El Burgo de Osma-Ciudad de Osma

El Burgo de Osma-Ciudad de Osma este un municipiu spaniol, reședința comărcii Tierras del Burgo, provincia Soria, Castilia și León.

Osma constituie vechiul centru din Evul Mediu Timpuriu, în timp ce El Burgo de Osma este așezarea învecinată care a apărut odată cu decizia de a construi Catedrala Adormirea Maicii Domnului și cu înființarea, în secolul al VI-lea, a Episcopiei de Osma, una dintre cele mai vechi din Spania. Osma se afla sub autoritate feudală, pe când El Burgo era sub autoritate religioasă. Localitatea a fost declarată zonă de interes turistic în 1962 și ansamblu istoric-artistic în 1993.

Comuna, care include și satele Alcubilla del Marqués, Barcebal, Barcebalejo, Berzosa, Lodares de Osma, La Olmeda, La Rasa, Santiuste, Torralba del Burgo, Valdegrulla, Valdelubiel, Valdenarros și Vildé, pe lângă localitățile părăsite Navapalos și Velasco.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Comuna este situată în jumătatea vestică a provinciei Soria, în estul comunității autonome Castilia și Leon, la confluența râurilor Ucero și Abión, afluenți ai fluviului Duero. Teritoriul este străbătut de șoseaua națională N-122, care leagă Zaragoza de Portugalia. Localitatea reședință este situată la o altitudine de 893 m peste nivelul mării.

Comune limitrofe

Spații protejate Pe teritoriul comunei, fiind incluse în Natura 2000, se află situl de importanță comunitară cunoscut sub numele de Riberas del Río Duero y afluentes, care ocupă 130 hectare, reprezentând 1% din suprafața sa, și situl de importanță comunitară cunoscut sub numele de Sabinares Sierra de Cabrejas, care ocupă 28 hectare, reprezentând tot 1% din teritoriu.

Istorie Orașul arevac Uxama Argaela și-a avut așezarea pe dealul Castro, la foarte mică distanță de actuala localitate El Burgo de Osma, rămânând acolo pe parcursul dominației romane. Din ambele perioade se păstrează vestigii arheologice semnificative care atestă acest lucru, atât pe dealul Uxama, cât și în câmpie, în actualul nucleu al Osmei.

Orașul celtiber, cu substrat etnic arevac, a fost anexat de Roma în anul 99 î.Hr., fiind colonizat și repopulat de cuceritori până la invaziile barbare în Hispania din anul 409 d.Hr. În epoca vizigotă, numele său s-a schimbat în Oxoma sau Osoma, fiindu-i recunoscută totodată importanța prin ridicarea la rangul de sediu episcopal în anul 597. Invazia musulmană a marcat, de asemenea, acest oraș prosper, pe care cuceritorii l-au numit Waxsima; martor al prezenței lor este turnul de veghe arab care încă dăinuie pe dealul Uxama.

În timpul secolului al X-lea, localitatea Osma creștină din Evul Mediu Timpuriu — mutată în acel moment pe dealul vecin, pe malul stâng al râului Ucero și dominată de castelul său — trece prin aceleași vicisitudini de război ca fortărețele vecine Gormaz și San Esteban. Aceasta a fost repopulată în anul 912 d.Hr., trecând frecvent de la o stăpânire la alta, pentru a rămâne definitiv în mâinile creștinilor după dispariția lui în anul 1002.

Din această perioadă, cel mai decisiv eveniment militar legat de această așezare a fost bătălia de la Osma (sau de la Barranco) din anul 939, în care oștile creștine conduse de regele Ramiro al II-lea al Leonului și de contele Castiliei, Fernán González, l-au înfrânt complet pe califul Abd ar-Rahman al III-lea, marcând un punct de cotitură în războaiele de frontieră. La aproximativ 20 km est de El Burgo s-a dat legendara în anul 1000, unde conducătorul Almanzor a fost învins pentru prima dată de o coaliție de castilieni, leonezi și navarri; acesta s-a îmbolnăvit (se speculează că de tifos), boală care i-a adus moartea doi ani mai târziu la Medinaceli, aruncând Califatul Al-Andalus în haos din cauza neînțelegerilor privind succesiunea. Începând de atunci, populația a abandonat treptat dealul castelului, mutându-se în câmpie și ocupând locul actualei localități Osma, pe malul drept al râului Ucero.

