Israel Harel (în ebraică:ישראל הראל, născut în 1938) este un ziarist, publicist și activist politic israelian în cadrul mișcării sionismului religios, născut în România. A fost fondator al Consiliului Iudeei și Samariei, al revistei „Nekudá” și al Institutului pentru Strategie Sionistă. Inițiator al Cartei Kinneret și al Cartei Gabizon-Madan. Biografie Copilăria în deportare în Transnistria Israel Harel s-a născut în 1938 într-o familie de evrei din Cernăuți, Yoel Cohen în Encyclopaedia Judaica 2019 ca fiu al lui Mina și Iacob Hasenfratz.pe situl rav dori Tatăl său a lucrat în negoțul de lemn la Sârghieni(Serghi sau Serhi), lângă Putila, în afacerea familială întemeiată de bunicul Șimon, care era hasid Vijnița.. În 1940 când Bucovina de nord a fost ocupată prima dată de armata sovietică, bunicii, fiind înstăriți au fost deportați în Siberia, de unde nu s-au mai întors.. După recuperarea Bucovinei de nord de către România sub regimul pro-nazist al lui Ion Antonescu în vara anului 1941, din cauza originii evreiești, familia a fost închisă în ghetou și apoi deportată în lagărele din Transnistria. Mama, copilul de trei ani și Avram, sugar recent născut, au ajuns în ghetoul Lucineț, unde pruncul a decedat de tifos. Mama s-a zbătut să supraviețuiască împreună cu copilul cel mare, oferind mită paznicilor și dând lecții copiilor ucraineni din sat în schimbul unor alimente minimale. Tatăl a fost separat și trimis la munci forțate.
Emigrația în Palestina În vara 1944 familia s-a eliberat și întregit, reajungând la Cernăuți. Apoi, pentru a evita stăpânirea comunistă, a obținut repatrierea în România, ajungând la Cluj. Acolo Israel a învățat la heder, școala elementară tradițională a evreilor evlavioși, aspirând să emigreze în Țara Israel, pe atunci Palestina sub mandat britanic. La vârsta de nouă ani, în 1947 au emigrat în Palestina în cadrul așa numitei Aliya Bet (emigrația „ilegală”, în ciuda împotrivirii autorităților britanice) la bordul vaporului de mărfuri „SS Pan York”, rebotezat în ebraică „Atzmaut” (Independența) Laolaltă cu ceilalți 7000 de pasageri, au fost interceptați de flota militară britanică și închiși într-un lagăr amenajat în Cipru. În ianuarie au primis permisul de a cobora pe țărmul Palestinei și au fost cazați într-un cămin pentru imigranți în cartierul Kiryat Shmuel din Haifa. Apoi s-au stabilit în cartierul Halisa, abandonat în cursul războiului de populația arabă. Tatăl a lucrat în portul Haifa.
Anii de tinerețe în Statul Israel Israel, care și-a ebraizat ulterior numele în Harel a devenit membru al organizației de tineret sionist religios Bnei Akiva, După școala elementară în cartierul Hadar Hacarmel el a studiat la ieșiva mișcării Bnei Akiva din Kfar Haroè. După înrolarea la 18 ani în armata israeliană, s-a oferit voluntar în rândul parașutiștilor din forțele Nahal (Tineretul agricol combatant). În Războiul de Șase Zile din iunie 1967, a luptat ca rezervist în luptele din Orașul vechi al Ierusalimului și s-a numărat printre eliberatorii Muntelui Templului și ai Zidului de Vest, care fuseseră, vreme de douăzeci de ani, sub administrație iordaniană și total inaccesibile evreilor. În Războiul de Yom Kippur, în octombrie 1973, a luptat ca rezervist în Brigada 55 sub comanda lui Danny Mat, pe frontul egiptean și a fost între primii care au traversat Canalul Suez în cadrul Operațiunii Cavalerii Inimii (Abirei Lev). Harel s-a numărat printre participanții la Sederul de Paște din 1968, desfășurat la Hotelul Park din Hebron, eveniment care a marcat reînființarea așezării evreiești din Hebron și crearea așezării vecine Kiryat Arba. La început a fost redactor al revistei Zot Haaretz (Aceasta este Țara) a Mișcării pentru Întregirea Țării Israelului (în care au activat atunci scriitori ca Moshe Shamir, Nathan Alterman, Haim Guri, Haim Hazaz etc). În 1968 a fost numit redactor șef al cotidianului sionist revizionist Hayom, iar ulterior s-a alăturat redacției ziarului Maariv ca redactor șef adjunct al suplimentului de weekend al acestuia.
