Trăsăturile callous–unemotional (CU) sunt caracterizate printr-un tipar persistent de comportament care reflectă lipsa de considerație față de ceilalți, precum și absența empatiei și un general deficitar. Interacțiunea dintre factorii genetici și cei de mediu poate juca un rol în manifestarea acestor sub forma tulburării de conduită (CD). Deși au fost concepute inițial ca instrumente de evaluare a componentelor afective ale psihopatiei la copii, măsurile CU au fost ulterior validate și pe eșantioane de studenți și adulți.
Un specificator CU a fost inclus ca element al tulburării de conduită în ediția a cincea a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) și în ediția a unsprezecea a Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate înrudite ().
Simptome
Caracteristici de bază Trăsăturile CU, așa cum sunt evaluate prin Inventory of Callous-Unemotional Traits (ICU), sunt grupate în trei categorii: callous (reflectând lipsa de milă, cruzimea și tratarea dură sau ignorarea celorlalți), uncaring (indiferență pasivă față de ceilalți și lipsa emoțiilor prosociale) și unemotional (experiență emoțională limitată și expresivitate emoțională redusă). Trăsăturile de tip unemotional sunt deosebit de accentuate în cazurile asociate cu așa-numita „psihopatie primară”.
Specificatorul DSM-5 „cu emoții prosociale limitate” și instrumentul de interviu asociat, Clinical Assessment of Prosocial Emotions (CAPE), includ următoarele caracteristici:
lipsa remușcării sau a sentimentului de vinovăție; afect superficial sau deficitar (emoționalitate redusă); callous – lipsă de empatie; dezinteres față de performanță (la locul de muncă sau la școală); lipsa reacției la evenimente care ar fi percepute în mod normal ca traumatice.
Caracteristici asociate Copiii cu trăsături CU prezintă dificultăți distincte de reglare emoțională și comportamentală, care îi diferențiază de alți tineri cu comportamente antisociale, și prezintă o asemănare mai mare cu caracteristicile observate la adulții cu psihopatie. Tinerii cu comportament și trăsături CU tind să prezinte o serie de particularități cognitive distincte. Aceștia sunt adesea mai puțin sensibili la pedepse, în special atunci când sunt deja motivați de obținerea unei recompense. Trăsăturile CU sunt asociate pozitiv cu abilități intelectuale verbale mai bune.
Clasificare Un specificator CU pentru tulburarea de conduită a fost introdus în DSM-5. Adăugarea mențiunii „cu emoții prosociale limitate” la diagnosticul de tulburare de conduită în DSM-5 are scopul de a delimita un subgrup specific de tineri antisociali, caracterizat prin comportamente distinctive și trăsături psihopatice. Introducerea specificatorului CU este considerată că îmbunătățește capacitatea diagnostică, opțiunile terapeutice și înțelegerea evoluției pe parcursul . O analiză din 2008 a concluzionat că trăsăturile CU nu dispuneau încă de o bază suficientă de dovezi științifice pentru a fi incluse ca diagnostic distinct în DSM-5.
Cauze și fiziopatologie
Mecanisme neuronale Teoria deficitului de frică asociat trăsăturilor CU sugerează că nivelurile scăzute de cortizol conduc la o subactivare fiziologică, provocând deficite în procesarea fricii, tipar observat la indivizii cu trăsături CU. Hipoactivitatea axei hipotalamo–hipofizo–adrenale, în combinație cu trăsăturile CU, pare să favorizeze comportamentul antisocial chiar și în absența unor adversități externe.
Genetică au arătat că trăsăturile CU sunt în mare măsură ereditare și nu sunt corelate semnificativ cu factori de mediu precum statutul socio-economic, calitatea școlii sau calitatea stilului parental. Două studii pe gemeni au indicat o influență genetică semnificativă asupra trăsăturilor CU, cu o medie estimată de 42,5% din variație explicată prin efecte genetice. O proporție substanțială a acestei variații genetice apare independent de alte dimensiuni ale psihopatiei. Copiii cu probleme de conduită care prezintă și niveluri ridicate de trăsături CU au o rată de ereditate deosebit de ridicată, de aproximativ 0,81, conform cercetărilor .
