De la începutul protestelor iraniene din 2025–2026, au avut loc masacre pe scară largă ale civililor iranieni comise de guvernul Iranului, care și-a desfășurat propriile forțe de securitate și a adus, de asemenea, (provenite din „Axa Rezistenței”) pentru a reprima disidența publică răspândită în întreaga țară. , estimările numărului total de morți variau de la 3.117 persoane (potrivit guvernului iranian) până la peste 36.500 de persoane, incluzând 209 membri ai personalului militar și nemilitar afiliați guvernului, făcându-le printre cele mai mari .

Autoritățile iraniene au impus ca parte a represiunii împotriva protestelor, restricționând comunicarea în interiorul țării și limitând fluxul de informații despre ucideri către exterior. La 12 ianuarie 2026, , purtătorul de cuvânt al , a confirmat că forțele de securitate au tras direct asupra protestatarilor.

La 25 ianuarie, Time a relatat că o listă specifică includea 30.304 decese legate de proteste înregistrate în spitale civile doar pentru 8 și 9 ianuarie. În aceeași zi, a estimat numărul total al deceselor la 36.500. La 28 ianuarie, The Guardian a raportat că bilanțul morților ar putea depăși 30.000 și că mai puțin de 10% dintre decese ar fi putut fi înregistrate oficial.

Ali Larijani, secretarul , a fost descris drept arhitectul masacrelor, potrivit foștilor oficiali guvernamentali iranieni, în timp ce reprimarea a fost inițiată în urma ordinelor Liderului Suprem Ali Khamenei și ale unor oficiali de rang înalt de a folosi foc real împotriva protestatarilor; Khamenei însuși ar fi ordonat „să zdrobească protestele prin orice mijloace necesare”. , guvernul iranian a reafirmat controlul asupra protestelor. Au apărut relatări despre dansuri la funeraliile victimelor masacrelor ca formă de rezistență. Proteste globale de sprijin pentru poporul iranian au avut loc la 14 februarie, iar valurile de protest au reizbucnit în la 16 februarie și în universități la 21 februarie.

Khamenei a recunoscut că „mii de oameni” au fost uciși în timpul protestelor, dând vina pe președintele american Donald Trump pentru masacru și calificând toți protestatarii drept „agitatori și teroriști” afiliați și Israelului. Guvernul iranian a plasat numărul morților la 3.117, afirmând că 2.447 erau civili și membri ai forțelor de securitate, iar restul erau „teroriști”. Guvernul a publicat o listă oficială cu 2.986 de victime. (HRANA) a descris lista oficială ca fiind în mare parte neverificabilă din cauza lipsei detaliilor de identificare suficiente. Iran International a declarat la 3 februarie că avea propria listă confirmată de 6.634 de decese, dintre care mai puțin de 100 se regăseau pe lista oficială. HRANA a publicat un raport complet la 23 februarie 2026, incluzând o listă detaliată nominală a 7.007 decese.

Context

Înainte de protestele din 2025–2026, intervalele superioare ale estimărilor privind numărul de morți în rândul protestatarilor și execuțiile în masă ale prizonierilor politici în evenimente din timpul Republicii Islamice au inclus 3.400 de execuții în timpul și 1.000 până la 30.000 de , 72 de morți în rândul protestatarilor în timpul protestelor din 2009, 300–1.500 de morți în rândul protestatarilor în timpul protestelor din 2019–2020, și 551 în timpul protestelor Mahsa Amini din 2022–2023.

+ Morți în rândul protestatarilor și execuții ale prizonierilor politici în Republica Islamică IranDatăEvenimentEstimăriSurse1981–19823.40019881.000–30.0002009protestele din 2009722019–2020protestele iraniene din 2019–2020300–1.5002022–2023protestele Mahsa Amini551

Cifre ale victimelor Tabel rezumativ + Estimări ale numărului de morți Sursă Dată (cea mai recentă relevantă) Număr de morți Referințe Guvernul oficial iranian (prin administrația Pezeshkian / Consiliul Suprem de Securitate Națională) Februarie 2026 3.117 (incl. ~200–214 forțe de securitate) HRANA (Human Rights Activists News Agency – cu sediul în SUA, axată pe verificare) Februarie 2026 7.007 verificate (6.488 protestatari, 236 minori; 11.000+ în curs de investigare) Experți ONU în drepturile omului / Raportorul Special pentru Iran Februarie 2026 Zeci de mii (discrepanță notată; oficial 3.117 vs. estimări din teren de ordinul zecilor de mii) The Guardian (citând medici/personal din morgă) Ianuarie 2026 >30.000 (posibil; înregistrările oficiale <10% din bilanțul real) Revista Time (citând oficiali ai ministerului sănătății iranian) Ianuarie 2026 >30.000 (până la 33.000+)