După restaurarea diecezei, Petru de Bourges (Sfântul Petru de Osma) este numit episcop, ocupând scaunul episcopal între anii 1101 și 1109. Lui îi este atribuită construcția primei catedrale romanice pe locul unui vechi templu vizigot dedicat Sfântului Mihail, ale cărui resturi se aflau în burgul stabilit în câmpia de pe malul opus, cel stâng, al râului Ucero. Din acest moment, în micul nucleu burghez s-a produs o transformare urbană rapidă în detrimentul Osmei, acesta dobândind o entitate juridică independentă prin privilegiul acordat de Alfonso al VIII-lea, constituindu-se astfel ca târgul El Burgo de Osma.

Prelatul Juan Domínguez, care a ocupat scaunul episcopal între 1231 și 1240, a ordonat demolarea catedralei romanice, considerată depășită ca dimensiune și calitate, pentru a o reconstrui după canoanele stilistice ale noului stil gotic; actuala structură gotică a fost finalizată sub episcopul Bermúdez în anul 1361. Un alt ierarh, Pedro de Montoya, a dotat localitatea în secolul al XV-lea cu zidurile de apărare care se păstrează și astăzi și a reparat fortificațiile castelului în 1460. În secolul al XV-lea și până la secularizarea (confiscarea averilor bisericești de către Mendizábal) din 1836, stăpânirea Bisericii asupra târgului se consolidează, acesta devenind domeniu ecleziastic timp de secole. Diaconul Bernabé (1331–1351) a fost primul episcop-senior care a guvernat cu deplină autonomie, ceea ce a adus o mare prosperitate populației, aceasta rămânând ferită de marile tulburări politice spaniole până în secolul al XIX-lea.

Alți mari episcopi din istoria localității au fost menționatul părinte Montoya, Pedro Álvarez de Acosta, fondatorul Universității Santa Catalina în 1541, în perioada de apogeu a așezării, și Antonio Calderón, cel care a construit actuala primărie și a stabilit traseul urban definitiv, reamplasând piața principală (Plaza Mayor) în 1766.

La recensământul din 1787, ordonat de Contele de Floridablanca, figura ca târg reședință al circumscripției El Burgo de Osma în provincia Soria, cu jurisdicție abațială și sub autoritatea primarului nobiliar, numit de episcopul de Osma. Avea 2 037 de locuitori.

Într-adevăr, odată ce terenurile au fost secularizate, localitatea a devenit teatru de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Carlist (1834–1840). Anterior, în 1808, în timpul Războiului de Independență al Spaniei, fusese jefuită de trupele franceze ale mareșalului napoleonian Michel Ney.

În 1895 a fost deschisă traficului linia ferată Valladolid-Ariza, care a permis conectarea regiunii cu restul rețelei feroviare spaniole. Comuna dispunea de gara Osma-La Rasa, una dintre cele mai importante de pe linie. Gara a fost închisă pentru traficul de călători în 1985, în timp ce linia a fost scoasă din funcțiune în 1994.

Demografie Are o populație de 5034 locuitori (conform datelor INE din 2025).

Cultură

Patrimoniu Întreaga localitate a fost declarată Ansamblu Istoric la data de 24 iunie 1993.

Catedrala Adormirea Maicii Domnului A fost construită peste vechea catedrală romanică, dărâmată parțial în 1232. Din acea structură se mai păstrează sala capitulară și câteva fragmente de zid. În interior adăpostește un Codex Beatus scris de clericul Pedro și ilustrat cu miniaturi de Martino în anul 1086. Acest manuscris conține o hartă a lumii (mappa mundi) care oferă date prețioase despre geografia spirituală a acelei epoci. Catedrala a fost declarată bun de interes cultural, la categoria monument, pe 3 iunie 1931.

