Florin Constantin Pavlovici

Florin Constantin Pavlovici () a fost un scriitor memorialist român.

Biografie Florin Constantin Pavlovici s-a născut în Concești, județul Botoșani ca fiu al învățătorilor Hareta și Dionisie Pavlovici.

A studiat jurnalismul în cadrul Facultății de Filosofie a Universității din București pe care a absolvit-o în anul 1958.

Student fiind, în anul 1956, în timpul Revoluției ungare, Pavlovici s-a exprimat deschis împotriva intervenției sovietice.

În urma unui denunț ce privea „păreri literare dușmănoase”, a fost arestat pe 2 februarie 1959, acuzat de „uneltire contra ordinii sociale” și condamnat de Tribunalul Militar București la cinci ani de închisoare.

A trecut prin închisorile Jilava și Gherla, apoi prin lagărele de muncă din Balta Brăilei (Lagărul de muncă Salcia și Lagărul de muncă Periprava ). A fost eliberat pe 31 ianuarie 1964. A urmat o perioadă grea în care a fost, pe rând, muncitor, funcționar, contabil.

În anul 1966 s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice – secția de Engleză a Universității București pe care a finalizat-o, cu licență, în anul 1969.

Între 1969 și 1998, a lucrat ca redactor la Secția de Cultură a Radiodifuziunii Române.

Pavlovici este autorul a trei cărți bine primite de critici:

Tortura, pe înțelesul tuturor (2001) - un memoriu despre perioada petrecută în detenție Frica și pânda (2009) - o carte despre dificultățile de reintegrare în societatea comunistă românească după eliberare Viscolul și păianjenul (2014)

A semnat traduceri din limba engleză Herbert Read, „Originile formei în artă” (1971), Shirley Ann Grau, „Trece condorul” (1975), Henry James, „Între două țărmuri” (1980), republicat ca „Americanul” (1993), John Cheever, „Orașul visurilor spulberate” (1983).

A murit pe 13 decembrie 2021, la vârsta de 85 de ani.

Tortura, pe înțelesul tuturor Publicată în 2001, „Tortura, pe înțelesul tuturor” a primit Premiul special pentru debut „Laurențiu Ulici” al Uniunii Scriitorilor din România, a fost menționată în Dicționarul general al literaturii române, publicat de Academia Română, precum și în lucrările și eseurile altor istorici și critici notabili. Este considerată un reper în literatura română inspirată de represiunea politică comunistă.

Ca în majoritatea memoriilor despre detenție politică, cartea urmează structura clasică: arestare, interogatoriu sub tortură, proces-înscenat, condamnare, închisoare temporară și destinația finală- închisoare sau lagăr de muncă. În 1959, un amic și fost coleg de universitate, Dumitru Filip, este criticat în timpul unei întâlniri a Uniunii Tineretului Muncitoresc. Ca răspuns, predă poliției secrete o serie de scrisori, scrise de cei care l-au criticat și nu numai, unele cu ani în urmă, în care se atingeau subiecte despre abuzurile comuniste din timpul colectivizării, minciunile, propaganda continuă și calitatea intelectuală a oficialilor comuniști. Pavlovici este arestat și dus la Ministerul Afacerilor Interne unde este anchetat și bătut brutal de locotenentul-major Constantin Voicu pentru păreri literare favorabile asupra unor scriitori ai literaturii „imperialiste americane” – Faulkner și Hemingway și asupra unor reprezentanți ai „simbolismului decadent, putred și reacționar francez” – Verlaine, cărora li se adăuga declarația că nu-i place romanul realist-socialist Rădăcinile sunt amare de Zaharia Stancu.

După un proces-spectacol desfășurat pe 5 iunie 1959, primește o condamnare de 5 ani sub acuzația de „complot împotriva ordinii sociale comuniste”. Despre căpitanul judecător Liviu Prună, „imbecilul care m-a condamnat pentru lectura unor cărți”, Pavlovici constată ironic faptul că „a fost avansat la gradul de general abia după Revoluția din 1989”.

Prima destinație este Lagărul de muncă Salcia, unde ajunge la începutul lunii septembrie 1959. Aici, prizonierii trebuiau să ridice un dig pentru a proteja Insula Mare a Brăilei de inundațiile cauzate de Dunăre. Digul a fost început atât din Lagărul de muncă Salcia, cât și din Lagărul de muncă Stoenești, urmând să se întâlnească la mijloc.

În timpul iernii, când nu se puteau realiza normele impuse, erau bătuți de gardieni cu bâte. Într-o zi, fiind prea bolnav pentru a putea ieși la muncă, Pavlovici a fost ajutat de un gardian al lagărului, Negoiță, care i-a aplicat un „binefăcător masaj” călcându-l într-un mod bestial cu picioarele încălțate cu „cisme ofițierești”.  Mulți dintre deținuți erau intelectuali, profesori, preoți, medici, astfel încât atunci când nu erau scoși la muncă în camere se țineau adevărate conferințe.

În primăvara anului 1962, Pavlovici a fost mutat în Lagărul de muncă Strâmba, iar de aici – din cauza inundațiilor lagărului – în Delta Dunării, pe brațul Chilia, la malul mării. Mai târziu, în același an, ea fost mutat la șantierul Grindu, un satelit al Lagărului de muncă Periprava, unde prizonierii petreceau iarna transportând lemne din Pădurea Letea. În vara anului 1963, a avut loc o evaluare a foștilor pacienți cu febră tifoidă, iar Pavlovici a declarat că a avut boala înainte de încarcerare. Acest grup a fost ulterior mutat la închisoarea Gherla, unde Pavlovici avea să petreacă restul timpului până la eliberarea sa din 31 ianuarie 1964.

Datorită încărcăturii sale documentare, lucrarea se regăsește în paginile „Dicționarului penitenciarelor din România comunistă (1945-1967)”, volum alcătuit de un grup de cercetători ai IICCMER.

Volumul memorialistic Tortura, pe înțelesul tuturor a reprezentat o principală sursă de inspirație pentru regizorul Nicolae Mărginenu în realizarea filmului dramatic Poarta Albă.

Frica și pânda Frica și pânda apărută la Editura Muzeului Național al Literaturii Române – MNLR în anul 2009, continuă memoriile despre experiențele trăite ca deținut politic, după eliberare, în afara sârmei ghimpate, dar aflat sub supravegherea permanentă a Securității.

În anul 2010 a primit Premiul „Cea mai bună carte” la categoria Proză, în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural.

Viscolul și păianjenul

Vezi și

Ion Ioanid Nicolae Steinhardt Ion Gavrilă Ogoranu

Note

Bibliografie

Categorie:Nașteri în 1936 Categorie:Decese în 2021 Categorie:Oameni din județul Botoșani Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Memorialiști români Categorie:Deținuți la închisoarea Gherla