Principiile de la Nürnbergreprezintă un set de orientări menite să stabilească ce constituie o crimă de război. Documentul a fost elaborat de Comisia de Drept Internațional a Organizației Națiunilor Unite pentru codificarea principiilor juridice care au stat la baza Proceselor de la Nürnberg ale membrilor Partidului Muncitoresc Național-Socialist German (nazist) după al Doilea Război Mondial.
Principiile Principiul I
Principiul II
Principiul III
Principiul IV
Acest principiu ar putea fi reformulat astfel: „Nu este o scuză acceptabilă să spui «Am urmat doar ordinele superiorului meu»”.
Înainte de perioada Proceselor de la Nürnberg, această scuză era cunoscută în limbajul comun sub denumirea de „ordinul superior”. După evenimentul de mare amploare și rezonanță reprezentat de Procesele de la Nürnberg, această scuză este acum denumită de mulți „Apărarea de la Nürnberg”. În ultima vreme, un al treilea termen, „ordine legale”, a devenit de uz comun pentru unii oameni. Toate cele trei termeni sunt folosiți astăzi și au nuanțe de sens ușor diferite, în funcție de contextul în care sunt folosiți.
Principiul IV de la Nürnberg își găsește temeiul juridic în jurisprudența prevăzută în anumite articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului care tratează indirect obiecția de conștiință. Aceasta se bazează, de asemenea, pe principiile prevăzute la paragraful 171 din Manualul privind procedurile și criteriile de stabilire a statutului de refugiat, publicat de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR). Aceste principii se referă la condițiile în care obiectorii de conștiință pot solicita statutul de refugiat într-o altă țară dacă sunt persecutați în propria țară pentru refuzul de a participa la un război ilegal.
Principiul V
Principiul VI
Principiul VII
Puterea sau lipsa de putere a principiilor În perioada imediat anterioară semnării, la 26 iunie 1945, a Cartei Organizației Națiunilor Unite, guvernele care au participat la redactarea acesteia s-au opus acordării către Organizația Națiunilor Unite a puterii legislative de a adopta norme procedurale obligatorii în domeniul dreptului internațional. În consecință, acestea au respins și propunerile de a conferi Adunării Generale puterea de a impune anumite convenții generale statelor printr-o formă de vot majoritar. A existat, totuși, un sprijin puternic pentru conferirea Adunării Generale a unor puteri mai limitate de studiu și recomandare, ceea ce a dus la adoptarea articolului 13 din Capitolul IV al Cartei. Acesta obligă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite să inițieze studii și să formuleze recomandări care să încurajeze dezvoltarea progresivă a dreptului internațional și codificarea acestuia. Principiile de la Nürnberg au fost elaborate de organele ONU în cadrul acestui mandat limitat.
Spre deosebire de dreptul tratatelor, dreptul internațional cutumiar nu este consemnat în scris. Pentru a demonstra că o anumită normă este cutumiară, trebuie să se arate că aceasta se regăsește în practica statelor și că există o convingere în cadrul comunității internaționale că o astfel de practică este obligatorie din punct de vedere juridic. (De exemplu, Procesele de la Nürnberg au constituit o „practică” a „dreptului internațional” al Principiilor de la Nürnberg, iar acea „practică” a fost susținută de comunitatea internațională). În acest context, termenul „practică” se referă la practica oficială a statelor și, prin urmare, include declarațiile oficiale ale acestora. Este posibil ca unele state să adopte o practică contrară. Dacă această practică contrară este condamnată de alte state, atunci norma este confirmată.
În 1947, în temeiul Rezoluției 177 (II), litera (a), a Adunării Generale a ONU, Comisia de Drept Internațional a fost însărcinată să „formuleze principiile de drept internațional recunoscute în Carta Tribunalului de la Nürnberg și în hotărârea Tribunalului”. În cursul examinării acestui subiect, s-a ridicat întrebarea dacă comisia ar trebui sau nu să stabilească în ce măsură principiile cuprinse în Cartă și în hotărâre constituiau principii de drept internațional. Concluzia a fost că, întrucât Principiile de la Nürnberg fuseseră confirmate de Adunarea Generală, sarcina încredințată comisiei nu era aceea de a exprima vreo apreciere cu privire la aceste principii ca principii de drept internațional, ci doar de a le formula. Textul de mai sus a fost adoptat de Comisie în cadrul celei de-a doua sesiuni a sa. Raportul comisiei conține, de asemenea, comentarii cu privire la principii (Vedeți și Anuarul Comisiei de Drept Internațional, 1950, vol. II, pp. 374–378).
