Picturile negre (în ) reprezintă un set de 14 picturi realizate de Francisco de Goya în ultimii ani ai vieții sale, probabil între 1820 și 1823. Acestea abordează teme intense și obsedante, reflectând atât teama sa de nebunie, cât și viziunea sa sumbră asupra umanității. În 1819, la vârsta de 72 de ani, Goya s-a mutat într-o casă cu două etaje în afara Madridului, numită Quinta del Sordo (Vila Surdului). Se crede că Goya a început picturile în anul următor. Deși casa fusese numită după fostul proprietar, care era surd, și Goya era aproape surd la acea vreme, ca urmare a unei boli necunoscute de care suferise la vârsta de 46 de ani. Picturile au fost inițial realizate ca murale pe pereții casei, fiind ulterior „desprinse” și atașate pe pânză de baronul Frédéric Émile d'Erlanger. În prezent se află în Muzeul Prado din Madrid.
După războaiele napoleoniene și tulburările interne ale guvernului spaniol în schimbare, Goya a nutrit o atitudine amară față de omenire. Avea o conștiință acută a panicii, terorii, fricii și isteriei. Supraviețuise două boli aproape fatale, și devenise din ce în ce mai anxios, de teamă să nu recidiveze. Se crede ca acești factori să fi dus la realizarea picturilor sale negre. Folosind vopsele în ulei, și lucrând direct pe pereții sufrageriei și camerei de zi, Goya a creat opere întunecate și tulburătoare. Picturile nu au fost comandate, și nu erau destinate să părăsească casa sa. Este probabil ca artistul să nu fi intenționat niciodată ca acestea să fie expuse publicului: „aceste picturi sunt la fel de private ca orice altceva ce a fost produs vreodată în istoria artei occidentale”.Licht, Fred "Goya: The Origins of the Modern Temper in Art" 159 archive.org/details/goyaoriginsofmod0000lich/page/158/mode/2up?q=159
Goya nu a dat titluri picturilor sale, sau, dacă a făcut-o, nu le-a dezvăluit niciodată. Majoritatea denumirilor folosite pentru acestea au fost adoptate de istoricii de artă.Licht, Fred "Goya: The Origins of the Modern Temper in Art" 168 https://archive.org/details/goyaoriginsofmod0000lich/page/168/mode/2up?q=168 Inițial, ele au fost catalogate în 1828 de prietenul lui Goya, Antonio Brugada.There have been a number of suggestions for the names of these paintings. The earliest came from the inventory of the painter's assets made by Antonio Brugada after Goya's death.Museo del Prado, on-line educational series «Mirar un cuadro»: El aquelarre (in Spanish). Istorie
Goya a achiziționat Quinta del Sordo pe malurile râului Manzanares, lângă podul Segovia, cu vedere spre câmpia San Isidro, în februarie 1819. S-a sugerat că a cumpărat casa pentru a scăpa de atenția publicului; a locuit acolo împreună cu partenera și menajera sa, Leocadia Weiss, chiar dacă aceasta era încă căsătorită cu Isidoro Weiss. Se crede că Goya a avut o relație cu ea, și posibil o fiică, Rosario. Nu se știe exact când a început Goya să zugrăvească Picturile negre, dar cel mai probabil a făcut-o după septembrie 1819. Este posibil să fi început să lucreze la picturile murale după o boală gravă, după cum reiese din Autoportretul cu doctorul Arrieta (1820).
Picturile negre datează din 1820, fiind finalizate nu mai târziu de 1823, când Goya, plecând la Bordeaux, a lăsat vila nepotului său Mariano,Arnaiz (1996), p. 19. poate din teama represaliilor după căderea lui Rafael Riego și a armatei republicane. Mariano de Goya a transferat proprietatea vilei tatălui său, Javier de Goya, în 1830.
Lentul proces de transfer al picturilor murale pe pânză a început în 1874. Pereții vilei fuseseră acoperiți cu tapet, iar Goya pictase peste acest strat, care a fost îndepărtat cu grijă și reaplicat pe pânză. Această lucrare a fost realizată sub supravegherea lui Salvador Martínez Cubells, la cererea baronului Émile d'Erlanger,Bozal, vol. 2, p. 247. un bancher francez de origine germană, care dorea să le vândă la Expoziția Universală de la Paris din 1878. Cu toate acestea, în 1881, baronul a donat picturile statului spaniol, fiind de atunci găzduite în Muzeul Prado.Museo Nacional del Prado: Enciclopedia On-Line , retrieved 9 May 2009.
Autenticitate Istoricul de artă Juan José Junquera a pus la îndoială autenticitatea Picturilor negre. În 2003, el a ajuns la concluzia că acestea nu ar fi putut fi pictate în timpul vieții lui Goya. Potrivit lui Junquera, documentele juridice contemporane descriu Quinta del Sordo ca o vilă cu un singur etaj, al doilea etaj fiind adăugat abia după moartea artistului. Dacă etajul superior nu exista în timpul vieții lui Goya, atunci Picturile negre (sau cel puțin cele găsite la etajul superior) nu ar fi putut fi opera lui. El speculează că fiul lui Goya, Javier, ar fi putut crea picturile, iar fiul lui Javier, Mariano, le-ar fi prezentat ca fiind opera lui Goya pentru a obține beneficii financiare. Teoria lui Junquera a fost respinsă de specialistul Nigel Glendinning, care a publicat un studiu academic în care apăra autenticitatea picturilor, și a ținut ulterior o conferință la Madrid în care și-a reafirmat convingerea. Astăzi, Muzeul Prado recunoaște autenticitatea Picturilor negre.
Galerie selectivă
Note
Legături externe
Visita virtual a la Quinta del Sordo. Las Pinturas negras de Goya en su ubicación original. Goya, la razón y la noche. Catálogo de obras de Goya
Categorie:Picturi realizate de Francisco de Goya Categorie:Picturi ale anilor 1810 Categorie:Picturi ale anilor 1820