Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva este un protocol adițional din 1977 la Convențiile de la Geneva din 1949 privind protecția victimelor civile ale conflictelor armate internaționale, inclusiv „conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominației coloniale, ocupației străine sau regimurilor rasiste” . În practică, Protocolul adițional I a actualizat și reafirmat legile internaționale ale războiului stipulate în Convențiile de la Geneva din 1949 pentru a se adapta evoluțiilor războiului de după cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945).
În iunie 2025, Protocolul adițional I a fost ratificat de 175 de state. Statele Unite, Iranul și Pakistanul au semnat protocolul la 12 decembrie 1977, dar nu l-au ratificat niciodată. Israelul, India și Turcia nu au semnat protocolul. Rezumatul dispozițiilor Protocolul adițional I conține 102 articole. Mai jos este o prezentare generală a Protocolului. În general, Protocolul adițional I reafirmă prevederile celor patru Convenții de la Geneva din 1949. Cu toate acestea, sunt adăugate următoarele protecții suplimentare: Articolul 1 prevede că convenția se aplică în „conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominației coloniale și ocupației străine și împotriva regimurilor rasiste în exercitarea dreptului lor la autodeterminare”. Articolul 15 prevede că personalul civil medical și religios trebuie respectat și protejat. Aceasta include obligația părților de a acorda tot ajutorul disponibil personalului medical civil. * Articolele 17 și 81 autorizează Comitetul Internațional al Crucii Roșii, societățile naționale sau alte organizații umanitare imparțiale să acorde asistență victimelor războiului. Articolul 35 interzice armele care „provoacă răni sau suferințe inutile”, precum și mijloacele de război care „provoacă daune extinse, pe termen lung și grave mediului natural”. * Articolul 37 interzice perfidia (declarația falsă de armistițiu). Acesta identifică patru tipuri de perfidie și face distincția între stratagemele de război și perfidie. Articolul 40 interzice lupta „fără milă”, adică să se ordone uciderea prizonierilor, să se amenințe în acest sens sau să se desfășoare ostilități pe această bază. Articolul 42 interzice atacurile asupra piloților și echipajelor aeriene care se parașutează dintr-o aeronavă în pericol. Odată ce aterizează pe teritoriul controlat de o parte adversă, li se trebuie acordată posibilitatea de a se preda înainte de a fi atacați, cu excepția cazului în care este evident că se angajează într-un act ostil. Forțele aeropurtate, indiferent dacă se află în pericol sau nu, nu beneficiază de protecția acordată de acest articol și, prin urmare, pot fi atacate în timpul parașutării / aterizării. Articolul 43 se referă la identificarea forțelor armate care sunt părți într-un conflict și prevede că statele combatante „vor fi supuse unui sistem disciplinar intern care, printre altele, va asigura respectarea normelor de drept internațional aplicabile în conflictele armate”. * Articolul 47 alineatul (1) prevede că mercenarii „nu au dreptul de a fi combatanți sau prizonieri de război”. * Articolele 51 și 54 interzic atacurile fără discriminare asupra populației civile și distrugerea surselor de hrană, apă sau alte materiale necesare pentru supraviețuire. Aceasta include atacarea directă a țintelor civile (nemilitare), dar și utilizarea tehnologiilor al căror grad de distrugere nu poate fi limitat. Un război total care nu face distincție între ținte civile și militare este considerat crimă de război. Articolul 53 interzice atacurile asupra monumentelor istorice, operelor de artă și lăcașurilor de cult. Articolul 56 se referă la atacurile asupra „lucrărilor și instalațiilor care conțin forțe periculoase”, cum ar fi baraje, diguri și centrale electrice nucleare. Aceste ținte, precum și alte ținte militare din vecinătatea lor, nu pot fi atacate dacă amenință eliberarea de forțe periculoase. Articolele 76, 77 și 78, care alcătuiesc capitolul II, prevăd protecții speciale pentru femei și copii. În special, pedeapsa cu moartea nu se aplică copiilor cu vârsta sub 18 ani și se evită în cazul femeilor însărcinate și al mamelor cu copii mici. În plus, copiii cu vârsta sub 15 ani nu pot fi recrutați în forțele armate, iar părțile contractante iau toate măsurile rezonabile pentru a împiedica participarea acestora la ostilități. * Articolul 79 prevede că jurnaliștii vor fi considerați civili și vor beneficia de aceeași protecție. Corespondenții civili de război atașați forțelor armate care sunt capturați vor avea aceleași drepturi ca prizonierii de război, astfel cum se prevede în Convenția a III-a de la Geneva. Articolul 85 alineatul (3f) interzice utilizarea perfidă a crucii roșii, semilunii roșii, leului roșu și soarelui roșu sau a altor semne de protecție recunoscute de Convențiile de la Geneva. * Articolul 90 descrie modul în care pot fi înființate comisii internaționale de anchetă în situații de încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva. Stadiul ratificării Israel Israelul nu a ratificat Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva. Potrivit juristului și avocatului pentru drepturile omului Noura Erakat, acest lucru permite guvernului israelian să nu recunoască conflictul israeliano-palestinian ca fiind '' ca un război civil („conflict armat neinternațional”), dar nici ca un război împotriva unei mișcări de eliberare („conflict armat internațional”)< nowiki></nowiki>. În acest fel, forța utilizată de facțiunile palestiniene poate fi considerată ilegală și nelegitimă.
