Mitraliera grea KPV (, acronim de la ) este o mitralieră grea sovietică de calibru 14,5×114 mm, care a intrat în serviciu în 1949 ca armă de infanterie.

În anii 1960, versiunea pentru infanterie a fost scoasă din producție deoarece era prea mare și prea grea. Ulterior, arma a fost adaptată pentru rol antiaerian, demonstrând rezultate bune împotriva aeronavelor care zboară la joasă altitudine, cu o rază de acțiune de 3.000 m pe orizontală și 2.000 m pe verticală.

A fost utilizată în seria de instalații antiaeriene ZPU. Dimensiunile și puterea sa au făcut-o utilă și ca armă ușoară antiblindaj pe vehiculele din seria BTR și pe automobilul de recunoaștere .

Descriere KPV este o mitralieră grea dezvoltată de S. V. Vladimirov. A fost proiectată în 1944 și adoptată în 1949. Combină rata de foc a unei mitraliere grele cu capacitatea de penetrare a puștilor antitanc și a fost concepută pentru a combate ținte ușor blindate, personalul și mijloacele de foc ale inamicului aflate în spatele unor adăposturi ușoare, precum și pentru utilizare ca mitralieră antiaeriană.

Energia la gura țevii a KPV ajunge la 31 kJ. Pentru comparație, mitraliera de 12,7 mm are până la 19 kJ cu un glonț de 660 gr (43 g) care se deplasează cu 940 m/s, iar tunul aerian ȘVAK de 20 mm are aproximativ 28 kJ. Este una dintre cele mai puternice mitraliere utilizate de forțele armate sovietice și ulterior ruse.

Dezvoltarea mitralierei a început în 1944. Cartușul 14,5×114 mm M41 poate fi utilizat cu proiectile exploziv-incendiare trasoare (HEI-T) sau perforant-incendiare (API). KPV este răcită cu aer și este echipată cu o țeavă cu alezaj cromat dur. Folosește un sistem de funcționare cu recul scurt, asistat de gaze, și un închizător rotativ. Alimentarea se face cu o bandă metalică de 40 de cartușe, introdusă din partea stângă sau din partea dreaptă. Țeava poate fi demontată prin rotirea zăvorului proeminent din partea frontală a cutiei mecanismelor și tragerea de mânerul de transport al țevii. dreapta|miniatura|Vedere din spate a unei mitraliere KPV capturate, modificată rudimentar pentru utilizare ca armă antiaeriană, expusă la Buckley Space Force Base, Colorado. Îi lipsesc capacul tăvii de alimentare și întregul receptor superior.

Variante

KPVT Versiunea destinată utilizării pe vehicule blindate se numește KPVT (). KPVT este utilizată în instalații pentru vehicule blindate, ambarcațiuni, monturi mobile și fixe, precum și în diverse instalații antiaeriene. Are un receptor mai scurt și un înveliș al țevii mai robust. KPVT folosește de asemenea o bandă de 50 de cartușe în locul benzii originale de 40 de cartușe.

KPVT constituie armamentul principal al transportoarelor blindate pe roți din seriile , și BTR-80, precum și al vehiculelor blindate de recunoaștere . Este destinată combaterii țintelor ușor blindate, sistemelor de armament și adăposturilor ușor protejate la distanțe de până la 3.000 m, precum și țintelor aeriene la distanțe de până la 2.000 m.

Distanța la care glonțul își păstrează forța letală este de 8 km. Distanța maximă de zbor a glonțului este de 9 km.

Armament naval Montura navală dublă a avut mai multe versiuni:

2M-5 – pentru vedete torpiloare. 2M-6 – turelă de mitralieră pentru canoniere blindate. 2M-7 – pentru nave de patrulare și dragoare de mine.

Montura simplă era denumită „14,5 mm MTPU” (, inițialele de la ). MTPU de 14,5 mm este destinată combaterii țintelor de suprafață blindate, precum și a țintelor aeriene. Este montată pe puntea navelor și poate lovi ținte de suprafață și de coastă la o distanță de 3.000 m pe orizontală și ținte aeriene care zboară la joasă altitudine la o distanță de 2.000 m pe verticală.

ZPU miniatura|ZPU-1 în Irak, 2003 ZPU (, inițialele de la ) este un tun antiaerian remorcat bazat pe mitraliera KPV. A intrat în serviciu în Uniunea Sovietică în 1949 și este utilizat în peste 50 de țări din întreaga lume.

ZPU-1 – instalație cu o singură țeavă. ZPU-2 – instalație cu două țevi. ZPU-4 – instalație cu patru țevi.

Versiune pentru munte

ZGU-1 – instalație portabilă cu o singură țeavă (, inițialele de la ).

Stații de armament telecomandate Stația de armament telecomandată emirateză IGG-RWS14 utilizează mitraliera KPV. Sistemul este conceput pentru montare pe vehicule militare și permite operarea armamentului din interiorul vehiculului, folosind senzori optici și stabilizare pentru angajarea țintelor. Muniție

B-32 – cartuș perforant-incendiar cu cămașă metalică completă și miez din carbură de tungsten. Masa proiectilului este de 64,4 g, iar viteza la gura țevii este de 976 m/s. Penetrarea blindajului la 500 m este de 32 mm de oțel omogen laminat (RHA) la 90°.

BZT – cartuș perforant-incendiar-trasor cu cămașă metalică completă și miez din oțel. Masa proiectilului este de 59,56 g, iar viteza la gura țevii este de 1.005 m/s. Trasorul arde până la cel puțin 2.000 m. MDZ – proiectil exploziv-incendiar cu acțiune instantanee. Masa proiectilului este de 59,68 g.

Aceste tipuri de muniție sunt produse și în Bulgaria, China, Egipt, Polonia și România.

Operatori

(KPVT)

: KPV și KPVT fabricate sub licență

Foști operatori

Galerie de imagini

Note

Bibliografie

Vezi și Mitralieră PK

Categorie:Articole cu surse în limba italiană (it) Categorie:Mitraliere Categorie:Pagini cu legături externe nefuncționale