miniatura|Un curier de pizza pe un scuter folosit în Phnom Penh, Cambodgia
Livrarea de pizza este un serviciu prin care o pizzerie sau un lanț de pizzerii livrează pizza clienților. O comandă tipică este plasată fie telefonic, fie prin intermediul internetului, clientul putând alege tipul și dimensiunea pizzei, precum și alte produse care să fie livrate împreună cu aceasta (băuturi, sosuri etc.).
Pizza este livrată, de regulă, în cutii din carton sau în genți speciale de transport, iar livrarea este efectuată cu un automobil, scuter motorizat sau bicicletă. În funcție de distribuitor, clienții pot alege să plătească online sau la livrare, în numerar, cu card de credit, card de debit sau prin alte metode. O taxă de livrare este uneori percepută, însă livrarea gratuită este, de asemenea, frecventă.
Comandă Comandarea unei pizza pentru livrare presupune, de obicei, contactarea unei pizzerii locale sau a unui lanț de pizzerii prin telefon sau online. Comanda online este disponibilă în multe țări, unele lanțuri de pizzerii oferind meniuri online și sisteme de comandă.
Industria livrărilor de pizza a ținut pasul cu progresul tehnologic începând cu anii 1980, odată cu apariția calculatorului personal. Programele informatice specializate ajută afacerile de livrare de pizza să determine cele mai eficiente rute pentru curieri, să urmărească comenzile și timpii de livrare, să gestioneze apelurile și comenzile prin software PoS și să îndeplinească alte funcții. Din 2008, tehnologia de urmărire GPS este utilizată pentru monitorizarea în timp real a vehiculelor de livrare de către clienți, prin intermediul internetului.
Unele pizzerii, precum lanțul canadian Pizza Pizza, cu sediul în Ontario, oferă o garanție de livrare într-un interval de timp prestabilit. De exemplu, Domino's a desfășurat o campanie în anii 1980 și începutul anilor 1990 care garanta livrarea în 30 de minute. Aceasta a fost anulată în Statele Unite din cauza preocupărilor legate de condusul imprudent al livratorilor grăbiți, însă serviciul este încă oferit în unele țări. Pizzeriile care nu oferă o astfel de garanție indică, de regulă, un timp estimativ de livrare, fără a garanta durata exactă.
Potrivit Domino's, Ajunul Anului Nou este cea mai populară zi pentru livrările de pizza; alte momente aglomerate includ Duminica Super Bowl, Halloween, Ziua de Anul Nou și ziua de dinaintea Ziua Recunoștinței. Evenimentele neprevăzute pot genera, de asemenea, creșteri ale comenzilor; de exemplu, Domino's a raportat că vânzările în timpul cazului O. J. Simpson au fost comparabile cu cele din Duminica Super Bowl.
Timp de decenii, „livrare gratuită” a fost un slogan popular pentru multe pizzerii. În Australia, o parte din taxa de livrare este acordată șoferului, deoarece magazinul este obligat să îi ramburseze costurile utilizării vehiculului personal.
Domino's Pizza este creditată pentru popularizarea livrării gratuite de pizza în Statele Unite. Pizza Hut a început să experimenteze în 1999 cu o taxă de livrare de 50 de cenți în 10 restaurante din zona Metroplexul Dallas–Fort Worth. Până la mijlocul anului 2001, aceasta fusese implementată în 95% dintre cele 1.749 de restaurante deținute de companie în Statele Unite și într-un număr mai mic dintre cele 5.250 de restaurante francizate. Până în 2002, un procent redus dintre restaurantele Domino's și Papa John's din SUA percepeau, de asemenea, taxe de livrare între 0,50 și 1,50 dolari, iar unele francize Little Caesars aplicau taxe similare. În 2005, Papa John's a implementat taxe de livrare în majoritatea restaurantelor sale deținute de companie.
În unele țări, este obișnuit ca livratorul de pizza să primească un bacșiș opțional după livrare. În Canada și în Statele Unite, bacșișul pentru livrarea de pizza este uzual, însă opiniile privind valoarea adecvată variază considerabil. Angajații sunt obligați prin lege să declare bacșișurile angajatorilor în scopuri fiscale, în timp ce contractanții independenți trebuie să le raporteze autorităților fiscale competente (de exemplu, în România, ANAF).