Un studiu realizat pe un eșantion mare de copii a estimat o ereditate de peste 60% pentru trăsăturile callous-unemotional și a arătat că problemele de conduită la copiii cu aceste trăsături au o componentă ereditară mai puternică decât la copiii fără astfel de trăsături. Studiul a identificat, de asemenea, diferențe minore în funcție de sex (băieți 64%, fete 49%) în ceea ce privește factorul afectiv-interpersonal. În mod similar, factorul impulsiv–antisocial a fost influențat în principal de factori genetici (băieți 46%; fete 58%).
Maltratarea și stilurile parentale joacă, de asemenea, un rol în dezvoltarea comportamentului antisocial, aspect susținut de numeroase studii. Deși trăsăturile callous-unemotional au o bază genetică importantă, factorii de mediu pot acționa ca declanșatori relevanți în dezvoltarea comportamentului antisocial la copiii cu predispoziție genetică.
Critici Primatologul susține că teoria evoluționistă postulează că la primate a evoluat pentru beneficiile de reciprocitate pe care le aduce individului. Unii critică modelul psihiatric al trăsăturilor callous-unemotional (CU), argumentând că acesta este incompatibil cu principiul continuității evolutive. Ei susțin că, dacă empatia a evoluat de-a lungul evoluției mamiferelor, începând cu forme limitate la rudele apropiate și extinzându-se treptat către indivizi mai puțin înrudiți, atunci empatia față de alți oameni ar fi de așteptat să fie pentru empatia față de animale non-umane. Acest model evoluționist al altruismului și empatiei contrastează cu modelul psihiatric al CU, întrucât acesta din urmă sugerează că cruzimea față de animale este un predictor al violenței față de alți oameni – dar nu și invers.
Diagnostic Cercetările au încercat să subdivizeze tinerii cu trăsături callous-unemotional prin distingerea între cei cu debut al tulburării de conduită în copilărie și cei cu debut în adolescență, între cazurile cu tulburare de conduită comorbidă cu tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) și cele fără, precum și în funcție de severitatea și tipul agresivității manifestate. Copiii cu trăsături CU prezintă forme mai severe de tulburare de conduită și răspund la strategii de management diferite. Inventory of Callous-Unemotional Traits (ICU) evaluează trei factori independenți ai trăsăturilor CU: uncaring, callous și unemotional. Severitatea tulburării de conduită a fost studiată în mod special la copiii cu scoruri ridicate ale trăsăturilor CU.
Management Trăsăturile CU sunt relativ stabile, deși unele studii sugerează că acestea pot scădea în timp ca urmare a unor intervenții terapeutice eficiente. Intervenția timpurie este considerată mai eficientă, deoarece trăsăturile CU sunt mai maleabile în etapele timpurii ale dezvoltării.
Tehnici parentale Intervențiile parentale reprezintă cea mai frecvent utilizată formă de tratament pentru comportamentele antisociale cu debut timpuriu și pentru tulburarea de conduită la copii, iar un stil parental adecvat poate reduce manifestarea trăsăturilor CU. Copiii cu niveluri ridicate de trăsături CU sunt mai puțin receptivi la și la alte forme de pedeapsă, deoarece sunt mai puțin sensibili la amenințarea cu sancțiuni, iar aceste metode nu par să le modifice semnificativ comportamentul. Tehnicile disciplinare bazate pe recompensă, precum lauda și întărirea pozitivă, tind să aibă un efect mai mare decât pedepsele în reducerea la copiii cu trăsături CU ridicate.
