Neculai Constantin Munteanu (n. 16 noiembrie 1941, Pufești, Vrancea) este un jurnalist (de profesie economist) și disident anticomunist din România. Părăsește România în 1977, ca urmare a opoziției manifestate față de regimul comunist. Din 1980 este principala voce a postului Radio Europa Liberă din München. Prin emisiunile sale transmise de la acest post de radio, devine cunoscut pentru condamnarea regimului lui Nicolae Ceaușescu în anii 1980. Contribuțiile sale radiofonice (îndeosebi în cadrul emisiunii „Actualitatea românească”) au fost ascultate și apreciate ani de-a rândul de milioane de români. Din 2007, Munteanu găzduiește o emisiune la Radio Europa Liberă intitulată "Eu și câinele meu, Securitatea".
Date biografice
S-a născut la 16 noiembrie 1941, în comuna Pufești, Județul Vrancea. Este fiul lui Constantin și Rozalia Munteanu.
Activitatea jurnalistică în România
Urmează cursurile Academiei de Studii Economice, Facultatea de Finanțe Credite, pe care le abandonează însă în anul patru. Debutează în Contemporanul, apoi la Televiziunea Română la revista Cinema, la care va deveni redactor Personalități ale exilului românesc în arhivele Securității, ediție îngrijită de Dumitru Dobre, Iulia Huiu, Veronica Nanu, Editura Corint – Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc, București, 2007, p. 92.
Începutul dizidenței împotriva regimului comunist
În luna aprilie 1977, încearcă să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la București. Persoana căreia îi predă plicul se dovedește ulterior a fi de fapt un informator al Securității care transmite imediat plicul autorităților. Relatarea din fișa Securității:
A doua zi, conducerea Ministerului de Interne ordonă efectuarea unei percheziții la domiciliul lui Neculai Constantin Munteanu și trecerea la anchetarea sa Personalități ale exilului românesc în arhivele Securității, Editura Corint, 2007, p. 93. În urma percheziției, care are loc la 10 aprilie 1977, sunt găsite còpii ale acelorași documente aflate și în plicul destinat ambasadorului Statelor Unite: o scrisoare de solidarizare cu Paul Goma, adresată acestuia; o scrisoare adresată lui Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, în care era aspru criticată situația economică și politică sub regimul comunist și nerespectarea drepturilor omului în România în lumina acordului de la Helsinki; o scrisoare adresată președintelui Statelor Unite, Jimmy Carter, în care era denunțată nerespectarea drepturilor omului în România. Toate cele 3 documente erau datate din 30 martie 1977.Fișă informativă privind pe Neculai Constantin Munteanu, Ministerul de Interne, Departamentul Securității Statului, în Emanuel Valeriu, Fața necunoscută a “Europei Libere”, Editura Lumina Lex, București, 2001, p. 119 ; cf. Neculai Constantin Munteanu, “Securiștii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă”/S-auzim numai de bine, interviu realizat de Claudiu Săftoiu, în Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 128 Aceleași materiale mai fuseseră expediate și ziarelor Washington Post și Neue Zürcher Zeitung.Personalități ale exilului românesc în arhivele Securității, Editura Corint, București, 2007, p. 92 După efectuarea percheziției, Neculai Constantin Munteanu este dus în ziua de 10 aprilie 1977 la sediul IMB-Securitate, unde se începe, la ora 16.00, anchetarea sa care durează până a doua zi, 11 aprilie, ora 14.30.Ibidem, p. 93 În timpul anchetei, N.C. Munteanu se menține pe o poziție foarte fermă, recunoaște că toate materialele îi aparțin și își motivează gestul evocând situația politică din țară, penuriile și restricțiile de tot felul de care suferă în plan personal, nerespectarea prevederilor constituționale de care se face vinovat regimul comunist, acuzând deschis politica dusă pe plan intern și extern de statul și Partidul Comunist Român.Ibidem, p. 94 Ancheta va dura luni de zile, în primăvara și vara anului 1977. Neculai Constantin Munteanu relatează una din aceste întrevederi :