(referențiat în multiple surse) Iran International (media de opoziție/exil, documente scurse) Ianuarie 2026 36.500+

Organizații pentru drepturile omului și mass-media independente Pe baza rapoartelor verificate și a înregistrărilor video, în primele șapte zile ale protestelor, forțele de securitate au utilizat pe scară largă muniție reală, gaze lacrimogene și arme de control al mulțimii și au efectuat . The Guardian a relatat că cel puțin trei copii au fost uciși și peste 40 de minori au fost arestați în opt zile de proteste.

Potrivit , agenția de știri a Human Rights Activists in Iran, în primele zece zile ale protestelor naționale, până la 6 ianuarie inclusiv, cel puțin 34 de protestatari au fost uciși și cel puțin 2.076 de cetățeni au fost arestați în cel puțin 285 de locații. La 7 ianuarie, 13 protestatari au fost uciși, ducând totalul la 45, potrivit .

La 8 ianuarie, cel puțin 217 persoane au fost ucise la Teheran.

, a limitat raportarea privind victimele. a estimat la 10 ianuarie că cel puțin 2.000 de protestatari au fost uciși de forțele guvernamentale în cele 48 de ore anterioare.

La 12 ianuarie, Time a relatat că numărul protestatarilor uciși ar fi putut ajunge la 6.000, excluzând protestatarii ale căror trupuri au fost duse direct la morgi.

La 13 ianuarie, Iran International a încheiat o investigație în mai multe etape și, pe baza surselor guvernamentale, a relatărilor martorilor oculari, rapoartelor din teren, datelor din spitale și mărturiilor medicilor și asistenților iranieni, a stabilit că cel puțin 12.000 de civili au fost uciși. Potrivit raportului, uciderile în masă au avut loc în perioada 8–9 ianuarie și au fost comise în mare parte de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și membri ai miliției Basij. Acestea au fost planificate și executate în mod organizat, iar, pe baza informațiilor obținute de la Consiliul Suprem de Securitate Națională și Biroul Prezidențial, ar fi fost ordonate chiar de liderul suprem Ali Khamenei, cu aprobarea celor trei ramuri ale guvernului. În plus, Consiliul Suprem de Securitate Națională ar fi emis un ordin pentru . La 25 ianuarie, The New York Times a relatat că Ali Khamenei însuși ar fi ordonat „să zdrobească protestele prin orice mijloace necesare”. Un înalt oficial guvernamental a fost citat afirmând că forțele de securitate au primit undă verde pentru a ucide fără discriminare, inclusiv civili, pentru a „răspândi frica și a descuraja protestele ulterioare în Iran”. Un membru al forțelor de securitate a declarat că obiectivul era uciderea a cât mai multor persoane posibil.

La 13 ianuarie, CBS News, citând grupuri de activiști, a declarat că numărul morților ar putea ajunge la 20.000. La 17 ianuarie, The Sunday Times a relatat că cel puțin 16.500 până la 18.000 de persoane au fost ucise și 330.000 au fost rănite. Într-un discurs difuzat de mass-media de stat iraniană la 17 ianuarie, Ali Khamenei a declarat că „câteva mii” de persoane au fost ucise în timpul protestelor din Iran. La 18 ianuarie, un oficial iranian a declarat pentru Reuters că estimările guvernului iranian privind numărul total de morți în urma masacrelor depășesc 5.000.

La 22 ianuarie, a declarat că numărul civililor uciși ar putea depăși 20.000. La 22 ianuarie, HRANA și-a actualizat bilanțul deceselor verificate la 4.714 protestatari adulți, 42 de minori, 207 membri ai forțelor de securitate și 39 de neparticipanți; iar numărul deceselor încă în curs de investigare la 9.798 de persoane. a afirmat că sursele sale estimează numărul morților ca fiind „mai aproape de 30.000” decât de cifrele HRANA. Bilanțul HRANA, incluzând decesele în curs de investigare, a depășit 20.000 la 24 ianuarie, cu 5.149 protestatari adulți, 60 de minori, 208 membri ai forțelor de securitate, 42 de neparticipanți și 17.031 de decese în curs de investigare, totalizând 22.490. HRANA a declarat că nivelul general al represiunii a fost fără precedent.