Prognostic Trăsăturile CU cu debut în copilărie sunt asociate cu un tipar mai agresiv și mai stabil de comportament antisocial, cu niveluri mai ridicate de trăsături CU, precum și cu factori de risc temperamentali și neuropsihologici mai severi, comparativ cu cazurile cu debut în adolescență. Copiii cu tulburare de conduită asociată cu tulburare hiperchinetică cu deficit de atenție (ADHD) prezintă mai frecvent trăsături similare psihopatiei, dar numai în cazurile cu niveluri ridicate de trăsături CU. În sprijinul ipotezei persistenței pe parcursul vieții, delincvența cu debut în copilărie este mai puternic asociată cu trăsături psihopatice decât delincvența cu debut în adolescență. Un studiu pe gemeni cu tulburare de conduită a arătat că nivelurile ridicate sau în creștere ale trăsăturilor CU comorbide cu tulburarea de conduită au fost asociate cu cele mai nefavorabile rezultate după doisprezece ani în relațiile cu familia și grupul de egali, precum și cu probleme emoționale și comportamentale, comparativ cu cazurile cu trăsături CU scăzute sau cu tulburare de conduită izolată. În plus, adolescenții cu trăsături CU prezintă o probabilitate mai mare de a comite infracțiuni violente în termen de doi ani de la eliberarea dintr-o instituție corecțională, comparativ cu cei fără trăsături CU. Tinerii antisociali cu trăsături CU tind, în general, să răspundă mai slab la tratament.
O analiză sistematică a constatat că trăsăturile CU sunt asociate cu rezultate mai slabe în intervențiile de tip familial pentru problemele de conduită. Acest lucru sugerează că evaluarea trăsăturilor CU înainte de inițierea tratamentului are o valoare clinică importantă în stabilirea prognosticului la copii și adolescenți.
Istoric Având în vedere severitatea potențială a trăsăturilor antisociale și violente observate în psihopatia adultă, cercetările s-au concentrat pe identificarea acestor trăsături încă din copilărie. În psihopatia adultă, indivizii cu deficite predominant și interpersonale prezintă o etiologie distinctă. În mod similar, diferite subtipuri de comportament agresiv și antisocial la tineri pot prezice tipare distincte de probleme și factori de risc. Au existat numeroase încercări de a desemna oficial trăsături similare psihopatiei la tinerii antisociali, pe baza componentelor afective și interpersonale ale psihopatiei. A treia ediție a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-III) a împărțit tulburarea de conduită în patru subtipuri: undersocialized-aggressive, undersocialized-nonaggressive, socialized-aggressive și socialized-nonaggressive, într-o încercare de a recunoaște existența trăsăturilor psihopatice la copii. Distincția dintre copiii „socializați” și „nesocializați” a fost considerată cea mai relevantă pentru identificarea tinerilor cu trăsături de tip psihopatic. Conform acestor definiții, copiii „undersocialized” prezentau comportamente caracteristice psihopatiei, precum lipsa empatiei, lipsa afecțiunii și relații sociale inadecvate (DSM-III). Aceștia se deosebeau de copiii „socialized”, care puteau forma atașamente sociale funcționale, iar comportamentele lor agresive și antisociale derivau, de regulă, din apartenența la grupuri deviante (de exemplu, bande de tineri).
După publicarea DSM-III, aceste distincții au generat cercetări suplimentare, însă au persistat probleme legate de terminologie și de capacitatea de a surprinde adecvat trăsăturile afective și interpersonale de bază. Termenul undersocialized a fost introdus pentru a evita conotațiile negative ale termenului psihopatie, dar a fost frecvent interpretat eronat ca indicând o socializare deficitară sau absența unui grup de egali. În plus, definițiile operaționale nu reușeau să includă dimensiuni care să prezică în mod fiabil deficitele afective și interpersonale ale tinerilor cu trăsături psihopatice. Din aceste motive, Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat distincțiile „socialized” și „undersocialized” din descrierea tulburării de conduită în edițiile ulterioare ale DSM. Singurele subtipuri păstrate ulterior au fost cele bazate pe vârsta de debut: debut în copilărie (înainte de 10 ani), debut în adolescență (absența trăsăturilor antisociale înainte de 10 ani) și debut nespecificat.
Note
Vezi și Alexitimie
Apatie Tulburare de conduită Psihopatie
Lectură suplimentară
Categorie:Psihiatrie