Operațiunea Arctic Endurance este un exercițiu militar din 2026 condus de Danemarca și o operațiune de prezență în Groenlanda, în Regatul Danemarcei, care este planificată a avea loc în 2026, ca răspuns la criza din Groenlanda. Danemarca a declarat că desfășurarea ar putea rămâne în Groenlanda timp de unu până la doi ani, Apărarea Danemarcei declarând că operațiunea va dura pe tot parcursul anului 2026.
Ca răspuns la amenințările continue ale președintelui american Donald Trump de a invada sau anexa Groenlanda, o serie de state europene NATO au început să desfășoare personal de planificare militară pe insulă, concentrat în capitala Nuuk. Generalul-maior Søren Andersen, comandantul Comandamentului Arctic Comun (Arktisk Kommando), a declarat că exercițiul este concentrat pe contracararea potențialelor activități rusești, nu pe apărarea împotriva amenințărilor militare americane. Analiștii au descris desfășurarea ca o forță de tip „capcană” îndreptată de fapt către SUA și nu către Rusia, menită să facă o invazie americană costisitoare din punct de vedere politic.
Până pe 19 ianuarie, Danemarca trimisese 200 de soldați în Groenlanda pentru a întări personalul permanent al Comandamentului Arctic Comun, iar mai târziu în acea zi, Danemarca a anunțat că o „contribuție substanțială” a forțelor sale armate va fi trimisă în Groenlanda. Pe 19 și 20 ianuarie au sosit mai mulți soldați împreună cu generalul-maior Peter Harling Boysen, șeful Armatei Regale Daneze, care a declarat că este gata să apere Groenlanda. Trupele daneze au adus, de asemenea, un stoc de rezervă de muniție de război în Groenlanda, în cazul unui „cel mai rău scenariu” de luptă împotriva forțelor americane invadatoare.
Pe 21 ianuarie, într-un discurs la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția, Donald Trump și-a schimbat oficial poziția de la posibilitatea utilizării forței militare pentru a revendica Groenlanda la excluderea utilizării forței militare. Aceasta este aceeași poziție ca și cea a lui Trump cu privire la propunerea sa de anexare a Canadei.
Context Încă de la începutul celui de-al doilea mandat al său, președintele american Donald Trump a declarat că Statele Unite ar trebui să anexeze Groenlanda, care face parte din Regatul Danemarcei. Președintele Trump și-a exprimat dorința ca SUA să cumpere teritoriul, deși Danemarca și Groenlanda au declarat că Groenlanda nu este de vânzare. Ca răspuns, Trump a refuzat să excludă utilizarea forței pentru a dobândi teritoriul.
Desfășurare Pe 15 ianuarie 2026, ca răspuns la amenințări, o serie de state europene NATO, precum Franța, Germania și Suedia, au trimis personal militar în Groenlanda pentru exerciții militare comune, menite să demonstreze disponibilitatea de a apăra insula. Până pe 19 ianuarie, Danemarca trimisese încă 200 de soldați în Groenlanda. În acea zi, Danemarca a anunțat o desfășurare suplimentară „substanțială” de trupe în Groenlanda, care urma să sosească în curând. Mai târziu, în aceeași zi, mai mulți soldați de luptă, împreună cu șeful Armatei Regale Daneze, generalul Peter Boysen, au început să sosească în Groenlanda. Generalul Boysen, care are o vastă experiență în zonele de război internaționale și operațiuni speciale, a declarat că este gata să apere Groenlanda dacă este invadată.
Inițial, au fost desfășurate un număr mic de trupe, aproximativ treizeci de persoane; cu toate acestea, planificatorii militari inițiali, echipele de recunoaștere, nu aveau scopul de a descuraja acțiunea SUA singure. Aceștia urmau să coordoneze sosirea unor forțe terestre, maritime și aeriene mai mari, promise public de Franța și/sau alte state europene: „Pe lângă faptul că oferă o demonstrație de sprijin politic, se spunea că trupele europene se aflau într-o misiune de explorare scurtă, potrivit uneia dintre țările implicate. Scopul era de a stabili cum ar putea arăta o desfășurare terestră mai susținută în Groenlanda, parțial pentru a asigura SUA că membrii europeni NATO luau în serios securitatea arctică”. Trupele acționează, de asemenea, ca o forță capcană, astfel încât un atac împotriva lor ar fi considerat un act de agresiune împotriva partenerilor europeni și s-ar reacționa în consecință.
