Jurnalul unei vedete de film porno (în ) este un film de comedie dramatică american din 1997, scris, regizat și coprodus de Paul Thomas Anderson. Acțiunea se desfășoară în Valea San Fernando, Los Angeles, și se concentrează pe povestea unui tânăr spălător de vase dintr-un club de noapte care devine o vedetă populară a filmelor pornografice. Este prezentată ascensiunea sa în „Epoca de Aur a Pornografiei” din anii 1970, până la decăderea sa în perioada exceselor din anii 1980. Filmul este o extindere a scurtmetrajului mockumentary al lui Anderson, The Dirk Diggler Story (1988), și îi are în distribuție pe Mark Wahlberg, Julianne Moore, Burt Reynolds, Don Cheadle, John C. Reilly, William H. Macy, Philip Seymour Hoffman, Nicole Ari Parker și Heather Graham.

Jurnalul unei vedete de film porno a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto pe 11 septembrie 1997, și a fost lansat în cinematografe de către New Line Cinema pe 10 octombrie 1997, fiind primit cu entuziasm de către critici. A fost nominalizat la trei Premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun scenariu original, cea mai bună actriță în rol secundar și cel mai bun actor în rol secundar. Coloana sonoră a filmului a fost, de asemenea, apreciată. Filmul este considerat una dintre cele mai bune opere ale lui Anderson, și unul dintre cele mai bune filme din toate timpurile, de către Variety. Acțiune

În 1977, liceanul Eddie Adams locuiește în Torrance, California, împreună cu părinții săi. Mama lui este o alcoolică care îl maltratează atât emoțional, cât și fizic. Eddie lucrează la un club de noapte din Reseda, deținut de Maurice Rodriguez, unde îl întâlnește pe regizorul de „filme exotice” Jack Horner. Dorind să-l introducă pe Eddie în industria filmelor porno, Jack îi organizează o audiție, urmărindu-l cum face sex cu „Rollergirl”, o tânără actriță porno care poartă patine cu rotile.

După o ceartă cu mama sa, Eddie se mută în casa lui Jack din Valea San Fernando. Eddie își alege numele de scenă „Dirk Diggler”, și devine o stea datorită aspectului său fizic plăcut, carismei și penisului său anormal de mare. Succesul îi permite să-și cumpere o casă nouă, o garderobă extinsă, și un Chevrolet Corvette. Împreună cu prietenul și colegul său de distribuție, Reed Rothchild, Dirk lansează o serie de filme porno de succes, cu tematică de acțiune. El lucrează și socializează cu alți oameni din industria porno, adoptând un stil de viață fără griji în era disco de la sfârșitul anilor 1970. În timp ce participă la o petrecere de Revelion din 1980 la casa lui Horner, Eddie încearcă cocaina pentru prima dată, în timp ce asistentul de regie Little Bill Thompson își descoperă soția făcând sex cu un alt bărbat. Bill, obosit să fie înșelat în repetate rânduri, îi împușcă mortal pe cei doi, și apoi se sinucide.

Dirk și Reed încep curând să consume cocaină în mod regulat. Din cauza consumului de droguri, lui Dirk îi este din ce în ce mai greu să aibă erecție, și suferă de schimbări violente de dispoziție. Dirk devine iritat de Johnny Doe, un actor principal rival recrutat de Jack, despre care se teme că îl va înlocui. În 1983, după o ceartă cu Jack, Dirk este concediat, și pleacă împreună cu Reed pentru a începe o carieră muzicală alături de Scotty, un operator de microfon care este îndrăgostit de Dirk.

Jack respinge propunerile de afaceri ale lui Floyd Gondolli, un magnat local care insistă să reducă costurile filmând pe casetă video în loc de peliculă, deoarece Jack crede că video-ul va diminua calitatea filmelor sale. Cu toate acestea, după ce prietenul și finanțatorul său, Colonelul James, este încarcerat pentru posesie de pornografie infantilă, Jack acceptă să coopereze, devenind rapid deziluzionat de noua muncă. Unul dintre proiecte îi implică pe Jack și Rollergirl într-o limuzină, unde ea trebuie să găsească bărbați la întâmplare cu care să facă sex, în timp ce este filmată. Un bărbat o recunoaște pe Rollergirl ca fiind o fostă colegă de liceu, și, după o încercare eșuată de a întreține relații sexuale, îi insultă pe cei doi. Atât Jack, cât și Rollergirl îl atacă pe bărbat, lăsându-l însângerat pe trotuar.

