalçın Nane) și rănind cinci.
În jurul orei 7 pe 23 iulie, rapoartele afirmau că 100 de militanți ai Statului Islamic au fost uciși, dar aceste rapoarte au fost criticate de ziarele antiguvernamentale. Forțele armate turce au declarat ulterior că toți cei cinci militanți care atacaseră armata turcă în Elbeyli au fost uciși.
24 iulie: „Zonă turco-americană în nordul Siriei” Pe 24 iulie 2015, ziarul/site-ul web turcesc în limba engleză , referindu-se la „surse turcești” anonime, a relatat că acordul, făcut public de Statele Unite cu o zi înainte, prin care Turcia a dat permisiunea SUA de a utiliza bazele aeriene turcești, a venit cu acordul SUA de a permite Turciei să înființeze o „zonă parțială de interdicție aeriană” în nordul Siriei, de 90 de km lățime și 40 până la 50 km adâncime, între și din Siria.
Nici Turcia, nici SUA nu au confirmat oficial acordul privind zona tampon turcă – o zonă interzisă zborurilor protejată de forțele turcești și CJTF-OIR – care ar oferi un refugiu sigur pentru refugiați și ar împiedica SDF să acceseze teritorii cruciale. În zona interzisă zborurilor, avioanele nu vor fi permise, a declarat .
a sugerat pe 24 iulie că zona de interdicție aeriană avea scopul de a „împiedica grupări radicale precum ISIS sau (...) Frontul al-Nusra să obțină teritoriul menționat”. Deși nu a fost emisă nicio declarație oficială cu privire la presupusul acord privind o „zonă de interdicție aeriană”, publicația britanică The Guardian a speculat că acordul face parte din preocuparea Turciei de a „zădărnici ambițiile separatiste kurde în zonele fără legi din Irak și Siria” și un preludiu la permiterea de către SUA a unei posibile acțiuni militare turcești împotriva YPG în zonă.
Site-ul turcesc din 25 iulie, referindu-se din nou la „surse” nemenționate, și-a modificat narațiunea și vocabularul anterior. Subiectul lor susținea acum că Turcia și SUA conveniseră asupra unei „zone libere de ISIL” în nordul Siriei, lungă de 98 de kilometri și 40 km adâncime între și , o zonă aflată în acel moment în mare parte sub controlul Statului Islamic, din care SUA și Turcia plănuiau să elimine toți „teroriștii jihadiști”. Acest obiectiv urma să fie urmărit prin atacuri aeriene efectuate în principal de SUA, pentru care SUA primise permisiunea (pe 23 iulie) de a utiliza baza aeriană turcă İncirlik; Turcia urma, dacă era necesar, să asiste cu artilerie terestră cu rază lungă de acțiune.
„Sursele” nemenționate ar fi subliniat acum, se pare, că zona nu ar trebui numită „zonă de securitate”, nici „zonă interzisă zborurilor”, deoarece astfel de denumiri ar putea da impresia greșită guvernului sirian că obiectivul turco-american în această zonă era lupta împotriva guvernului Assad.
„Sursele” ar fi declarat în continuare că Turcia și SUA plănuiau ca zona, odată eliberată de prezența Statului Islamic, să fie predată Armatei Siriene Libere, ceea ce ar împiedica guvernul condus de PYD (Partidul AANES) să preia controlul asupra regiunii și, în același timp, ar crea o zonă sigură pentru refugiații sirieni.