Jean Desmarets de Saint-Sorlin () a fost un poet și dramaturg francez.

Biografie Consilier al regelui Ludovic al XIII-lea, controlor general al cheltuielilor extraordinare de război și secretar general al marinei din Levant, Desmarets de Saint-Sorlin a fost un obișnuit al hotelului de Rambouillet. El a contribuit la La Guirlande de Julie cu un poem care a fost deosebit de admirat: „Vioreaua” (în ).

Acesta a fost introdus de către Faret și Malleville în Societatea prietenilor lui Conrart, unde și-a citit romanul L’Ariane (1632). Protejat al cardinalului de Richelieu, el a făcut parte din Academia Franceză încă de la înființarea acesteia și a fost primul său cancelar.

Richelieu l-a angajat să compună tragedii, lucru pe care l-a făcut fără mare entuziasm. El a produs mai întâi Aspasie (1636), care a fost reprezentată cu un succes care pare astăzi de neînțeles. A scris apoi Mirame (1641), după un plan imaginat de cardinal care, se spune, a compus el însuși anumite scene și a cărui intrigă a aranjat-o pentru a evoca dragostea Anei de Austria pentru George Villiers de Buckingham. În ciuda cheltuielilor angajate pentru această producție, care s-au ridicat la aproape 300 000 de ecu, piesa a eșuat încă de la prima reprezentație. Desmarets a colaborat, de asemenea, cu cardinalul pentru o piesă alegorică, Europe, atribuită adesea lui Richelieu însuși.

Desmarets de Saint-Sorlin a mai compus două tragi-comedii, Scipion și Roxane, precum și o tragedie în proză, Erigone. Totuși, în comedie a reușit cel mai bine cu Les Visionnaires (1637), o piesă amuzantă care se citește și astăzi cu plăcere, mai ales dacă se cunoaște bine epoca la care se referă, deoarece aduce în scenă, sub un văl destul de transparent, personaje precum Madeleine de Sablé, marchiza de Rambouillet și doamna de Chavigny.

În 1645, Desmarets de Saint-Sorlin a devenit extrem de pios și, de atunci, a produs în principal opere cu subiect religios. El a compus traduceri în versuri ale Oficiului Fecioarei și ale lucrării Imitațiunea lui Cristos (în ), precum și numeroase poeme religioase, cum ar fi Marie-Madeleine ou la Grâce triomphante. A combătut cu vehemență jansenismul și a produs un tratat împotriva lui , care a avut foarte puțin succes și de care Boileau s-a amuzat două decenii mai târziu într-o epigramă celebră:

În 1657, Desmarets a produs poemul său epic Clovis ou la France chrétienne (în ), în douăzeci și șase de cânturi (reduse la douăzeci de cânturi în 1673), în care a scos în evidență originile divine ale monarhiei franceze. Această lucrare a fost mult lăudată de Jean Chapelain și i-a atras sarcasmele lui Boileau, care era ostil introducerii miraculosului creștin în poezia epică. Desmarets a răspuns printr-un eseu intitulat Comparaison de la langue et de la poésie française avec la grecque et la latine (în ), în care a concluzionat superioritatea primei limbi și a miracolelor creștine asupra legendelor păgâne; acest eseu a dat startul „Certii dintre antici și moderni” (în ), unde acesta s-a arătat a fi unul dintre cei mai înverșunați împotriva anticilor, pe care i-a acuzat adesea de lipsă de pietate sau chiar de erezie (în criticile sale împotriva Cântului al VI-lea din poemul Le Lutrin, de exemplu). Spre sfârșitul vieții, Desmarets a căzut în delir mistic, afirmând că scria după dictarea lui Dumnezeu.

El a fost tatăl poetei Marie Dupré.

Opere

L'Ariane, roman (1632). Aspasie, comedie (1636). Les Amours du compas et de la règle et ceux du soleil et de l'ombre (în ) (1637). Les Visionnaires (în ), comedie în 5 acte, în versuri (1637). Scipion l'Africain (în ), tragi-comedie (1639). Rosane, histoire tirée de celle des Romains et des Perses (în ), roman (1639). Roxane, tragi-comedie (1640). Mirame, tragi-comedie (1641). Œuvres poétiques (în ) (1641). Europe, comedie eroică (1643). Les Jeux de cartes des roys de France, des reines renommées, de la géographie et des fables (în ) (1644). Érigone, tragedie în proză. L'Office de la vierge Marie, mis en vers avec plusieurs autres prières (în ) (1647). Les Promenades de Richelieu ou les Vertus chrestiennes (în ) (1653). Les Quatre Livres de l'Imitation de Jesus-Christ, traduits en vers ({în {ro|Cele patru cărți ale Imitațiunii lui Isus Cristos, traduse în versuri}}) (1654). Clovis ou la France chrétienne, poem eroic în 26 de cânturi (1657). Au roy, sur sa conqueste de la Franche-Comté (în ) (1668). Marie-Magdeleine ou le Triomphe de la grâce (în ) (1669). Esther, poem eroic (1670). La Comparaison de la langue et de la poësie françoise, avec la grecque et la latine... (în ) (1670). La Défense du poème héroïque avec quelques remarques sur les œuvres satyriques du sieur D... (în ), dialoguri în versuri și în proză (1674). Le Triomphe de Louis et de son siècle (în ) (1674). La Défense de la poésie (în ) (1675). Les Délices de l'esprit (în ) (1675). Abraham, ou la Vie parfaite (în ), poem (1680).

Note

Referințe

Bibliografie

Legături externe

Resurse relevante pentru muzică:

Resurse relevante pentru spectacole:

Resurse relevante pentru de arte plastice:

Resurse relevante pentru literatură:

Note în dicționare sau enciclopedii generale:

Categorie:Nașteri în 1595 Categorie:Decese în 1676 Categorie:Decese pe 28 octombrie Categorie:Scriitori din Paris Categorie:Decese în Paris Categorie:Scriitori francezi din secolul al XVII-lea Categorie:Dramaturgi francezi Categorie:Poeți din secolul al XVII-lea Categorie:Membri ai Academiei Franceze