Până în dimineața zilei de 15 ianuarie, grupul multinațional se adunase la sediul Comandamentului Arctic Comun al Danemarcei din Nuuk „pentru a evalua condițiile unei posibile desfășurări aliate mai ample”. Pe 18 ianuarie, peste 100 de soldați erau prezenți în Nuuk și peste 100 în Kangerlussuaq.
Danemarca a anunțat că o nouă echipă a forțelor speciale arctice, care face parte din Corpul Jaeger al armatei, se antrenează în „cele mai solicitante condiții” din Groenlanda din octombrie 2025 și este capabilă să opereze oriunde în Groenlanda.
Nu au fost desfășurate trupe în Insulele Feroe, celălalt teritoriu autonom al Danemarcei.
Belgia Belgia a anunțat pe 16 ianuarie că va trimite un ofițer pentru a participa la operațiune.
Danemarca Danemarca avea deja până la 150 de soldați staționați în Groenlanda, disponibili pentru a fi folosiți în cadrul operațiunii înainte de începerea acesteia. Aceștia se aflau în mare parte sub comanda Comandamentului Arctic Comun și au primit trupe aliate la mobilizarea lor pe insulă. Aceștia sunt echipați cu un număr nespecificat de avioane Lockheed C-130 Hercules. and
Avioane daneze Challenger 604 efectuează misiuni de supraveghere în Arctica, iar din 2021 o aeronavă este staționată permanent în Kangerlussuaq. La începutul datei de 19 ianuarie 2026, generalul-maior danez Søren Andersen a raportat că încă 100 de soldați danezi au sosit în Nuuk și că un număr similar de soldați noi au fost, de asemenea, desfășurați în Kangerlussuaq. Postul de radio danez DR și televiziunea suedeză au aflat că trupele daneze au adus și un stoc de rezervă de muniție de război, în cazul unei improbabile invazii americane. DR a relatat că fregata daneză de apărare aeriană HDMS Peter Willemoes s-a alăturat, de asemenea, părții navale a operațiunii.
Avioanele de luptă F-35 fighter vor patrula Groenlanda de la baza lor din Islanda.
Estonia Estonia participă activ la comitetul de planificare al operațiunii și a sugerat posibila mobilizare a cinci până la zece militari, la cererea Danemarcei. Ministrul Apărării, Hanno Pevkur, a declarat că personalul Forțelor de Apărare ale Estoniei va merge în cele din urmă în Groenlanda.
Finlanda Finlanda a anunțat că va trimite doi ofițeri de legătură în Groenlanda. Ministrul Apărării, Antti Häkkänen, a declarat: „Finlanda are experiență în operarea în condiții arctice, dar Groenlanda este un teritoriu nou. De aceea trimitem mai întâi doi ofițeri de legătură pentru a afla cum este acolo, care sunt condițiile și cum pot fi aranjate logistica și alte operațiuni.”
Franța Pe 15 ianuarie 2026, până la 15 militari francezi au ajuns în Groenlanda. Aceștia proveneau din Brigada 27 Infanterie Munte. Președintele Emmanuel Macron a declarat în discursul său de anul nou adresat Forțelor Armate Franceze, în acea zi, că „o echipă inițială de soldați francezi este deja la fața locului și va fi întărită în zilele următoare cu mijloace terestre, aeriene și maritime”. Potrivit Comandamentului Arctic Comun din 18 ianuarie, forțele speciale franceze începeau operațiunile în Kangerlussuaq. Fregata franceză Bretagne s-a alăturat, de asemenea, operațiunii.
Avioanele franceze de transport cisternă multirol Airbus A330 au însoțit avioanele de vânătoare daneze F-35 în Groenlanda și vor continua să sprijine operațiunile acestora din Islanda.