Între timp, actrița principală Amber Waves pierde bătălia pentru custodie în fața fostului ei soț, întrucât instanța decide că este o mamă denaturată din cauza implicării sale în industria porno, a cazierului judiciar și a dependenței de cocaină. Buck Swope se căsătorește cu colega sa, vedeta porno Jessie St. Vincent, care rămâne însărcinată. Din cauza trecutului său de producător de filme porno, Buck nu poate obține un împrumut bancar, și nu își poate deschide propriul magazin de echipamente stereo. În acea noapte, el se trezește în mijlocul unui jaf la o gogoșerie, în care vânzătorul, hoțul și un client înarmat sunt uciși. Buck este singurul supraviețuitor, și fuge cu banii.

După ce și-au cheltuit aproape toți banii pe droguri, Dirk și Reed nu-și mai permit să plătească un studio de înregistrări pentru a-și realiza casete demo. Disperat, Dirk apelează la prostituție, dar este agresat și jefuit de trei bărbați. Dirk, Reed și prietenul lor, Todd Parker, încearcă să-l înșele pe traficantul local de droguri Rahad Jackson la reședința acestuia, vânzându-i o jumătate de kilogram de bicarbonat de sodiu deghizat în cocaină. Dirk și Reed intenționează să plece înainte ca bodyguardul lui Rahad să poată inspecta drogul fals, dar Todd încearcă să-l jefuiască pe traficant. În schimbul de focuri care urmează, Todd îl ucide pe bodyguardul lui Rahad, și este la rândul său ucis, în timp ce Dirk și Reed scapă la limită. Dirk se întoarce acasă la Jack, și cei doi se împacă.

Un an mai târziu, Amber filmează o reclamă televizată pentru deschiderea magazinului lui Buck, Rollergirl urmează cursuri pentru obținerea diplomei de absolvire a liceului, Maurice deschide un club de noapte împreună cu frații săi, Reed face numere de magie într-un club de striptease, Jessie naște un băiat, iar Dirk, Jack și Amber se pregătesc să înceapă din nou filmările.

Distribuție

Producție Dezvoltare

Jurnalul unei vedete de film porno se bazează pe un scurtmetraj de tip mockumentary, intitulat The Dirk Diggler Story, pe care Paul Thomas Anderson l-a scris și regizat încă din timpul liceului. Scurtmetrajul în sine se baza pe documentarul din 1981 Exhausted: John C. Holmes, The Real Story, despre viața legendarului actor porno John Holmes, care a stat la baza personajului Dirk Diggler.

Inițial, Anderson dorea ca rolul lui Eddie să fie interpretat de Leonardo DiCaprio, după ce îl văzuse în Jurnalul unui baschetbalist (1995). DiCaprio a apreciat scenariul, dar a fost nevoit să-l refuze deoarece semnasese deja pentru rolul principal din filmul Titanic (1997) al lui James Cameron. El l-a recomandat pe colegul său din Jurnalul unui baschetbalist, Mark Wahlberg, pentru rol. DiCaprio avea să declare mai târziu că și-ar fi dorit să le fi făcut pe amândouă, și avea să numească refuzul filmului cel mai mare regret al carierei sale. Lui Joaquin Phoenix i s-a oferit, de asemenea, rolul lui Eddie, dar acesta l-a refuzat din cauza rezervelor legate de interpretarea unui star porno. Phoenix a colaborat ulterior cu Anderson la filmele Maestrul (2012) și Inherent Vice (2014). Bill Murray, Harvey Keitel, Warren Beatty, Albert Brooks și Sydney Pollack au refuzat sau nu au fost aleși pentru rolul lui Jack Horner, care i-a revenit lui Burt Reynolds. După ce a apărut în Jucătorii (1996), Samuel L. Jackson a refuzat rolul lui Buck Swope, care i-a revenit lui Don Cheadle. Anderson nu a luat-o inițial în considerare pe Heather Graham pentru rolul Rollergirl, deoarece nu o văzuse niciodată jucând scene de nuditate într-un film. Cu toate acestea, agentul lui Graham l-a sunat pe Anderson întrebându-l dacă ea ar putea da o probă pentru rol, pe care l-a și câștigat. Gwyneth Paltrow, Drew Barrymore și Tatum O'Neal au fost, de asemenea, în cursă.