Rusia La 16 octombrie 2019, președintele Vladimir Putin a semnat un decret prezidențial și a prezentat un proiect de lege Dumei de Stat pentru revocarea declarației care însoțea ratificarea de către Rusia a Protocolului adițional I, care accepta anterior competența Comisiei internaționale de anchetă prevăzută la articolul 90 alineatul (2). Proiectul de lege a fost însoțit de următoarea justificare: Circumstanțe excepționale afectează interesele Federației Ruse și necesită măsuri urgente. … În contextul internațional actual, riscurile de abuz al competențelor comisiei în scopuri politice de către state fără scrupule care acționează cu rea-credință au crescut semnificativ..
Statele Unite Statele Unite nu au ratificat Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva. Articolul 1(4) Articolul 1 alineatul (4) din Protocolul adițional I prevede: Situațiile menționate în paragraful precedent includ conflictele armate în care popoarele luptă împotriva dominației coloniale și a ocupației străine și împotriva regimurilor rasiste, în exercitarea dreptului lor la autodeterminare..
Jan Arno Hessbruegge, care lucrează la Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului din New York, a examinat cele trei categorii enumerate în cartea sa Drepturile omului și autoapărarea personală în dreptul internațional: „Dominația colonială” se referă la colonii îndepărtate, situate peste mări, cu granițe geografice clare. Termenul nu se aplica statelor care cucereau și anexau teritorii adiacente. „Ocuparea străină” se referă la „cazurile în care teritoriul ocupat nu făcea încă parte dintr-un stat la momentul ocupării, dar era ocupat de un grup distinct, cum ar fi poporul palestinian”. * „Regimurile rasiste” includeau țările care instituționalizaseră rasismul, nu țările în care guvernul practica doar discriminarea rasială. La momentul redactării protocolului, acest lucru se referea în principal la Africa de Sud și Rhodesia. Juristul Waldemar A. Solf a opinat că articolul 1(4) din Protocolul adițional era în mare parte simbolic și oferea statelor părți „o bază plauzibilă pentru a refuza aplicarea acestuia în situația lor”, în timp ce statele cărora li se aplica cel mai mult articolul (de exemplu, Israel și Africa de Sud în perioada apartheidului) nu ar semna deloc acordulConform "A Response to Douglas J. Feith's Law in the Service of Terror -- The Strange Case of the Additional Protocol" by Waldemar A. Solf (1986), Akron Law Review vol. 20, nr. 2, p. 285: „Având în vedere cele de mai sus, rezultă că dispoziția privind autodeterminarea din articolul 1 alineatul (4) este în mare măsură simbolică și nu este deloc probabil să prezinte probleme practice în aplicare, cu excepția faptului că exclude automat Israelul și Africa de Sud de la aderarea la protocol, o consecință nefericită având în vedere capacitatea militară a ambelor state în raport cu vecinii lor.”.
Administrația Reagan a declarat că articolul 1(4) din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva ar „acorda teroriștilor o victorie psihologică și juridică” Conform "Exceptional Engagement: Protocol I and a World United Against Terrorism" by Michael A. Newton (2009), Texas International Law Journal vol. 45, p. 323: „Statele Unite au decis să nu adopte Protocolul în fața criticilor intense la nivel internațional, din cauza concluziilor sale politice potrivit cărora textul conținea dispoziții excesiv de extinse, rezultate din presiuni politice pentru a acorda protecție teroriștilor care au ales să desfășoare operațiuni militare ostile în afara cadrului legal stabilit.” deoarece pare să acorde statutul de combatanți unor actori nonstatali, dintre care mulți (cum ar fi Organizația pentru Eliberarea Palestinei) au fost desemnați drept grupuri teroriste de către Statele Unite și alte țări. În schimb, un articol din International Review of the Red Cross susține că acest articol, de fapt, întărește'' lupta împotriva terorismului, prin aplicarea legilor războiului (inclusiv toate interdicțiile și obligațiile sale) la războaiele de eliberare naționale. Prin acordarea statutului de combatant actorilor nonstatali în războaiele de eliberare, acesta impune și actorilor nonstatali să respecte interdicțiile stricte împotriva actelor de terorism (articolele 13, 51(2) etc.).
Articolul 48
Regula de bază
În vederea asigurarii respectarii și protectiei populatiei civile și a bunurilor cu caracter civil, părțile la conflict trebuie intotdeauna sa faca o diferentiere între populatia civila și combatanti, ca și între bunurile cu caracter civil și obiectivele militare și, în consecința, sa dirijeze operațiunile lor numai împotriva obiectivelor militare. Articolul 51 Protectia populatiei civile Populatia civila și persoanele civile se bucura de o protecție generală contra pericolelor rezultind din operațiile militare. În scopul de a face aceasta protecție efectiva, regulile urmatoare, care se adauga celorlalte reguli de drept international aplicabil, vor trebui să fie respectate în toate imprejurarile. Nici populatia civila ca atare, nici persoanele civile nu vor trebui sa faca obiectul atacurilor. Sînt interzise actele sau amenintarile cu violenta al caror scop principal este de a raspindi teroarea în populatia civila. Persoanele civile se bucura de protectia acordată de către prezenta secțiune, în afară de cazul cînd participa direct la ostilitati și numai pe durata acestei participari. Atacurile fără discriminare sunt interzise. Prin expresia atacuri fără discriminare se înțeleg: atacuri care nu sînt indreptate împotriva unui obiectiv militar determinat; atacuri în care se folosesc metode și mijloace de lupta care nu pot fi indreptate împotriva unui obiectiv militar determinat, sau atacuri în care se folosesc metode sau mijloace de lupta ale caror efecte nu pot fi limitate după cum le prescrie prezentul protocol, și care sînt în consecința, în fiecare din aceste cazuri, capabile sa loveasca, fără deosebire, obiective militare și persoane civile sau bunuri cu caracter civil. Vor fi, între altele, considerate ca efectuate fără discriminare urmatoarele tipuri de atacuri: