Rapta

Rapta (în ) a fost un emporiu, probabil aflat pe coasta Tanzaniei și descris pentru prima dată în secolul I d.Hr.

Locația sa nu a fost identificată cu exactitate, deși există o serie de ipoteze plauzibile. Anticul Periplu al Mării Eritreene descria Rapta ca fiind „ultimul (cel mai îndepărtat) emporiu al Azaniei”, la două zile de călătorie în sudul insulei Menutia. Periplul afirmă, de asemenea, că orașul și portul erau conduse de vasali ai regatului himiarit, în special de o anume „căpetenie mafarită”. miniatura|Rapta pe o hartă dintr-o publicație a Academiei Regale Franceze despre istoria lumii antice (1736)

Rapta este menționată și în Evul Mediu, de Ștefan din Bizanț și Cozma Indicopleustul.

Ștefan din Bizanț și Ptolemeu scriu că Rapta a fost o metropolă a Barbariei (în ), numele unei regiuni antice ce coincide cu Somalia modernă.

Conform istoricului englez G.W.B. Huntingford, este cert că locuitorii din Rapta nu vorbeau o limbă bantu, deoarece vorbitorii acestei familii lingvistice nu ajunseseră pe coasta est-africană în secolul I d.Hr. Roland Anthony Oliver, un alt istoric englez contemporan lui Huntingford, afirmă de asemenea că nu există dovezi, în cadrul surselor greco-romane, care să facă aluzie la faptul că locuitorii din Rapta ar fi de origine bantu.

Nume Așezarea a fost numită Rapta (care înseamnă „cusut” în greacă), datorită bărcilor cusute cu fibre vegetale sau cu lemn flexibil, precum ramuri de salcie (autorii antici le numesc ῥαπτῶν πλοιαρίων, transliterat: rhapton ploiarίon). Acestea erau folosite de locuitorii și negustorii emporiului.

Localizare

Antichitate Conform lui Ptolemeu, Diogene, un explorator grec, a fost deviat de la ruta sa obișnuită din India și, după ce a călătorit 25 de zile spre sud de-a lungul coastei Africii, a ajuns la Rapta. Aceasta este situată de Diogene în zona în care râul cu același nume se varsă în Oceanul Indian, vizavi de insula Menutia. Diogene descrie în acest râu ca având izvorul în apropierea Munților Lunii, lângă mlaștina de unde se spunea în Antichitate că își are izvorul și Nilul.

Ptolemeu menționează, de asemenea, un alt căpitan grec, pe nume Teofil, căruia i-a luat douăzeci de zile să călătorească din Cornul Africii până la Rapta. miniatura|Reprezentare anonimă a Periplului Mării Eritreene (1855)

Epoca modernă G.W.B Huntingford enumeră cinci locații propuse pentru Rapta:

Tanga, la gura de vărsare a râurilor Mkulumuzi și Sigi; Pangani, la gura de vărsare a râului Ruvu; Msasani, la cinci kilometri nord de capitala Tanzaniei Dar es Salaam, sau chiar Dar es Salaam în sine; Kisuyu; Undeva în delta râului Rufiji, vizavi de insula Mafia.

Huntingford respinge primele două ipoteze, considerând că sunt prea apropiate de insulele Zanzibar și Pemba (pe care le identifică ca fiind insula sau insulele Menutia). Acesta observă că nu există niciun râu în zona localității Msasani și, prin urmare, concluzionează că Kisuyu sau delta râului Rufiji sunt cei mai probabili candidați.

Cu toate acestea, istoricul contemporan J. I. Miller subliniază că au fost găsite monede romane pe insula Pemba; că Ruvu izvorăște de lângă munții Kilimanjaro și Meru (ceea ce confirmă relatarea lui Diogene). Acesta menționează și găsirea unei inscripții cu caractere semitice lângă estuarul râului Pangani, ceea ce face din Pemba un candidat mult mai probabil pentru localizarea Raptei.

Totuși, primele dovezi ale locuirii sitului arheologic menționat de Miller datează abia din secolul al VII-lea d.Hr., contrazicând afirmațiile autorului. Mai mult, scriitorul John Perkins afirmă următoarele: Unele monede romane, bizantine și sasanide sunt raportate pe coasta est-africană; cu toate acestea, niciuna nu provine din săpături arheologice, iar dovezile contextuale sugerează că probabil nu au ajuns pe Coasta Swahili în antichitate. Dovezile contactelor și comerțului dintre această parte a Africii și lumile romană și persană sunt înregistrate în principal în izvoare scrise limitate.În ultimii ani, însă, profesorul tanzanian Felix Chami a descoperit rămășițe arheologice ce confirmă activități comerciale romane extinse pe insula Mafia, dar și în apropierea acesteia, pe continent, lângă gura de vărsare a râului Rufiji. Chami le-a datat în primele secole d. Hr.

Comerț Natura bunurilor comercializate la Rapta este încă controversată.

Periplul afirmă doar că era o sursă abundentă în fildeș și carapace de țestoasă. J.I. Miller susține că Rapta era o legătură importantă pe ruta comercială dintre ceea ce este acum Indonezia modernă și regiunea mediteraneeană. Acesta observă și că intelectualii antici (de exemplu Herodot) (3.111), afirmă că scorțișoara era recoltată în Africa, deși aceste specii se găseau atunci doar în Asia de Sud-Est, ceea ce ar sugera o oarecare confuzie.

Miller subliniază legăturile culturale bine documentate dintre Indonezia și Africa de Est (de exemplu, limba malgașă este înrudită cu malaieza). De asemenea, acesta susține și că utilizarea musonilor pentru navigație a început mult mai devreme decât se credea anterior, permițând comercianților din Asia să aducă mirodenii spre vest. Miller înaintează ipoteza conform căreia contactul dintre Africa de Est și Asia de Sud-Est începe încă din mileniul al II-lea î.Hr.

Referințe

Categorie:Istoria Kenyei Categorie:Istoria Africii Categorie:Istoria Tanzaniei după perioadă Categorie:Comerț Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite