Protocolul II (cunoscut și ca Protocolul adițional II / Additional Protocol II ori AP II) este un amendament din 1977 protocol la Convențiile de la Geneva referitor la protecția victimelor conflictelor armate neinternaționale. Acesta definește anumite legi internaționale care urmăresc să ofere o protecție mai bună victimelor conflictelor armate interne care au loc în interiorul granițelor unei singure țări. Domeniul de aplicare al acestor legi este mai limitat decât cel al celorlalte Convenții de la Geneva, din respect pentru drepturile și obligațiile suverane ale guvernelor naționale.
În iulie 2025, protocolul fusese ratificat de 170 de țări, cu excepția notabilă a Statelor Unite, Indiei, Pakistanului, Turciei, Iranului, Irakului, Siriei și Israelului. Cu toate acestea, Statele Unite, Iranul și Pakistanul l-au semnat la 12 decembrie 1977, ceea ce înseamnă că intenționează să depună eforturi pentru ratificarea acestuia. Semnătura Iranului a fost dată înainte de Revoluția Iraniană din 1979. Potrivit juristului și avocatului pentru drepturile omului , neratificarea de către guvernul israelian îi permite să nu recunoască conflictul israeliano-palestinian '' ca un război civil („conflict armat neinternațional”), dar nici ca un război împotriva unei mișcări de eliberare („conflict armat internațional”)< nowiki> . În acest fel, forța utilizată de facțiunile palestiniene poate fi considerată ilegală și nelegitimă.
Prezentare generală Din punct de vedere istoric, dreptul internațional al conflictelor armate se referea la declarațiile tradiționale de război între națiuni. Când Convențiile de la Geneva au fost actualizate în 1949, după cel de-al Doilea Război Mondial, delegații au încercat să definească anumite standarde umanitare minime pentru situații care aveau toate caracteristicile unui război, fără a fi un război internațional.
Aceste negocieri au dus la adoptarea articolului 3, comun tuturor celor patru tratate de bază ale Convențiilor de la Geneva din 1949. Articolul 3 comun se aplică conflictelor armate care nu au caracter internațional, ci sunt limitate la teritoriul unei singure țări. Acesta oferă protecție limitată victimelor, inclusiv: Persoanele care nu participă activ la ostilități trebuie tratate cu umanitate (inclusiv personalul militar care a încetat să mai fie activ din cauza bolii, rănilor sau detenției). Răniții și bolnavii trebuie să fie adunați și îngrijiți. În anii 1970, diplomații încercau să negocieze clarificări ale limbajului succint al articolului 3 și să extindă domeniul de aplicare al dreptului internațional pentru a acoperi drepturi umanitare suplimentare în contextul conflictelor interne. Aceste eforturi au dus la Protocolul II al Convențiilor de la Geneva. Dezbaterea privind acest protocol s-a concentrat pe două idei contradictorii. În primul rând, distincția între conflictul armat intern și cel internațional este artificială din punctul de vedere al victimei. Principiile umanitare ar trebui să se aplice indiferent de identitatea combatanților. În al doilea rând, dreptul internațional nu se aplică situațiilor non-internaționale. O națiune are suveranitate în interiorul granițelor sale și nu trebuie să accepte judecăți și ordine din partea altor țări. De asemenea, articolul 6, secțiunea 2, interzice pedepsele colective.
Vedeți și: Convențiile de la Geneva A treia Convenție de la Geneva, privind tratamentul prizoniilor de război * A patra Convenție de la Geneva, privind tratamentul civililor în timp de război * Protocolul I, un amendament adoptat în 1977 privind protecția victimelor în conflicteleinternaționale'' Protocol III, o modificare adoptată în 2005 care specifică adoptarea emblemei Cristalul Roșu * Lista părților la Convențiile de la Geneva: include o listă a statelor care au semnat și o listă a statelor care au ratificat Protocolul II. * Legile războiului, cunoscute și ca dreptul internațional umanitar Distincție (drept), principiul distincției între combatanți și civili în conflictele armate Note
Resurse internet:
Committee of the Red Cross: Full text of Protocol II with commentaries List of countries that have signed or ratified Protocol II International Review of the Red Cross, 1997 – No. 320 Special issue: 20th anniversary of the 1977 Additional Protocols President Reagan's message to the Senate on Protocols I & II
Categorie:Tratate ale Iugoslaviei Categorie:Tratate ale Regatului Unit Categorie:Tratate ale Suediei Categorie:Tratate ale Spaniei Categorie:Tratate ale Uniunii Sovietice Categorie:Tratate ale României Categorie:Tratate ale Portugaliei Categorie:Tratate ale Poloniei Categorie:Tratate ale Paraguayului Categorie:Tratate ale Țărilor de Jos Categorie:Tratate ale Republicii Moldova Categorie:Tratate ale Lituaniei Categorie:Tratate ale Iordaniei Categorie:Tratate ale Japoniei Categorie:Tratate ale Italiei Categorie:Tratate ale Greciei Categorie:Tratate ale Germaniei Categorie:Tratate ale Georgiei Categorie:Tratate ale Franței Categorie:Tratate ale Finlandei Categorie:Tratate ale Danemarcei Categorie:Tratate ale Croației Categorie:Tratate ale Braziliei Categorie:Tratate ale Bosniei și Herțegovinei Categorie:Tratate ale Belgiei Categorie:Tratate ale Austriei Categorie:Tratate ale Armeniei Categorie:Tratate ale Argentinei Categorie:Tratate ale Albaniei Categorie:Convențiile de la Geneva