Până la urmă, Munteanu acceptă „târgul” pe care îl oferă Securitatea, de a opri difuzarea scrisorii la Europa Liberă, în schimbul obținerii pașaportului. Neculai Constantin Munteanu primește pașaportul în data de 2 septembrie și părăsește țara în 16 septembrie 1977.Ibidem, p. 129
Vocea Europei Libere După mai multe colaborări temporare la postul Radio Europa Liberă, începând din 1977, este definitiv angajat în 1980 și își desfășoară activitatea la microfonul acestui post până în 1994. „Va fi una din vocile cele mai ascultate, la rubrica Actualitatea Românească și de multe ori, în contextul totalitarismului, un fel de punct de sprijin pentru mulți români” Dicționar. Personalități publice-politice, Ediția a III-a (1995-1996), Editura Holding Reporter, București, 1996, p. 244. Rolul lui Munteanu la Europa Liberă este astfel judecat de către Securitatea statului comunist :
Pe întreaga perioadă a colaborării sale la Europa Liberă, Munteanu rămâne imun tentativelor de cooptare din partea trimișilor Securității. În fișele acesteia putem citi:
Munteanu mărturisește într-un interviu: „Securiștii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă” Neculai Constantin Munteanu, “Securiștii s-au convins că nu pot fi dat pe brazdă”/S-auzim numai de bine, interviu realizat de Claudiu Săftoiu, în Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 129. În 1987, era astfel caracterizat într-o notă informativă a Securității :
În toți anii care au urmat, până la căderea regimului comunist Ceaușescu, a continuat să dea glas gândurilor celor aflați în țară și să oglindească, împreună cu toți colaboratorii Europei Libere, adevărata situație din România: „Radio Europa Liberă a ținut loc de opoziție”, este de părere Șerban Orescu Război pe calea undelor, România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Film. Seară de seară, de la ora 19.10, N.C. Munteanu ținea treaz spiritul dizidenței, relatând condițiile de trai din țară, îmbărbătându-și compatrioții, persiflând cu delectare puterea comunistă și evidențiind orice gest de opoziție care se manifesta în România Scurt extras dintr-o emisiune a "Actualității românești", difuzată la radio Europa Liberă, în vara anului 1989: Corespondență din Geneva de la Vladimir Krasnosselski. Mulți români au ascultat pe acea vreme emisiunile sale cu sufletul la gură. „Mâncarea noastră zilnică intelectuală era Europa Liberă”, declară Dan Zamfirescu Extras din Război pe calea undelor, România, 2007. „Am crescut cu vocile astea fără să le văd. Le auzeam (...). Tata asculta în fiecare seară Radio Europa Liberă. Dacă-l închidea se auzea radioul din vecini”, afirmă Alexandru Solomon, regizorul filmului Războiul undelor Ibidem. Neculai Constantin Munteanu mărturisește însă dificultatea situației în care se afla pe atunci:
Rare sunt vocile din istoria radioului românesc care au reușit, în condiții de clandestinitate, să aibă un asemenea ecou și să se întipărească atât de bine și de durabil în auzul ascultătorilor. Ulterior Neculai Constantin Munteanu va deveni un model de curaj jurnalistic, consecvență profesională și rectitudine morală pentru mulți din viitorii oameni de radio de după 1989.
Părăsește postul de radio în 1994, „spre regretul lui Emil Hurezeanu și nu numai al lui” Dicționar. Personalități publice-politice, Editura Holding Reporter, București, 1996, p. 244, la 1 octombrie 1994.
