Omul care putea face minuniEcranizare a povestirii „Omul care putea face minuni” din 1898 a lui H. G. Wells, tradusă în limba română de B. Bereanu, în H. G. Wells, Povestiri, ESPLA, Buc., 1959 (în ) este un film britanic de comedie fantastică din 1937, regizat de Lothar Mendes și produs de Alexander Korda.Destination Hollywood: The Influence of Europeans on American Filmmaking by Larry Langman p. 79 În rolul principal/titular a interpretat în alte roluri au apărut Sir Ralph Richardson, Edward Chapman și Ernest Thesiger. Este probabil cel mai cunoscut dintre cele 20 de filme ale lui Mendes. Filmul este o versiune extinsă a povestirii „Omul care putea face minuni” din 1898 a lui H. G. Wells. Wells a lucrat la adaptare, revizuind intriga pentru a reflecta frustrările sale socialiste față de clasa superioară britanică și amenințările tot mai mari ale comunismului și fascismului în Europa.Merle Kenneth Peirce British Cinema and the Manipulation of Public Opinion During the Inter-War Years (2010)

Sinopsis

Filmul începe pe tărâmuri cerești, cu trei entități supraumane – zei sau poate îngeri – care urmăresc planeta Pământ. Disperați de „animale” la care unul dintre ei continuă să țină, ceilalți doi îl provoacă să efectueze un experiment pentru a vedea dacă aceste creaturi inferioare pot controla să aibă putere asupra realității care le-ar permite să atingă stelele. Singura limită a experimentului pe care Celeștii o impun este ca să nu existe niciun control asupra liberului arbitru al unei persoane, așa cum a decretat stăpânul lor (posibil Dumnezeu).

Este ales un subiect uman la întâmplare, care să controleze Puterea, acesta este George Fotheringay, un muncitor englez de mercerie din clasa de mijloc.

Într-o cârciumă, Fotheringay se ceartă cu prietenii săi în privința miracolelor și imposibilitatea lor. El apelează la „voința” sa pentru a forța o schimbare și, fără să vrea, provoacă un miracol: o lampă cu ulei se întoarce cu susul în jos fără ca nimeni să o atingă și cu flacăra arzând constant în jos.

Acasă, Fotheringay face același truc cu o candelă și continuă cu alte minuni ca ridicarea mesei, a patului, transformarea unui stingător de lumânări într-un con pictat, apariția unui pisoi și transformarea patului într-o cornucopie de fructe și iepurași.

Fotheringay continuă cu minunile la magazinul de haine unde lucrează, cum ar fi să facă ca pistruii cuiva să dispară. Când îl blestemă pe un polițist, acesta se trezește înconjurat de flăcări și fum. Fotheringay, îngrozit de acțiunea sa neintenționată, îl transportă pe polițist la San Francisco.

Cum Fotheringay nu se poate hotărî cum să-și folosească noile puteri, îl contactează pe vicarul local, dl. Maydig, care pune la cale un plan ca Fotheringay să abolească foametea, ciuma, războiul, sărăcia și clasa conducătoare.

Fotheringay îi face o farsă miraculoasă colonelului Winstanley, dar când acesta aude despre puterile lui Fotheringay, se simte nedumerit și amenințat de planurile vicarului. Winstanley și prietenii săi încearcă să-l împuște pe Fotheringay, dar Fotheringay se face invulnerabil.

După ce își dă seama că alții, inclusiv vicarul, doresc să-l exploateze în scopuri proprii, Fotheringay decide să nu ducă la bun sfârșit planul vicarului. În schimb, creează un regat de modă veche în care el este centrul universului. Într-un acces de pompozitate nechibzuită, transformă casa colonelului într-un palat spectaculos din aur și marmură. Convoacă o mulțime de oameni în palatul său, unde se îmbracă ca un rege și o numește pe fata pe care o iubește regină. El le poruncește liderilor lumii să creeze o utopie, lipsită de lăcomie, război, ciumă, foamete, gelozie și muncă grea.

Maydig îl imploră pe Fotheringay să aștepte până a doua zi, așa că Fotheringay vrea să câștige timp oprind rotația Pământului. Totuși, acest lucru face ca toate creaturile și obiectele vii să zboare din inerție de pe suprafața Pământului. Civilizația și toată viața de pe Pământ, în afară de Fotheringay, sunt distruse, tot ce există zboară prin aer și este făcut bucăți.

Disperat și căit, Fotheringay își folosește pentru ultima dată puterile sale pentru a reface lumea în starea în care se afla înainte de a intra în cârciumă cu o zi înainte și își dorește să își piardă puterea de a mai face miracole. Apare din nou în cârciumă, dar când încearcă trucul cu lampa, eșuează.

Unul dintre Celești remarcă faptul că tot ce a rezultat din experiment a fost „negativism, poftă și indignare răzbunătoare”, ceea ce este tot ce au oamenii. Cel care i-a dat puterea lui Fotheringay susține că oamenii erau doar maimuțe ieri și au nevoie de timp să se maturizeze și că există o scânteie de indignare împotriva răului în inima umană. Acesta decide să ofere umanității putere încet și treptat, permițând înțelepciunii și maturității să țină pasul. Ceilalți cred că rezultatul va fi același, dar sunt provocați să se întoarcă ani mai târziu pentru a vedea cu ochii lor.

Distribuție Roland Young – George Worthington Fotheringay Ralph Richardson – colonelul Winstanley Edward Chapman – maiorul Grigsby Ernest Thesiger – domnul Maydig Joan Gardner – Ada Price Sophie Stewart – Maggie Hooper Robert Cochran – Bill Stoker Lady Tree – menajera domnului Grigsby Laurence Hanray – domnul Bamfylde, de la Banca Londra & Essex George Zucco – Moody, majordomul colonelului Winstanley Wallace Lupino – polițistul Winch (prezentat ca Wally Lupino) Joan Hickson – Effie Brickman Wally Patch – superintendentul de poliție Smithelle Mark Daly – Toddy Beamish Ivan Brandt – Player (un zeu) George Sanders – Indifference (un zeu) Torin Thatcher – Observer (un zeu)

Recepție În ziarul The Spectator din 1936, Graham Greene a rezumat filmul ca fiind „o încurcătură” și a comentat că „întregul divertisment, uneori poezie falsă, alteori comedie nereușită, alteori farsă, alteori discuție sociologică, [este] lipsit de o scânteie de talent creativ sau de vreo urmă de abilitate cinematografică”. Greene i-a criticat regia și producția ca fiind „șocante [cu] lentoarea, vulgaritatea [și] accentul excesiv”, distribuția și caracterizarea actorilor ca fiind „de un tip complet greșit”, efectele speciale ca fiind „sumbru de repetitive, [...] plictisitoare și neconvingătoare și [apte să] distrugă iluzia” și povestea originală a lui Wells ca fiind „pretențioasă”.Destination Hollywood: The Influence of Europeans on American Filmmaking by Larry Langman p. 79

Într-un articol din cotidianul The New York Times, Frank Nugent a remarcat „o fantezie încântător de umoristică, cu o tentă de sobră filozofie wellsiană”, lăudând interpretarea lui Roland Young ca fiind „o descriere perfectă a personajului, desenându-l ca un omuleț țăcănit, cu un suflet de iepuraș, o imaginație limitată și alte slăbiciuni și virtuți umane caracteristice” și concluzionând că „regia lui Lothar Mendes a atins un echilibru solid între vesel și profund. Domnul Wells, pe scurt, se descurcă bine în noul său mediu.”Destination Hollywood: The Influence of Europeans on American Filmmaking by Larry Langman p. 79

Note

Vezi și Things to Come, film din 1936 regizat de , film din 2015 regizat de Terry Jones

Legături externe

The Man Who Could Work Miracles: short story by H. G. Wells

Streaming-uri audio Omul care putea face miracole Escape : 31 decembrie 1950 Omul care putea face miracole la Theatre Royal: 16 iunie 1954 Omul care putea face miracole la CBS Radio Mystery Theater : 26 august 1976

Categorie:Filme din 1937 Categorie:Filme produse de Alexander Korda Categorie:Filme regizate de Lothar Mendes Categorie:Filme bazate pe opera lui H. G. Wells Categorie:Filme de comedie britanice Categorie:Filme supranaturale Categorie:Filme alb-negru Categorie:Filme fantastice britanice Categorie:Filme de comedie din 1937 Categorie:Filme de comedie satirică Categorie:Filme SF britanice Categorie:Filme britanice din 1937 Categorie:Filme SF din 1937 Categorie:Filme fantastice din 1937 Categorie:Filme satirice britanice Categorie:Filme satirice din anii 1930