Loretta Lynn (n. Webb, ) a fost o cântăreață și textieră de muzică country americană. În decursul unei cariere de șase decenii, Lynn a lansat multiple albume de aur, și a avut numeroase hituri, precum „The Pill”, „You're Lookin' at Country”, „You Ain't Woman Enough”, „Don't Come Home A-Drinkin' (With Lovin' on Your Mind)”, și „Coal Miner's Daughter”. Filmul muzical Fata de miner (1980) a fost bazat pe viața sa, cu actrița Sissy Spacek interpretând rolul principal.

Lynn a primit numeroase premii și distincții pentru rolul său inovator în muzica country, inclusiv de la Country Music Association și Academy of Country Music (ACM). A fost nominalizată de 18 ori la Premiile Grammy, câștigând trei trofee. În 2017, Lynn a fost numită al patrulea cel mai mare artist de muzică country din toate timpurile, de către revista Rolling Stone, fiind cea mai bine clasată femeie din listă. Copilăria

Lynn s-a născut Loretta Webb pe 14 aprilie 1932, în Butcher Hollow, Kentucky. Era fiica cea mare și al doilea copil al Clarei Marie „Clary” (născută Ramey; 5 mai 1912 – 24 noiembrie 1981) și al lui Melvin Theodore „Ted” Webb (6 iunie 1906 – 22 februarie 1959). Ted era miner și fermier de subzistență.

Lynn avea un frate mai mare, Melvin „Junior” Webb (1929–1993), și șase frați mai mici: Herman Webb (1934–2018), Willie „Jay” Lee Webb (12 februarie 1937 – 31 iulie 1996), Donald Ray Webb (1941–2017), Peggy Sue Wright (născută Webb; născută la 25 martie 1943), Betty Ruth Hopkins (născută Webb; născută în 1946) și Crystal Gayle (născută Brenda Gail Webb; 9 ianuarie 1951).

Familia susține că are origini cherokee din partea mamei lui Lynn, dar nu a fost recunoscută oficial de către tribul respectiv. Lynn a fost numită după vedeta de cinema Loretta Young.

Cariera Primii ani

Lynn a început să cânte în cluburile locale la sfârșitul anilor 1950. Ulterior, și-a format propria trupă, Trailblazers, din care făcea parte și fratele ei, Jay Lee Webb. Lynn a câștigat un ceas de mână într-un concurs de talente televizat în Tacoma, Washington, prezentat de Buck Owens. Interpretarea lui Lynn a fost văzută de canadianul Norm Burley de la Zero Records, care a cofondat casa de discuri după ce a auzit-o pe Loretta."Van Lear Rose" . Retrieved February 4, 2007.

Președintele Zero Records, canadianul Don Grashey, a organizat o sesiune de înregistrări la Hollywood, unde au fost captate patru compoziții ale lui Lynn, printre care „I'm A Honky Tonk Girl”, „Whispering Sea”, „Heartache Meet Mister Blues” și „New Rainbow”. Lynn a semnat primul ei contract pe 2 februarie 1960, cu Zero. Albumul ei a fost înregistrat la United Western Recorders în Hollywood, sub supravegherea inginerului Don Blake, și produs de Grashey."Honky Tonk Make Believe", Don Grashy – Co. Joseph Mauro, "MY RAMBLING HEART" (Washington. DC: 1995), p. 45.

Familia Lynn a făcut un turneu prin țară pentru a promova lansarea la posturile country de radio, în timp ce Grashey și Del Roy au dus muzica la KFOX în Long Beach, California. Când familia Lynn a ajuns la Nashville, piesa a devenit un hit, urcând pe locul 14 în topul Billboard Country and Western, iar Lynn a început să înregistreze demo-uri pentru Wilburn Brothers Publishing Company. Prin intermediul familiei Wilburn, ea a obținut un contract cu Decca Records.

Lynn a recunoscut că Patsy Cline a fost mentora și cea mai bună prietenă a ei în primii ani de carieră muzicală. În 2010, într-un interviu acordat lui Jimmy McDonough pentru biografia lui Tammy Wynette, Lynn a spus despre prietenia cu Patsy și Tammy în diferite perioade ale vieții: „Prietenele cele mai bune sunt ca soții. Ai nevoie doar de una la un moment dat”.

Succesul Hit-ul ei din 1966, „You Ain't Woman Enough (To Take My Man)”, a făcut-o pe Lynn prima artistă country care a compus un hit no. 1.Loretta Lynn Profile , Country Music Television website. Retrieved May 4, 2014. În 1967, Lynn a lansat single-ul „Don't Come Home A-Drinkin' (With Lovin' on Your Mind)”, care a fost al doilea hit country no. 1 al ei.

În 1978, a devenit invitată specială în emisiunea The Muppet Show.Will the Circle Be Unbroken: Country Music In America. Paul Kingsbury & Alanna Nash (eds.) London: Rough Guides Ltd., 2006, p. 251

În 1973, „Rated «X»” a ajuns pe locul 1 în Billboard Country Chart, și a fost considerat unul dintre cele mai controversate hituri ale lui Lynn. În anul următor, următorul ei single, „Love Is the Foundation”, a devenit, de asemenea, un hit country pe locul 1 din albumul ei cu același nume. Al doilea și ultimul single de pe acel album, „Hey Loretta”, a devenit un hit în Top 5. Lynn a continuat să ajungă în Top 10 până la sfârșitul deceniului, inclusiv cu „The Pill” din 1975, una dintre primele melodii care aborda tema controlului natalității. Multe dintre melodiile lui Lynn erau autobiografice, iar ca textieră, Lynn considera că niciun subiect nu era interzis, atâta timp cât era relevant pentru femei. În 1976, a lansat autobiografia sa, Coal Miner's Daughter, cu ajutorul scriitorului George Vecsey. Cartea a devenit un bestseller, rămânând mai mult de 8 săptămâni în lista The New York Times.

În 1977, Lynn a înregistrat albumul I Remember Patsy, dedicat prietenei sale, cântăreața Patsy Cline, care a murit într-un accident aviatic în 1963. Albumul conținea unele dintre cele mai mari succese ale lui Cline.

Pe 5 martie 1980, filmul Fata de miner a avut premiera la Nashville, și a devenit rapid cel mai mare succes de box-office din Statele Unite. Filmul i-a avut în rolurile principale pe Sissy Spacek în rolul Lorettei, și pe Tommy Lee Jones în rolul soțului ei, Doolittle „Mooney” Lynn. Filmul a primit șapte nominalizări la Premiile Oscar, câștigând Oscarul pentru cea mai bună actriță pentru Spacek, un album de aur pentru coloana sonoră, o nominalizare la Grammy pentru Spacek, premii ale Country Music Association și Academy of Country Music, precum și mai multe Premii Globul de Aur.Loretta Lynn biography, Countrypolitan.com. Retrieved April 18, 2008.

Lynn fost introdusă în Nashville Songwriters Hall of Fame în 1983, în Country Music Hall of Fame în 1988 și în Songwriters Hall of Fame în 2008. A fost onorată în 2010 la Country Music Awards. A primit Medalia Prezidențială a Libertății din partea președintelui Barack Obama în 2013.

Viața personală Mariaj Pe 10 ianuarie 1948, Loretta Webb, în vârstă de 15 ani, s-a căsătorit cu Oliver Vanetta Lynn Jr. (27 august 1926 – 22 august 1996), în vârstă de 21 de ani, cunoscut sub numele de „Doolittle”, „Doo” sau „Mooney”. Se cunoșteau doar de o lună. Familia Lynn a părăsit Kentucky, și s-a mutat în comunitatea de tăietori de lemne Custer, din nord-vestul statului Washington, când Lynn era însărcinată în șapte luni cu primul dintre cei șase copii ai lor.