Germania Germania a anunțat că va trimite 15 soldați Bundeswehr care vor face parte dintr-o echipă de recunoaștere condusă de Germania. Echipa de recunoaștere a părăsit Groenlanda pe 18 ianuarie, „nu din cauza amenințării cu tarife ale lui Trump, ci conform planificării”, deoarece plecarea fusese deja anunțată înainte de amenințările lui Trump sau de plecarea trupelor pe 14 ianuarie.
Islanda Islanda a trimis doi membrii din Garda de Coastă a Islandei să ajute la pregătirea exercițiului.
Țările de Jos Doi membri ai Forțelor Armate Olandeze, inclusiv un ofițer de marină, au fost trimiși în Groenlanda pe 16 ianuarie. Potrivit ministrului Apărării, Ruben Brekelmans, este probabil ca mai mulți soldați să fie trimiși în Groenlanda pe termen scurt.
Norvegia Ministrul norvegian al Apărării a anunțat că a trimis doi militari în Groenlanda, care vor participa la operațiuni.
Slovenia Pe 17 ianuarie, guvernul Sloveniei a trimis doi ofițeri militari în Groenlanda.
Suedia Suedia a trimis un număr necunoscut de oficiali militari în Groenlanda.
Regatul Unit Regatul Unit a trimis un singur ofițer militar în Groenlanda „la cererea Danemarcei pentru a se alătura grupului de recunoaștere”.
State NATO neparticipante Canada Un purtător de cuvânt al Departamentului Apărării Naționale a declarat pe 15 ianuarie 2026 că „În acest moment, Forțele Armate Canadiene nu inițiază nicio nouă operațiune în Groenlanda”. Pe 19 ianuarie, s-a raportat că Canada a luat în considerare trimiterea de trupe în Groenlanda pentru a consolida suveranitatea Danemarcei.
Italia Ministrul Apărării, Guido Crosetto, a comparat numărul de trupe implicate în operațiune cu „începutul unei glume” și a declarat că Italia va adopta o „poziție rațională” spre deosebire de aliații săi, sugerând că operațiunea este „irațională”. În aceeași declarație, el a confirmat că Italia a refuzat să participe după ce i-a fost solicitată participarea de către Danemarca. Prim-ministrul Giorgia Meloni a declarat că operațiunea trebuie să fie desfășurată în cadrul NATO, sub coordonarea NATO și cu implicarea Statelor Unite. Ea a adăugat că consolidarea apărării în Arctica este de o importanță fundamentală, dar trebuie să implice NATO și Uniunea Europeană și numai în aceste condiții Italia va trimite trupe în Groenlanda. Ea a mai spus că operațiunea nu trebuie să creeze diviziuni între NATO și Uniunea Europeană și nu trebuie percepută ca fiind ostilă față de Statele Unite.
Luxemburg Se pare că Luxemburgul „nu are planuri de a trimite trupe în Groenlanda”, deși guvernul susține în general operațiunea din punct de vedere politic și a declarat că este dispus să înființeze o misiune diplomatică separată în schimb. Începând cu 2024, întreaga Armata Luxemburgului avea doar 1.197 de membri.
Polonia Pe 15 ianuarie 2026, Wirtualna Polska a raportat că prim-ministrul Donald Tusk a declarat că Polonia nu va trimite trupe în Groenlanda.
România Pe 13 ianuarie 2026, Ministrul Apărării, Radu Miruță, întrebat cum va răspunde România în cazul escaladării tensiunilor dintre Statele Unite și statele din UE, acesta a declarat că nu crede că se va ajunge acolo.
Pe 23 ianuarie 2026, prim-ministrul Ilie Bolojan că „o astfel de ipoteză este exclusă” și că „pentru România este important să susțină în plan internațional politici care țin de respectarea regulilor internaționale [...]”.
Spania Spania a declarat că ia în considerare participarea la operațiune după ce a primit invitația, deși în prezent nu face parte oficial din aceasta.
Statele Unite Statele Unite au fost invitate să participe la operațiune în cadrul unei reuniuni NATO, potrivit oficialilor danezi. Pe 17 ianuarie 2026, invitația era încă în așteptare.
Pregătirea pentru invazie a civililor Guvernul Groenlandei le-a cerut cetățenilor să se pregătească pentru un atac militar asupra Groenlandei din partea SUA, inclusiv prin stocarea de provizii.
Tarife de retorsiune ale SUA