Serafima Germanovna Birman (în ; ) a fost o actriță, regizoare de teatru și scriitoare sovietică și rusă. Ea a primit titlul de Artist al Poporului al RSFSR în 1946.
Biografie Serafima Birman s-a născut la Chișinău, în Imperiul Rus (astăzi în Republica Moldova), într-o familie de religie ortodoxă. Tatăl ei, German Mihailovici Birman, a fost căpitan în cadrul batalionului 51 de infanterie de rezervă al Armatei Imperiale Ruse. Acesta provenea dintr-o clasă socială obișnuită, dar a primit titlul de nobil după ce a avut o carieră militară de succes. El a ieșit la pensie destul de devreme și a murit în 1908. Serafima l-a descris ca fiind un „om singuratic, nesociabil... care reușea cu greu să termine ce începea, cum a fost și dicționarul moldoveneasco-rus la care a lucrat ani de zile”.
Mama ei, Elena Ivanovna Birman (născută Botezat), „era exact opusul”. Ea provenea dintr-o familie moldovenească înstărită, a învățat la o școală de fete și s-a căsătorit foarte tânără. Când l-a cunoscut pe German, era deja văduvă la 19 ani și avea două fiice. Serafima a mai avut un frate mai mic, Nikolai.
Teatru Ea a crescut la Chișinău și a absolvit un gimnaziu local de fete cu medalie de aur. La vârsta de 11 ani a mers la teatru și a devenit obsedată de această lume. Una dintre surorile sale vitrege, pe atunci studentă la medicina din Sankt Petersburg, a primit oferta de a juca un rol mic într-o piesă a lui Konstantin Stanislavski. Aceasta i-a adus Serafimei o fotografie cu autograful lui și i-a sugerat să încerce la Teatrul de Artă din Moscova. În 1908, a plecat la Moscova și s-a înscris la cursurile de teatru conduse de Alexander Adașev; printre colegii ei s-a numărat și . Konstantin Fiodorovici Kazimir, un cunoscut deputat basarabean în Duma de Stat și filantrop, a susținut-o și i-a plătit primul an de studii.
În 1911, Birman a absolvit cursurile și a devenit actriță la Teatrul de Artă din Moscova cu ajutorul lui Vasili Kacealov, unul dintre profesorii ei, care i-a trimis o scrisoare de recomandare direct lui . Din 1913, a jucat și la Primul Studio condus de Stanislavski. Primul ei rol mare a fost Ortensia, în 1914, într-o adaptare a piesei Hangița. În 1924, Primul Studio a fost transformat în Teatrul de Artă din Moscova II de către actorii săi, conduși de Mihail Cehov. În același an, Birman a debutat ca regizoare cu piesa Dragostea – o carte de aur, o adaptare după Aleksei Tolstoi. După o serie de conflicte interne, teatrul a fost închis definitiv în 1936.
Birman și alți actori s-au alăturat apoi Teatrului Mossovet, unde ea a continuat să pună în scenă piese. Unul dintre cele mai mari succese ale sale a fost piesa Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, unde a interpretat rolul principal, pe care l-a considerat rolul vieții sale. În 1938, actorul Ivan Bersenev a înființat Teatrul Lenin Komsomol și i-a invitat pe unii dintre cei mai importanți actori de la Mossovet să i se alăture, inclusiv pe Birman. În 1943, ea a pus din nou în scenă Vassa Jeleznova și a regizat alte adaptări ale unor piese clasice, precum Cadavrul viu de Lev Tolstoi și Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand. A lucrat acolo până în 1958, după care s-a întors la Teatrul Mossovet, unde a rămas pentru tot restul vieții.
De asemenea, a publicat articole și mai multe cărți dedicate profesiei sale și teatrului rus în general: Actorul și personajul (1934), Munca actorului (1939), Calea unei actrițe (1959 și 1962), Întâlniri dăruite de soartă (1971).
Cinematografie Primele roluri ale lui Birman în cinema datează din 1918: ea a jucat un rol mic în drama polițistă Dar el, rebelul, caută furtuna... și pe Lady Sophia Entwistle în Îngropat de viu, o adaptare a cărții satirice a lui Arnold Bennett. Ambele filme au fost regizate de cu puțin timp înainte de emigrarea acestuia și sunt considerate pierdute astăzi. Ea a revenit pe marele ecran la mijlocul anilor 1920 și a interpretat mai multe roluri de comedie și episoade într-o serie de filme mute, cele mai notabile fiind cel al unei vecine în Croitorul din Torjok (1925) de Iakov Protazanov și Madame Irène în Fata cu cutia de pălării (1927) de . Aspectul ei neobișnuit și jocul actoricesc expresiv au atras regizorii de comedie: între 1956 și 1957 a jucat două personaje grotești memorabile în Zi nebună de Andrei Tutișkin și Un om obișnuit de Aleksandr Stolbov. De asemenea, ea a împrumutat vocea unor personaje din filme de animație.
Totuși, cel mai mare succes al ei a venit odată cu filmul Ivan cel Groaznic, regizat de Serghei Eisenstein în 1944, în timpul războiului. Birman a interpretat principalul personaj negativ – Efrosinia Staritkaia, mama lui Vladimir de Staritsa – care dorea să își vadă fiul pe tronul Rusiei și a condus complotul împotriva lui Ivan cel Groaznic. Eisenstein o avea în plan inițial pe pentru acest rol, dar aceasta a fost respinsă de cenzură, se pare, din cauza „trăsăturilor semite evidente”. Oricum ar fi, personajul creat de Birman a fost extrem de apreciat de atunci. În 1946, ea a primit Premiul Stalin și titlul de Artist al Poporului al RSFSR pentru această interpretare. În același an a fost finalizată și partea a doua, Complotul boierilor, unde a reluat rolul Efrosiniei, deși filmul a fost primit cu critici dure și interzis timp de 12 ani.
Moartea În 1969, soțul lui Birman, Aleksandr Talanov, scriitor și jurnalist rus, a murit din cauza unei boli la vârsta de 68 de ani. Serafima a suferit enorm în urma decesului acestuia. La scurt timp, ea s-a îmbolnăvit psihic și a părăsit teatrul. Rudele au dus-o la Leningrad, unde a urmat tratamente în spitale de psihiatrie până la moartea sa, în 1976. După cum a scris unul dintre prietenii săi apropiați, , în memoriile sale: „Ea a încercat să pună în scenă Pasărea albastră cu vecinele de salon, grăbindu-se să-i arate rezultatul iubitului său Stanislavski! Nestăpânită, a murit tot în stilul Birman – nicio zi fără teatru!..” Ea a fost înmormântată la Cimitirul Novodevici din Moscova, lângă soțul ei. Deși biografii afirmă de obicei că cei doi nu au avut copii, conform actorului Stanislav Sadalski, Birman a lăsat în urmă unii descendenți.
Filmografie selectată An Titlu Rol Note 1925 Croitorul din Torzhok Vecina lui Shirinkina 1926 Procesul celor trei milioane O doamnă cu un trandafir Necreditată 1927 Fata cu cutia de pălării Madame Irène 1927 Sfârșitul Sankt Petersburgului O doamnă cu un evantai Necreditată 1936 Prietenele Necreditată 1938 Prieteni Mama lui Mussa 1938 Omul cu pușca Varvara Ivanovna 1941 Valery Chkalov Femeie americană Necreditată 1944 Ivan cel Groaznic Efrosinia Staritskaia 1946 Ivan cel Groaznic. Partea a II-a: Complotul boierilor Efrosinia Staritskaia 1956 Zi nebună Doctor Anna Pavlovna 1957 Don Quijote Menajeră 1957 Un om obișnuit Mătușa Constance Lvovna 1960 Eu am desenat omulețul Doar voce Animație 1965 Rikki-Tikki-Tavi Chuchundra/Nagaina (doar voce) Animație
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1890 Categorie:Nașteri pe 10 august Categorie:Decese în 1976 Categorie:Decese pe 11 mai Categorie:Oameni din ținutul Chișinău Categorie:Actrițe ruse Categorie:Actori de voce Categorie:Regizori de teatru ruși și sovietici Categorie:Laureați ai Premiului Stalin Categorie:Cavaleri ai Ordinului Steagul Roșu al Muncii Categorie:Înmormântări în cimitirul Novodevici