După ce a întâmpinat mari dificultăți în lansarea filmului său anterior, Jucătorii, Anderson a stabilit o regulă strictă pentru realizarea filmului Jurnalul unei vedete de film porno. Inițial, el dorea ca filmul să aibă o durată de peste trei ore, și să fie clasificat NC-17. Producătorii filmului, în special Michael De Luca, au spus că filmul trebuia să aibă o durată sub trei ore sau să fie clasificat R. Anderson s-a certat cu ei, spunând că filmul nu ar fi avut succes la publicul larg, indiferent de situație. Ei nu s-au răzgândit, iar Anderson a ales clasificarea R ca pe o provocare. În ciuda acestui fapt, filmul a fost totuși cu 25 de minute mai scurt decât se promisese.

Lansare Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto și la Festivalul de Film de la New York, înainte de a fi lansat pe două ecrane în Statele Unite pe 10 octombrie 1997. În primul weekend, a înregistrat încasări de 50.168 de dolari. Trei săptămâni mai târziu, distribuția a fost extinsă la 907 de săli de cinema, iar filmul a încasat 4,7 milioane de dolari, ocupând locul patru în clasamentul săptămânii. În cele din urmă, a câștigat 26,4 milioane de dolari în Statele Unite, și 16,7 milioane de dolari pe piețele externe, ajungând la un total mondial de 43,1 milioane de dolari la box-office. După ce partenerul de televiziune al New Line Cinema, Starz, a renunțat la drepturile de difuzare din cauza preocupărilor legate de durată, filmul a fost preluat de HBO pentru difuzare pe televiziunea cu plată. Home media Jurnalul unei vedete de film porno a fost lansat pe VHS în 1998, pe DVD în 2000, pe Blu-ray în 2010 și pe Blu-ray Ultra HD pe 16 decembrie 2025.

Recepție

Pe site-ul agregator de recenzii Rotten Tomatoes, filmul are un rating de aprobare de 91%, bazat pe 155 de recenzii. Consensul critic al site-ului afirmă: „Fundamentat pe personaje puternice, teme îndrăznețe și o narațiune subtilă, Jurnalul unei vedete de film porno este un film revoluționar atât pentru regizorul P.T. Anderson, cât și pentru vedeta Mark Wahlberg”. Pe Metacritic, filmul are un scor mediu ponderat de 86 din 100, bazat pe 28 de critici, ceea ce indică „apreciere universală”. Publicul chestionat de CinemaScore a acordat filmului o notă medie de „C” pe o scară de la A+ la F.

Janet Maslin de la The New York Times a scris: „Totul la Jurnalul unei vedete de film porno este interesant de neașteptat”, deși „durata extravagantă a filmului, de 2 ore și 32 de minute, reprezintă o ușoară greșeală tactică... [acesta] nu are nicio problemă în a menține interesul... dar durata promite idei mai ample decât cele pe care filmul le oferă în final”. Ea l-a lăudat pe Burt Reynolds pentru „cea mai bună și mai elegantă interpretare a sa din ultimii ani”, și a adăugat: „Darul special al filmului este Mark Wahlberg, care oferă o interpretare extrem de atrăgătoare”.

În ciuda laudelor primite de Wahlberg pentru interpretarea sa, el și-a exprimat ulterior regretul că a jucat în film. „Am făcut câteva alegeri greșite în trecut”, a spus el, adăugând că dorește ca Dumnezeu să-l ierte pentru rolul său. Wahlberg și-a clarificat ulterior comentariile, spunând că le-a făcut pentru că „stăteam în fața a câteva mii de copii, vorbindu-le și încercând să-i încurajez să se întoarcă la credință, și spuneam doar că sper că [Dumnezeu] are simțul umorului, pentru că poate am luat unele decizii care nu sunt pe placul Lui”. El a mai declarat într-un interviu cu Andy Cohen că remarca lui a fost „o glumă luată prea în serios”.

Note

Legături externe

Paul Thomas Anderson radio interview "Livin' Thing: An Oral History of Boogie Nights, Grantland, decembrie 2014

Categorie:Filme americane din 1997 Categorie:Filme regizate de Paul Thomas Anderson Categorie:Filme independente americane Categorie:Filme bazate pe scurtmetraje Categorie:Filme despre actori Categorie:Pornografie Categorie:Filme independente din anii 1990 Categorie:Filme dramatice americane Categorie:Filme dramatice din anii 1990