Activitatea de după Europa Liberă
Revenit în țară, după o îndelungată absență, preia activitatea postului Radio Total, la îndemnul lui Cornel Nistorescu, ca Director de Programe. Succesul de audiență al postului, de la venirea lui Munteanu, îl face pe Nistorescu să afirme că „jurnalismul adevărat nu se învață la școală” Ibidem, p. 244. În noiembrie 1995, este ales cu o majoritate de 819 din 1500 de voturi în Consiliul de Administrație al TVR . Cu această ocazie mărturisește:
Tentativele de discreditare a Europei Libere
În 2001, Emanuel Valeriu inițiază campania de discreditare a Europei Libere prin cartea intitulată Fața necunoscută a “Europei Libere” Fața necunoscută a "Europei Libere", Editura Lumina Lex, București, 2001. Cartea prezintă o imagine vădit tendențioasă la adresa personalităților care au lucrat în cadrul postului de radio Europa Liberă în perioada anterioară Revoluției române din 1989. În carte, autorul volumului își intitulează subcapitolul consacrat lui N.C. Munteanu astfel : “Dezvăluiri. Conform versiunii integrale a fișei sale [întocmită de Securitate], N.C.Munteanu a fost informator al Securității” Emanuel Valeriu, Op.cit., p. 118. Este vorba de o evidentă manipulare, fiindcă nicăieri în acest subcapitol nu se arată cum, când sau în ce fel N.C. Munteanu ar fi fost vreodată un asemenea informator. Ziarul Cotidianul publică pe data de 29 iunie 2008 un articol Răzvan Mihai Vintilescu, "Emanuel Valeriu, cărtița care a săpat Europa Liberă", Cotidianul, 29 iunie 2008 în care, pe baza unor documente CNSAS, tocmai Emanuel Valeriu apare în postura de informator al Securității, care ar fi furnizat date referitoare la persoane angajate ale Europei Libere, inclusiv despre N.C. Munteanu .
Campania de discreditare este continuată ulterior și de ziaristul Liviu Vălenaș, la rândul său fost informator al Securității D.E., „Șoc la Europa Libera”, în Ziua, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006, care publică în data de 27 ianuarie 2006, pe site-ul revistei Agero a Asociației Româno-Germane, un interviu cu Marius Oprea, fost consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu și ulterior consilier al premierului Tăriceanu, în care Oprea ar fi afirmat că „Emil Hurezeanu și Neculai Constantin Munteanu, foști redactori la Radio Europa Liberă, ar fi colaborat cu Securitatea” Andrei Bădin, “Păcatele Evei”, în Adevărul, Nr. 5005, Joi, 10 august 2006. Mai exact, Oprea i-ar fi declarat lui Vălenaș că în 1993 colonelul CIA Richard Cummings, cel care avusese ca sarcină protecția informativă a postului de radio Europa Liberă, i-ar fi spus că Neculai Constantin Munteanu ar fi fost unul dintre cei infiltrați acolo de către Securitate Emil Berdeli, „Un trucaj pentru Neculai Constantin Munteanu. «Bijuteriile de familie» ale Securității, la concurență cu cele ale CIA”, în Gardianul, Nr. 1544, Luni, 02 iulie 2007. Cotidianul Adevărul preia într-un articol intitulat “Păcatele Evei”, din 10 august 2006, acuzațiile lui Oprea din interviul luat de Vălenaș. A doua zi, ziarul Ziua publică un articol în care Oprea dezminte conținutul interviului respectiv:
În articolul din Adevărul este amintit statutul lui Vălenaș de informator al Securității:
Neculai Constantin Munteanu a fost în mai multe rânduri ținta atacurilor care au vizat denigrarea sa, încă din vremea regimului comunist. Securitatea de atunci lansase exact aceleași zvonuri potrivit cărora ar fi fost omul regimului comunist infiltrat în secret la postul de radio Europa Liberă “N.C. Munteanu isi marturiseste homosexualitatea”, în Cotidianul, 9 februarie 2007. Ziarul Gardianul amintește:
Una din motivațiile atacului lui Liviu Vălenaș la adresa lui Neculai Constantin Munteanu mai poate fi aceea a unei răzbunări personale : „În cazul Hurezeanu-Munteanu, Vălenaș spunea, la începutul anilor '90, că aceștia ar fi contribuit la refuzarea acceptării sale drept colaborator al Europei Libere” . Mai mult, Marius Oprea îl consideră pe Vălenaș „unealta fostelor și actualelor servicii de informații” Ziua, “Soc la Europa Liberă”, Nr. 3699, Vineri, 11 august 2006:
Neculai Constantin Munteanu își va exprima punctul de vedere referitor la aceste acuzații în mărturisirea pe care o va face la postul de radio Europa Liberă, în data de 10 februarie 2007 :
Războiul undelor