Coabitarea sau conviețuirea este un aranjament în care persoane care nu sunt căsătorite legal locuiesc împreună ca un cuplu. Aceștia sunt adesea implicați într-o relație romantică sau intimă sexuală pe termen lung sau permanent. Astfel de aranjamente au devenit din ce în ce mai frecvente în țările occidentale de la sfârșitul secolului al XX-lea, conduse de schimbarea opiniilor sociale, în special în ceea ce privește căsătoria.

Europa miniatura|Procentul de nașteri la femei necăsătorite, țări selectate, 1980 și 2007.În Uniunea Europeană, coabitarea este foarte frecventă. În 2014, 42% din totalul nașterilor din cele 28 de țări ale UE au fost în afara căsătoriei. În următoarele țări europene, majoritatea nașterilor au loc în afara căsătoriei: Islanda (69,9% în 2016), Franța (59,7% în 2016), Bulgaria (58,6% în 2016), Slovenia (58,6% în 2016), Norvegia (56,2% în 2016), Estonia (56,1% în 2016), Suedia (54,9% în 2016), Danemarca (54% în 2016), Portugalia (52,8% în 2016) și Țările de Jos (50,4% în 2016). Deși cuplurile de toate vârstele coexistă, fenomenul este mult mai frecvent în rândul tinerilor.

În Bulgaria, a existat o creștere rapidă a concubinajului după căderea comunismului. Tranziția de la comunism la economia de piață a avut un impact asupra comportamentului demografic al populației. După căderea comunismului, presiunea legală și socială pentru căsătorie a scăzut, iar populația a început să experimenteze noi stiluri de viață. În 2014, 58,8% dintre copii erau născuți din mame necăsătorite.

Elveția are o tradiție de conservatorism puternic. Aceasta a fost una dintre ultimele țări care a stabilit egalitatea de gen în căsătorie; drepturile femeilor căsătorite fiind restricționate până în 1988. Adulterul a fost decriminalizat în 1989. În 1995, cantonul Valais a fost ultimul care a oprit interdicția coabitării cuplurilor necăsătorite. În 2025, 22,5% din nașteri erau ale femeilor necăsătorite. Cel mai mare procent fiind în zona francofonă (Vaud, Neuchâtel, Geneva, Jura) și cel mai mic procent în cantoanele est-germane (St. Gallen, Zug, Appenzell Innerrhoden, Appenzell Ausserrhoden).

În Germania, coabitarea era ilegală pentru cuplurile necăsătorite până în anii 1980. În anii 1980, Curtea Federală de Justiție a decis că coabitarea nu putea fi interzisă deoarece era protejată de legea fundamentală. Coabitarea, ratele divorțurilor, părinții singuri și reticența oamenilor de a se căsători sau de a avea copii au crescut.

În Grecia, principala formă de parteneriat este căsătoria, iar nașterea în afara căsătoriei și coabitarea pe termen lung nu sunt răspândite. De exemplu, în 2016, doar 9,4% din nașteri au avut loc în afara căsătoriei, acesta fiind cel mai mic procent dintre statele membre ale Uniunii Europene.

În Norvegia, coabitarea este un tip comun de parteneriat. Coabitanții au anumite drepturi dacă au copii comuni sau dacă au locuit împreună timp de cinci ani. Aceștia își pot reglementa relația printr-un acord de coabitare. În 2016, 56,2% dintre copii s-au născut în afara căsătoriei.

În Polonia, influența religiei a crescut după căderea comunismului. Polonia are una dintre cele mai religioase populații din Europa. În mod tradițional, concubinajul era asociat cu clasele sociale inferioare. Astfel, structura familiei în Polonia este una tradițională unde căsătăriile se încheie la vârste relativ fragede, iar incidența divorțului este relativ scăzută la nivel european. În 2016, 25% dintre copii s-au născut în afara căsătoriei.

În Rusia, multe cupluri își exprimă dorința de a conviețui înainte de căsătorie, apoi înregistrează o căsătorie civilă și, ulterior, să aibă o nuntă bisericească numeroasă.

În Ungaria, coabitarea a fost un fenomen neobișnuit până la sfârșitul anilor 1980 și se limita în mare parte la persoanele divorțate sau văduve. Printre grupurile etnice, țiganii/romii au avut tendința de a avea rate mai mari de coabitare, în principal din cauza reticenței lor de a-și înregistra oficial căsătoriile.

Orientul Mijlociu Coabitarea este ilegală conform legii sharia sunnită în țări precum: Arabia Saudită, Pakistan, Afganistan, Iran, Kuweit, Maldive, Maroc, Oman, Mauritania, Emiratele Arabe Unite, Sudan și Yemen.

În Emiratele Arabe Unite, copii născuți în afara căsătoriei primesc recunoaștere parțială. Părintele expatriat îi poate sponsoriza pentru rezidență. Până în noiembrie 2020, relațiile sexuale în afara căsătoriei erau ilegale.

În Iran, concubinajul a două persoane este cunoscut sub numele de „căsătorie între albi”. Potrivit cercetătorilor, numărul căsătoriilor între albi în metropolele iraniene este în creștere. Conform legislației iraniene, care se bazează pe legea islamică Sharia, concubinajul unui bărbat și al unei femei în afara cadrului căsătoriei oficiale este o infracțiune.

Asia În Nepal, conviețuirea este acceptabilă social doar după căsătorie. Cu toate acestea, coabitarea este o tendință emergentă în zonele urbane, în special în capitala Kathmandu.

În Bangladesh, nu există legi care să interzică coabitarea, dar aceasta este încă inacceptabilă din punct de vedere social. Cu toate acestea, coabitarea devine din ce în ce mai frecventă în zonele urbane din cauza influenței occidentale. Un cuplu necăsătorit poate simți o presiune imensă din partea familiei sale pentru a se căsători. Un cuplu necăsătorit poate fi exmatriculat din locuințe sau universitate.

În India, coabitarea a fost din punct de vedere istoric un tabu în societățile tradiționale hinduse și musulmane. La 12 iunie 2020, Înalta Curte din Uttarakhand a reiterat în cazul Madhu Bala împotriva Statului Uttarakhand că concubinajul consensual între doi adulți de același sex este legal și similar unei relații de sex opus.

În Indonezia, un cod penal islamic propus în 2005 ar fi pedepsit coabitarea cu până la doi ani de închisoare, dar nu a reușit să fie adoptat. Practica este încă dezaprobată, iar multe hoteluri și pensiuni ieftine au fost percheziționate de poliție pentru că au permis cuplurilor necăsătorite să împartă o cameră.

În Filipine, aproximativ 2,4 milioane de filipinezi locuiau împreună în 2004. Recensământul din 2000 a plasat procentul cuplurilor care locuiau împreună la 19%. Majoritatea persoanelor au vârste cuprinse între 20 și 24 de ani, iar sărăcia este adesea principalul factor în decizia de a coabita.

Note

Vezi și

Pensie de întreținere Dreptul familiei Fornicație Relație interpersonală Relație intimă Parteneriat civil

Categorie:Familie Categorie:Relații intime