Venantius Fortunatus (în ; ) a fost un poet și imnograf creștin din secolul al VI-lea. Hirotonit preot, acesta a devenit spre sfârșitul vieții episcop de Poitiers. Considerat sfânt, este comemorat liturgic la data de 14 decembrie.
Biografie Autor de poeme latine Venantius Fortunatus a fost de origine italiană (unii speculează că provenea dintr-o veche familie romană datorită celor patru nume ale sale, fapt rar în acea epocă), originar din Duplavilis (actuala localitate Valdobbiadene) de lângă Treviso, în regiunea Veneto. A avut cel puțin o soră, numită Titiana. În tinerețe, a studiat gramatica, poezia, dreptul și elocvența la Ravenna.
În jurul vârstei de treizeci și cinci de ani, în anul 565, după ce s-a vindecat de o oftalmie, a plănuit să meargă la Tours pentru a vizita mormântul Sfântului Martin, căruia îi atribuia vindecarea sa. A traversat Alpii, a urcat pe valea Rinului prin Noricum, Raetia și Austrasia, unde a fost primit regește de către Sigebert I și soția sa, regina Brunehaut, pentru care a nutrit o profundă admirație.
La Metz, în timpul festivităților ocazionate de căsătoria lui Sigebert cu Brunehaut, Fortunatus a încântat invitații cu un poem liric în versuri latine, în care o prezenta pe Brunehaut ca pe o nouă Venus, iar pe Sigebert ca pe un nou Ahile.
Sedus de grația și inteligența reginei Brunehaut, el i-a dedicat o parte din cele mai frumoase scrieri ale sale. Aceasta i-a inspirat, printre altele, un epitalam cu „gust antic”, în care elogiază frumusețea ei:
Cu aceeași voce cu care a cântat-o pe Brunehaut și a deplâns în versuri mișcătoare moartea surorii acesteia, Galswintha, ucisă prin trădare de către Chilperic I, el nu a ezitat să laude virtuțile regale ale lui Fredegunda. Evoluând în înalta societate francă, a întâlnit mai multe femei din dinastia merovingiană, printre care regina Ultrogothe, văduva lui Childebert I, și prințesele Théodechilde și Berthovère, fiicele lui Theuderic I și Theudebert I.
Imnograf creștin Poet rafinat, el a compus numeroase imnuri creștine remarcabile prin profunda lor sensibilitate spirituală, precum și prin tehnica muzicală, având o influență considerabilă asupra compoziției liturgice din secolele posterioare. Unele dintre acestea, precum Vexilla Regis și Pange lingua (imnul utreniei din timpul Patimilor), sunt încă renumite și cântate frecvent în cadrul ceremoniilor liturgice ale Bisericii Catolice de rit latin.
I-a adresat lui Syagre d'Autun acrostihuri, rugându-l să le picteze în vestibulul palatului său.
Opere Printre operele sale se pot menționa: unsprezece cărți de Poeme; In laudem sanctæ Mariæ (În lauda Sfintei Maria); un poem în patru cânturi despre viața Sfântului Martin; o elegie despre distrugerea Regatului Thuringiei, atribuită Sfintei Radegunda; imnuri bisericești, printre care Vexilla Regis și Pange lingua; viețile în proză ale sfinților: Germain (episcop de Paris), Médard de Noyon, Remi de Reims, Albin de Angers, Marcel, Radegunda și o expunere a credinței catolice după simbolul Sfântului Atanasie din Alexandria; De ecclesia Parisiaca, poem despre catedrala din Paris.
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în anii 530 Categorie:Decese în 609 Categorie:Episcopi romano-catolici Categorie:Scriitori de limbă latină din secolul al VI-lea Categorie:Sfinți creștini din secolul al VI-lea