Majungasaurus („șopârlă Mahajanga”) este un gen de dinozaur teropod abelisaurid care a trăit în Madagascar acum 70 până la 66 de milioane de ani, la sfârșitul perioadei Cretacicului, fiind unul dintre ultimii dinozauri non-aviari cunoscuți care au dispărut în timpul extincției Cretacic-Paleogen. Genul conține o singură specie, Majungasaurus crenatissimus. Acest dinozaur este numit și Majungatholus, un nume considerat un sinonim junior pentru Majungasaurus.
Istoria descoperirii În 1896, paleontologul francez Charles Depéret a descris primele rămășițe ale unui teropod descoperit de un ofițer de armată de-a lungul râului Betsiboka din nord-vestul Madagascarului. Aceste fragmente (dinți, o gheară și câteva vertebre) au fost inițial incluse în genul Megalosaurus — care în acea epocă era folosit ca un „coș de gunoi” taxonomic pentru orice teropod mare și necunoscut — sub numele de M. crenatissimus. Acest nume este derivat din cuvântul latin crenatus („crestat”) și sufixul -issimus („cel mai”), referindu-se la numeroasele zimțări de pe marginile frontale și posterioare ale dinților. Ulterior, specia a fost mutată temporar în genul nord-american Dryptosaurus.
Timp de un secol, colectorii francezi au continuat să găsească resturi fragmentare în provincia Mahajanga. În 1955, René Lavocat a descris un os mandibular cu dinți care se potriveau cu descrierea lui Depéret, dar care avea o formă curbată unică. Lavocat a creat astfel genul Majungasaurus (șopârla de Mahajanga). O turnură interesantă a avut loc în 1979, când un fragment de craniu în formă de cupolă a fost descris greșit ca fiind un pahicefalosaur (un dinozaur erbivor cu cap gros), primind numele de Majungatholus atopus.
O schimbare majoră s-a produs începând cu 1993, când cercetătorii de la Universitatea Stony Brook (New York) și Universitatea din Antananarivo au lansat „Proiectul Bazinului Mahajanga”. Expedițiile conduse de David W. Krause au scos la iveală zeci de mii de fosile, mărind de cinci ori diversitatea taxonomică cunoscută a regiunii. În 1996, echipa a descoperit un craniu de teropod spectaculos de complet.. Acesta prezenta deasupra capului o umflătură osoasă identică cu cea descrisă anterior ca fiind un pahicefalosaur. Astfel, s-a realizat că Majungatholus nu era un erbivor, ci un abelisaurid (un prădător înrudit cu Carnotaurus).
Deși timp de câțiva ani a existat o dezbatere dacă numele ar trebui să fie Majungasaurus sau Majungatholus, o monografie amplă publicată în 2007 a tranșat problema. Analizele detaliate au demonstrat că mandibula descrisă de Lavocat în 1955 este diagnostică pentru această specie, astfel că numele mai vechi, Majungasaurus, a fost păstrat conform regulilor priorității în biologie.
Descriere
Majungasaurus era un teropod de talie medie, care atingea de obicei 5,6-7 metri lungime și cântărea 750-1.100 kg. Rămășițele fragmentare ale unor indivizi mai mari indică faptul că unii adulți ar fi putut avea dimensiuni similare cu cele ale rudelor sale Carnotaurus, depășind posibil 8 metri în lungime.
Craniul lui Majungasaurus este excepțional de bine cunoscut în comparație cu majoritatea teropodelor și, în general, similar cu cel al altor abelisauride. La fel ca alte cranii de abelisauride, lungimea sa era proporțional scurtă pentru înălțime, deși nu la fel de scurtă ca la Carnotaurus. Craniile indivizilor mari măsurau 60-70 de centimetri lungime. Premaxila înaltă (osul maxilarului superior din față), care făcea vârful botului foarte tocit, era, de asemenea, tipică familiei. Cu toate acestea, craniul lui Majungasaurus era semnificativ mai lat decât la alte abelisauride. Toate abelisauridele aveau o textură aspră, sculptată pe fețele exterioare ale oaselor craniului, iar Majungasaurus nu făcea excepție. Acest lucru era dus la extrem pe oasele nazale ale lui Majungasaurus, care erau extrem de groase și fuzionate între ele, cu o creastă centrală joasă care se întindea de-a lungul jumătății osului cea mai apropiată de nări. Un corn distinctiv, asemănător unei cupole, ieșea și din oasele frontale fuzionate de deasupra craniului. În timpul vieții, aceste structuri ar fi fost acoperite cu un fel de tegument, posibil realizat din keratină. Tomografia computerizată (CT) a craniului arată că atât structura nazală, cât și cornul frontal conțineau cavități sinusale goale, probabil pentru a reduce greutatea. Dinții erau tipici abelisauridelor, având coroane scurte, deși Majungasaurus avea șaptesprezece dinți atât în maxilarul superior, cât și în mandibulă, mai mulți decât la orice alt abelisaurid, cu excepția lui Rugops.
Note
Legături externe
Press release about the Majungasaurus mount erected in 2006 at Stony Brook University.
Categorie:Abelisauroidea Categorie:Genuri de dinozauri Categorie:Specii fosile descrise în 1955