Fericirea și suferința din primii ani de căsnicie au contribuit la inspirația compozițiilor lui Lynn. Au fost căsătoriți aproape 50 de ani, până la moartea lui, în 1996, la vârsta de 69 de ani. În autobiografia sa din 2002, Still Woman Enough, ea a povestit despre cum soțul ei o înșela în mod regulat. Lynn a declarat că ea și soțul ei se certau frecvent, dar că „el nu m-a lovit niciodată fără ca eu să-l lovesc de două ori înapoi”. Loretta a spus că mariajul ei a fost „una dintre cele mai dificile povești de dragoste”.

Copii Loretta și soțul ei au avut împreună șase copii. Fiica lor cea mare, Betty Sue, s-a născut pe 26 noiembrie 1948, și a murit din cauza complicațiilor asociate cu emfizemul pe 29 iulie 2013.Notice of death of Betty Sue Lynn , musicrow.com, July 2013. Retrieved May 4, 2014. Al doilea copil și fiul cel mare, Jack Benny Lynn, născut pe 7 decembrie 1949, a fost găsit mort înecat pe 24 iulie 1984, după ce dispăruse în timp ce călărea pe ferma mamei sale din Hurricane Mills. Al treilea și al patrulea copil sunt Ernest Ray Lynn, născut pe 27 mai 1951, și Clara Marie „Cissie” Lynn, născută mai puțin de un an mai târziu, pe 7 aprilie 1952. Mezinele, gemenele Peggy Jean și Patsy Eileen, s-au născut pe 6 august 1964; ele poartă numele surorii lui Lynn, Peggy Sue Wright, și al prietenei acesteia, Patsy Cline.

Feminism și politică

La apogeul popularității sale, unele dintre melodiile lui Lynn au fost interzise la radio, printre care „Rated «X»”, despre standardele duble cu care se confruntă femeile divorțate; „Wings Upon Your Horns”, despre pierderea virginității în adolescență; și „The Pill”, despre o soție și mamă care se eliberează datorită pilulei contraceptive. Piesa ei „Dear Uncle Sam”, lansată în 1966, în timpul Războiului din Vietnam, descrie suferința unei soții care și-a pierdut soțul în război. Aceasta a fost inclusă în concertele ei live din timpul Războiului din Irak.

Deși Lynn își exprima deschis opiniile cu privire la subiecte sociale și politice controversate, ea se considera apolitică, scriind în autobiografia sa din 1976 că „nu-mi place să vorbesc prea mult despre lucruri care ar putea nemulțumi una dintre părți... Muzica mea nu are nicio legătură cu politica”.

Deși era recunoscută ca „apărătoare a femeilor obișnuite”, Lynn critica adesea feminismul clasei superioare pentru că ignora nevoile și preocupările femeilor din clasa muncitoare. Ea a respins eticheta de feministă, și a scris în memoriile sale: „Nu sunt o mare fană a eliberării femeilor, dar poate că aceasta le va ajuta să lupte pentru respectul cuvenit”.

Când a fost întrebată despre poziția sa față de căsătoria între persoane de același sex de către USA Today în noiembrie 2010, ea a răspuns: „Sunt încă o fată conservatoare. Dumnezeu a spus că trebuie să fim femeie și bărbat, dar fiecare cu ale lui”.

Discografie

Note

Legături externe

60 Minutes II interview with Loretta Lynn and Jack White Coal "Minors" Daughter? New Data Offers Light and Controversy on Loretta Lynn

Loretta Lynn at International Songwriters Association"

Categorie:Nașteri în 1932 Categorie:Decese în 2022 Categorie:Americani de origine irlandeză Categorie:Cantautori americani Categorie:Cântăreți de muzică country americani Categorie:Câștigători ai Grammy Lifetime Achievement Award Categorie:Câștigători ai Presidential Medal of Freedom Categorie:Chitariști americani din secolul al XX-lea Categorie:Country Music Hall of Fame Categorie:Muzicieni ai Columbia Records Categorie:Muzicieni ai Decca Records Categorie:Onorați ai Kennedy Center