Vechiul Spital San Agustín Construit din ordinul episcopului Arévalo y Torres, acesta este unul dintre edificiile care domină Piața Mare (Plaza Mayor). Arhitectul său a fost Cipriano Antonio Miguel, iar meșterii constructori au fost Ignacio Molcancán și Pedro Portilla. A fost ridicat între anii 1694 și 1699, iar în prezent găzduiește centrul cultural al localității. Este o clădire cu plan pătrat și curte interioară centrală. Fațada este elementul cel mai interesant: urmează modelul palatelor Casei de Austria, de tip alcázar, cu două turnuri cu acoperiș piramidal (achapiteladas) care încadrează corpul central dreptunghiular. A fost declarat bun de interes cultural pe 11 martie 1999.

Plaza Mayor Reprezintă centrul localității și este unul dintre cele mai frumoase exemple de piață castiliană. Este dominată de Spitalul San Agustín și de Primărie, o construcție în stil neomudejar din 1771, prevăzută cu un ceas. Piața este centrul activităților festive și sociale din El Burgo de Osma.

Strada Mare și străzile adiacente Axul central al localității El Burgo de Osma este prevăzut cu arcade pe latura de nord. În total (incluzând și Piața Mare), ansamblul este susținut de 125 de coloane. Pe această stradă pot fi admirate exemple importante de arhitectură populară, precum și o porțiune din zidul de apărare (în dreptul porții Arco del Cubo, unde se află și un vechi jgheab de piatră). Puțin mai departe se găsește singura stradă din localitate care are arcade pe ambele părți: Obispo Rubio Montiel. Între Catedrală și Palatul Episcopal se remarcă un colț cunoscut popular sub numele de El Caracol (strada Santo Domingo), de unde se pot vedea unele dintre cele mai deosebite perspective ale catedralei. În partea de nord, prin strada Ruiz Zorrilla, se ajunge în piața Santo Domingo, prevăzută de asemenea cu arcade, unde se află unul dintre simbolurile orașului: Fuente del Mono.

Palatul Episcopal Găzduiește Arhiva Diecezană și se remarcă în mod special prin fațadă și prin portal: un arc acoladă (arco conopial). Construcția palatului a fost comandată de episcopul Alfonso Enríquez în secolul al XVI-lea.

Zidul de apărare Zidul de apărare din El Burgo de Osma a fost construit din ordinul episcopului Pedro de Montoya în anul 1458, însă cea mai mare parte a acestuia a fost demolată în timpul secolului al XVIII-lea. În prezent pot fi admirate două porțiuni bine conservate: zona porții Arco del Cubo (strada Poeta Malo de Molina) și, în special, faleza care rulează paralel cu șoseaua spre La Rasa.

Universitatea Santa Catalina Un exemplu important al stilului plateresc, a cărui construcție a fost ordonată de episcopul portughez Pedro Álvarez de Acosta în anul 1550. Bernasconi a reformat edificiul în secolul al XVIII-lea. Pe fațada din blocuri de piatră fasonată se remarcă blazoanele care încadrează imaginea Sfintei Ecaterina; este vorba despre heraldica familiei Acosta și cea a lui Filip al II-lea, blazon care domină întregul ansamblu. În interior, spațiul este organizat în jurul unei mari curți centrale cu arcade și a unei scări monumentale impresionante. În prezent, clădirea funcționează ca un complex hotelier.

Mănăstirea Carmelită Biserica a fost inaugurată în anul 1607 și respectă canoanele Ordinului Carmelit Reformat. Statuia Fecioarei Carmen din interior este unul dintre principalele puncte de devoțiune din comună. Se remarcă în mod deosebit orga franceză construită la începutul secolului al XIX-lea pentru mănăstirea carmelită din orașul francez Agen.

Seminarul Santo Domingo de Guzmán Construit la ordinul confesorului regelui Carol al III-lea, Joaquín de Eleta, acesta este o operă neoclasică realizată după planurile lui , sub conducerea maestrului de lucrări Luis Bernasconi. Cu o fațadă sobră, edificiul impresionează în interior prin biblioteca sa ce conține aproximativ 12 000 de volume, printre care se numără mai multe incunabule și primele cărți tipărite în provincia Soria în anul 1555.

În timpul Războiului Civil Spaniol, clădirea a fost utilizată ca lagăr de concentrare „pentru verificarea responsabilităților milițienilor capturați pe fronturile din Catalonia și Levant”. Complexul a adăpostit peste 5 000 de prizonieri și a funcționat din septembrie 1938 până în august 1939.

Azilul