Activitatea politică și publicistică Dupa 1973 Harel a aderat la mișcarea sionistă religioasă Gush Emunim care și-a propus repopularea cu evrei a Iudeei, Samariei și a Fâșiei Gaza. În 1976 a trebuit să întrerupă activitatea la acest ziar în urma stabilirii sale la Ofra, așezare evreiască pe teritoriile controlate de armata israeliană în Iudeea, care era considerată pe atunci ilegală. Ulterior, a colaborat ca ziarist la ziarul Yediot Aharonot. Ca membru fondator din 1967 al Mișcării pentru întregirea Țării Israelului, în 1980 a fondat Consiliul așezărilor evreiești din Iudeea, Samaria și Fâșia Gaza (Consiliul YESHA) și a activat ca director general al acestuia in primii șapte ani ai acestuia. până în 1995. Perioada activității sale în Consiliu s-a caracterizat printr-o așezare intensivă (numărul asezărilor crescând de la 20 în 1980 la 140 în anul 1995) și printr-o abordare pragmatică a relațiilor Consiliului cu guvernele conduse de Partidul Muncii și de Likud. Harel a întemeiat centrul pentru sionism religios la Institutul Hartman din Ierusalim.
Harel a înființat revista „Nekudá” (Punct), buletinul lunar al Consiliului YESHA, care a ajuns la o difuzare de 7000 de exemplare. Sub conducerea sa, revista s-a transformat dintr-un buletin care raporta despre viața și activitățile diverse din așezările evreiești,într-un magazin intelectual, care a promovat extinderea întemeierii de așezări evreiești în teritoriile palestiniene controlate de Israel, și a inclus poziții controversate, care au influențat agenda politică naționalistă. Mulți din cititorii revistei aparțineau cercurilor sioniste religioase, dar, într-o măsură mică, ea a trezit interesul și la unii cititori din curentul mainstream ale societății israeliene.
În urma crizei produse de asasinarea primului ministru Itzhak Rabin în noiembrie 1995 de către un militant din extrema dreaptă naționalist-clericalistă. Harel a a participat la întemeierea Forumului pentru responsabilitate națională care a funcționat în cadrul Centrului Itzhak Rabin pentru Studii Israeliene și a fost responsabil, printre altele, de redactarea Cartei Kinneret din 2001. Harel a luat parte si la redactarea Cartei Gabison-Madan, proiect care și-a propus să reglementeze prin întelegeri și legi coexistența persoanelor religioase și laice în societatea israeliană situl Institutului de strategie sionistă
Articolele de opinie ale lui Harel sunt publicate în secțiunea Opinii a ziarului „Haaretz” la care el colaborează de patruzeci de ani, în ciuda divergențelor pregnante de idei cu editorii și redactorii cotidianului. A publicat articole pe o varietate de subiecte în „The New York Times”, „The Guardian” și alte ziare.
Harel este președintele Asociației Parașutiștilor eliberatori ai Ierusalimului și a scris, de asemenea, două cărți care tratează despre participarea Brigăzii de Parașutiști la Războiul de Șase Zile.
Împreună cu Yoel Golovansky în 2005, Harel a fondat „Institutul de Strategie Sionistă” și l-a condus până în 2012, când a fost înlocuit de Yoaz Hendel.
Premii și omagii aprilie 2015, - Premiul Moskowitz pentru sionism. iunie 2019 - doctor honoris causa al Universității Bar Ilan. [https://www.youtube.com/watch?v=hKoGhsMtJuY pe canalul you tube
Viața privată Locuiește în Ofra. A fost căsătorit cu Sarah, născută Weissfish, până la moartea acesteia în 2023 și au avut patru copii. Fiica sa, Nitzanit, a fost căsătorită cu ziaristul și arheologul Shimon Riklin.
În media artistică 1983 - Scriitorul Amos Oz l-a descris pe Harel în documentația vizitei sale în așezarea Ofra, care a fost publicată în cartea sa „Încolo și încoace prin Țara Israelului”.
Cărți 1993 - Kèra bein hakipot:heshbon nèfesh shel dor hakipot hasrugot (Ruptura din publicul religios: reflecțiile personale ale generației calotelor tricotate) Abirei halev:hativat hatzanhanim vekravot tzlihat Tealat Suetz vekhibush hagadá hamaaravit (Cavalerii inimii:Brigada de parașutiști în luptele pentru traversarea Canalului Suez și ocuparea Malului de Vest, Keren Hativat Hatznhanim Sháar Haarayot: Hakrav al Yerushalaim behavayat lohamei hativat hatzanhanim (Poarta leilor:Bătălia de la Ierusalim în percepția luptătorilor din Brigada de parașutiști, Editura Ministerului Apărării, Alte scrieri articole de Israel Harel în ziarul Haaretz (în ebraică)
Legături externe Yoel Cohen art,.Israel Harel în Encyclopaedia Judaica, ediția a II-a Israel Harel pe situl Institutului de strategie sionistă interviu al lui Royi Katz cu Israel Harel 2025
Note
Categorie:Publiciști israelieni Categorie:Jurnaliști evrei Categorie:Jurnaliști israelieni Categorie:Scriitori israelieni Categorie:Supraviețuitori ai Holocaustului Categorie:Evrei bucovineni Categorie:Evrei israelieni Categorie:Conflictul israelo-palestinian Categorie:Sioniști Categorie:Nașteri în 1938