Menelas Chircu

Menelas (sau Menelaș) Chircu (n. 8 septembrie 1864, Râmnicu Sărat – d. 21 decembrie 1940) a fost un om politic conservator, proprietar agrar, filantrop, animator cultural și promotor al tradițiilor populare românești. Considerat una dintre figurile reprezentative ale fostului județ Râmnicu Sărat, a fost supranumit la moarte ultimul boier al Râmnicului.

Începuturi Menelaș Chircu s-a născut într-o familie înstărită, tatăl său, Toma Chircu, de origine albaneză, fiind o personalitate influentă în viața locală (primar și senator). Mama sa, Maria (născută Iarca), provenea dintr-o familie cu o importantă zestre materială.

A urmat cursurile primare și o parte din cele secundare la Râmnicu Sărat, continuând studiile la București. Ulterior, a călătorit și s-a format în marile centre culturale europene – Paris, Roma, Milano și Viena. În anul 1885 a revenit în țară pentru a-și satisface serviciul militar.

După lăsarea la vatră, beneficiind de o avere considerabilă, s-a dedicat administrării moșiilor, agriculturii și creșterii animalelor.

S-a căsătorit cu Elena Negulescu, fiica lui Istrate Negulescu din Ploiești.

Activitate culturală Intelectual autodidact, Chircu a fost unul dintre principalii animatori culturali ai Râmnicului Sărat. Pasiunea pentru literatură, teatru, arte plastice și folclor l-a pus în contact cu personalități ale epocii, precum Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea, George Topârceanu, Nichifor Crainic și pictorul Nicolae Grigorescu.

Prin intermediul lui Alexandru Vlahuță, l-a cunoscut pe Nicolae Grigorescu, care i-a dăruit mai multe lucrări celebre, printre care „Bisoceanca”, „Ciobanul”, „Car cu boi”, „Corturile” și „În zăvoi”. Colecția sa de artă a fost expusă ulterior în diverse manifestări culturale.

A cules și publicat folclor în revistele Analele Râmnicului (1923) și Foaia Râmnicului (1933). De asemenea, a sprijinit inițiative culturale și editoriale locale.

Împreună cu Al. Zamfirescu și Ghiță Negulescu, a contribuit la inițierea ridicării bustului lui Alexandru Vlahuță, realizat de Oscar Späthe și inaugurat la 25 aprilie 1937.

Societatea „Chindia” În anul 1912, Menelaș Chircu a fondat Societatea de Jocuri, Port și Muzică „Chindia”, cu scopul de a conserva și promova tradițiile populare românești.

Ansamblul era alcătuit din șapte perechi de dansatori îmbrăcați în costume tradiționale din zona Râmnicului și un taraf de trei lăutari. Repertoriul cuprindea 17 jocuri populare, între care „Hora în două părți”, „Ciobănașul”, „Jianul”, „Alunelul”, „Sârba” și „Brâul”.

Activitatea societății a devenit rapid cunoscută, organizând spectacole în orașe din țară (Brăila, Sibiu, Craiova, București) și, ulterior, turnee internaționale (Viena, Istanbul, Berlin, Oslo, Roma). După 1934, conducerea artistică a fost preluată de fiii săi, Radu și Menelaș Jr.

Societatea a participat la manifestări importante, inclusiv la serbările organizate la Teatrul Național din București cu ocazia centenarului revoluției lui Tudor Vladimirescu (1921), unde a fost felicitată de regele Ferdinand I al României și regina Maria a României.

Chircu a organizat și hore tradiționale în localități precum Jitia și a sprijinit înființarea unor societăți similare, precum „Hora Unirii” din Focșani și „Alunelul” din București.

Activitate economică și agricolă Proprietar agrar important, Chircu a administrat moșii întinse, între care cea de la Vâlcelele (aproximativ 1.400 ha), unde s-a ocupat de cultivarea pământului și de creșterea animalelor (cai de rasă, bovine, oi).

A fost un pasionat crescător de animale, obținând premii la expoziții agricole, inclusiv medalia de aur la Expoziția Jubiliară din 1906, organizată cu ocazia domniei lui Carol I al României.

După distrugerile suferite în timpul Primului Război Mondial și pierderile cauzate de reforma agrară din 1921, și-a refăcut gospodăria și a continuat activitatea agricolă cu succes.

A ocupat numeroase funcții economice și administrative: vicepreședinte (1919–1922) și apoi președinte (1922–1935) al Băncii „Creditul Râmnicean”; președinte al Comitetului școlar al județului (1925–1932); membru în consilii agricole și instituții de credit rural; delegat în Comisia Județeană de Expropriere (1919–1934).

Activitate politică Menelaș Chircu a fost membru al Partidului Conservator, fiind apropiat de lideri precum Petre P. Carp și Alexandru Marghiloman.

A fost ales deputat și senator în mai multe legislaturi (între 1881 și 1904). Ulterior, în 1930, a devenit membru al Ligii „Vlad Țepeș”.

Deces Menelaș Chircu s-a stins din viață la 21 decembrie 1940. La momentul morții sale, presa și contemporanii l-au evocat drept „ultimul boier al Râmnicului”. Familia sa a fost persecutată de regimul comunist.

Distincții Ordinul „Steaua României” în grad de comandor Medalia „Bărbăție și credință” Membru de onoare al Societății „România Jună” din Viena

Note

Categorie:Nașteri în 1864 Categorie:Nașteri pe 8 septembrie Categorie:Decese în 1940 Categorie:Decese pe 21 decembrie Categorie:Oameni din Râmnicu Sărat Categorie:Membri ai Partidului Conservator (antebelic) Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Antreprenori români Categorie:Comercianți români Categorie:Deputați români Categorie:Senatori români Categorie:Albanezi din România Categorie:Comandor al Ordinului Steaua României