Exemple de principii acceptate și neacceptate
Statutul de la Roma din 1998 al Curții Penale Internaționale În ceea ce privește Principiul IV de la Nürnberg și referirea acestuia la responsabilitatea individuală, s-ar putea susține că o variantă a apărării bazate pe ordinele superiorilor poate fi regăsită ca mijloc de apărare împotriva crimelor internaționale în Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale. (Statutul de la Roma a fost adoptat în 1998 ca document fondator al Curții Penale Internaționale, înființată pentru a judeca persoanele acuzate de crime internaționale grave.) Articolul 33, intitulat „Ordinele superiorilor și prescripția legală” declară:
2. În sensul prezentului articol, ordinele de comitere a genocidului sau a crimelor împotriva umanității sunt în mod evident ilegale.
Există două interpretări ale acestui articol:
Această formulare, în special punctul (1) litera (a), deși interzice efectiv utilizarea „apărării de la Nürnberg” în cazul acuzațiilor de genocid și de crime împotriva umanității, pare totuși să permită utilizarea acesteia ca mijloc de apărare împotriva acuzațiilor de crime de război, cu condiția îndeplinirii criteriilor relevante. Cu toate acestea, această interpretare a articolului 33 din Statutul Curții Penale Internaționale este discutabilă: de exemplu, articolul 33 alineatul (1) litera (c) îl protejează pe inculpat numai dacă „ordinul nu a fost în mod evident ilegal”. „Ordinul” ar putea fi considerat „ilegal” dacă considerăm că Principiul IV de la Nürnberg este „legea” aplicabilă în acest caz. Dacă este așa, atunci inculpatul nu este protejat. Discussion as to whether or not Nuremberg Principle IV is the applicable law in this case is found in a discussion of the Nuremberg Principles' power or lack of power.
Canada
Principiul IV de la Nürnberg, cu referire la responsabilitatea individuală, a fost, de asemenea, în discuție în Canada în cazul Hinzman împotriva Canadei. Jeremy Hinzman era un dezertor din Armata SUA care a solicitat statutul de refugiat în Canada în calitate de obiector de conștiință, unul dintre mulți opozanți ai războiului din Irak. Avocatul lui Hinzman, Jeffry House, ridicase anterior problema legalitatea războiului din Irak legalității războiului din Irak, considerând-o relevantă pentru cazul lor. Hotărârea Curții Federale a fost pronunțată la 31 martie 2006 și a respins cererea de acordare a statutului de refugiat . În hotărâre, judecătoarea Anne L. Mactavish a abordat chestiunea responsabilității personale:
O persoană trebuie să fie implicată la nivel decizional pentru a putea fi considerată vinovată de o infracțiune împotriva păcii... nu se așteaptă ca soldatul de rând să facă o evaluare personală cu privire la legalitatea unui conflict. În mod similar, o astfel de persoană nu poate fi trasă la răspundere penală pentru faptul că a luptat în sprijinul unui război ilegal, cu condiția ca comportamentul său personal în timpul războiului să fie, în rest, corespunzătorHinzman v. Canada Federal Court decision. Paras (157) and (158). Accessed 2008-06-18.
La 15 noiembrie 2007, un complet al Curții Supreme a Canadei, format din judecătorii Michel Bastarache, Rosalie Abella și Louise Charron, a respins, fără a-și motiva decizia, cererea de examinare a cauzei în apel de către Curte.
Vedeți și:
Responsabilitatea de comandă Convențiile de la Geneva Curtea Penală Internațională Dreptul războiului Procesele de la Nürnberg Supremația dreptului Conducere conform legii superioare
Note
Bibliografie
Principles of International Law Recognized in the Charter of the Nürnberg Tribunal and in the Judgment of the Tribunal, 1950. on the website of the International Committee of the Red Cross (ICRC) Principles of International Law Recognized in the Charter of the Nürnberg Tribunal and in the Judgment of the Tribunal, 1950. on the website of the United Nations (UN)
Bibliografie suplimentară
Introductory note by Antonio Cassese for General Assembly resolution 95(I) of 11 December 1946 (Affirmation of the Principles of International Law recognized by the Charter of the Nürnberg Tribunal) on the website of the UN Audiovisual Library of International Law Nuremberg Trial Proceedings Vol. 1 Charter of the International Military Tribunal contained in the Avalon Project archive at Yale Law School Judgment : The Law Relating to War Crimes and Crimes Against Humanity contained in the Avalon Project archive at Yale Law School
Resurse internet István Deák, Pedepsirea șefilor de stat și a prim-miniștrilor
Categorie:Crime împotriva umanității Categorie:Drept penal internațional Categorie:Webarchive template wayback links