Un număr de 25.654 „decese [legate de proteste] raportate clinic” pentru datele „până la 23 ianuarie” a fost indicat de un medic, Amir Parasta, pe baza dosarelor medicale „verificate de cel puțin două persoane din fiecare organizație medicală”. a publicat această cifră la 29 ianuarie. Un bilanț de 25.654 de decese a fost publicat de The Sunday Times la 24 ianuarie ca o actualizare „verificată clinic” din rețeaua de medici care raportase anterior un număr de 16.500.

La 24 ianuarie, The Sunday Times a relatat o declarație a lui Reza Pahlavi potrivit căreia, conform „activiștilor și prizonierilor politici” din Iran și „autorităților medicale”, numărul total al morților era de 50.000, incluzând 15.000 de decese la Teheran.

La 25 ianuarie, Time a raportat o estimare de aproximativ 30.000 de protestatari uciși doar în zilele de 8 și 9 ianuarie. Amir Parasta, descris de Time drept un chirurg germano-iranian, a declarat pentru Time un total de 30.304 decese legate de proteste pe baza registrelor spitalicești, excluzând decesele legate de proteste înregistrate în spitale militare, cazurile în care trupul a fost dus direct la morgă și decesele înregistrate în spitale absente din listă. Time a menționat, de asemenea, doi oficiali de rang înalt care au declarat că 30.000 „ar fi putut fi uciși”, că administrația a rămas fără și că au fost folosite în locul ambulanțelor. În aceeași zi, a relatat o serie de rapoarte oficiale cu bilanțuri ale morților de peste 35.000. Rapoartele către din 20 ianuarie indicau o cifră de peste 30.000. Un raport din 21 ianuarie transmis Comisiei pentru Securitate Națională și Politică Externă a indica 27.500. Rapoartele indicau 33.000 la 22 ianuarie și 36.500 la 24 ianuarie.

La 27 ianuarie, o „rețea de peste 80 de profesioniști medicali din 12 dintre cele 31 de provincii ale Iranului” aflată în contact cu The Guardian a estimat că, pe baza observațiilor lor, mai puțin de 10% dintre decese erau înregistrate oficial. Aceștia au dedus că totalul „ar putea depăși 30.000”.

La 28 ianuarie, HRANA și-a actualizat bilanțul deceselor verificate la 5.993 protestatari adulți, 113 minori, 214 membri ai forțelor de securitate și 53 de neparticipanți; iar numărul deceselor încă în curs de investigare la 17.091 de persoane. La 1 februarie, bilanțul deceselor verificate de HRANA a crescut la 6.425 protestatari adulți, 146 de minori și 57 de neparticipanți; în timp ce numărul deceselor în rândul forțelor de securitate a rămas la 214. Numărul cazurilor de deces încă în curs de investigare a scăzut la 11.280 de nume.

Un medic, Yaser Rahmani–Rad, a declarat pentru Sky News că rețeaua sa de medici estimase anterior între 20.000 și 30.000 de decese legate de proteste și, la momentul interviului, publicat la 29 ianuarie, aprecia că valoarea reală „ar putea fi mai mare”.

La 23 februarie, HRANA a publicat un raport detaliat, The Crimson Winter, bazat pe primele 50 de zile ale protestelor, incluzând o listă cu numele și alte detalii ale celor 7.007 decese confirmate (6.488 protestatari adulți, 236 minori, 207 membri ai forțelor de securitate și 76 de neparticipanți) și 11.744 de cazuri care au rămas în curs de analiză.

Guvernul iranian La 22 ianuarie 2026, (IHRNGO) a susținut că sursele guvernului iranian „au un istoric documentat și de lungă durată de subraportare sistematică a violenței statale letale”. IHRNGO a declarat că, pe baza execuțiilor verificate ale prizonierilor în Iran din ultimii cinci ani, cifrele oficiale ale guvernului acopereau doar „o medie anuală de 12% din execuțiile înregistrate de IHRNGO”.