Tehnologie de livrare
Geantă de livrare miniatura|O geantă de pizza încălzită electric, cu ștecher în partea de jos Gențile utilizate pentru a menține pizza fierbinte în timpul transportului sunt denumite în mod obișnuit hotbags sau hot bag („geantă caldă”). Acestea sunt genți termice, realizate de obicei din vinil, nailon sau Cordura, care mențin căldura. Alegerea materialului influențează costul, durabilitatea și nivelul de condens. Gențile încălzite pot furniza căldură suplimentară prin utilizarea unor discuri încălzite extern sau a unor elemente electrice de încălzire bazate pe inducție, folosind unde electromagnetice.
Cutie de pizza
Cutiile moderne de pizza sunt fabricate din carton ondulat.
Cartonul ondulat prezintă mai multe avantaje pentru livrarea de pizza: este ieftin, reciclabil și de unică folosință, rigid, dar totodată ușor, și absorbant, reținând uleiurile și sucurile. Canalele de aer din structura sa oferă, de asemenea, proprietăți izolatoare eficiente.
Istoria cutiei de pizza începe în Napoli în secolul al XIX-lea, când brutarii transportau pizza în recipiente metalice numite „stufas”: rotunde, ventilate, din tablă sau cupru, prevăzute cu rafturi care separau pizzele. Din anii 1940, pizza la pachet era așezată pe o bază de carton rotundă și acoperită cu o pungă de hârtie. Se consideră că Domino's a popularizat cutia modernă pătrată din carton ondulat la începutul anilor 1960, fără a o breveta. Brevetele pentru cutii de pizza datează cel puțin din 1968. Ulterior, au apărut diverse inovații, precum sisteme de ventilare îmbunătățite, suporturi integrate pentru sosuri, modele pentru reciclare mai ușoară și capace perforate, care permit desprinderea unor părți folosite ca farfurii. Capacul este adesea susținut de un mic suport din plastic plasat deasupra pizzei, cunoscut sub numele de pizza saver.
Cutiile de pizza utilizează cantități mari de carton ondulat, însă nu sunt acceptate în unele programe de reciclare municipală, deoarece sunt contaminate cu grăsime, ceea ce le face improprii pentru anumite procese de reciclare. Din acest motiv, ele sunt adesea eliminate împreună cu deșeurile menajere. O alternativă mai ecologică este compostarea. De asemenea, părțile necontaminate (precum capacul sau marginile) pot fi separate și reciclate.
Distanțier pentru cutia de pizza
miniatura|Pizza într-o cutie, cu un suport pentru pizza în mijloc În 1974, Claudio Daniel Troglia, din Buenos Aires, Argentina, a obținut un brevet pentru un suport din plastic cu trei picioare, plasat în centrul cutiei pentru a preveni contactul capacului cu pizza, denumit „SEPI” (prescurtare de la „distanțier de pizza”), cunoscut și ca „guardapizza” sau „mesita”. Brevetul nu a fost ulterior reînnoit.
În 1985, Carmela Vitale a obținut un brevet pentru un dispozitiv similar: un trepied din plastic, amplasat între cutie și pizza pentru a le menține separate și a preveni lipirea. Vitale și-a denumit invenția package saver, termen utilizat și în brevet, însă ulterior dispozitivul a devenit cunoscut drept pizza saver.
De atunci au fost dezvoltate diverse variante ale acestui dispozitiv, inclusiv spatule din plastic de unică folosință al căror mâner susține capacul cutiei, precum și modele similare distanțierului clasic, dar cu un picior zimțat, care poate fi utilizat pentru tăierea brânzei sau a blatului.
Pericole Livrarea de pizza poate prezenta, prin natura sa, riscuri pentru cei implicați, deoarece aceștia sunt nevoiți să se deplaseze la domiciliile unor persoane necunoscute, adesea în cartiere nefamiliare.
În 2004, Pizza Hut a concediat un livrator care a împușcat un hoț în timpul programului de lucru, invocând politica companiei privind interzicerea armelor deținute de angajați. Alte lanțuri naționale, precum Domino's și Papa John's, au interzis, de asemenea, deținerea armelor la locul de muncă, deși multe pizzerii independente permit livratorilor să poarte arme în mod legal.
Curierii de pizza au fost victime ale agresiunilor, răpirilor și jafurilor și, în unele cazuri, au fost răniți grav sau uciși în timpul serviciului. Comenzile false sunt uneori utilizate pentru a atrage victime în ambuscade, în vederea comiterii de jafuri sau răpiri.
Printre lucrătorii din livrările de pizza care au fost ademeniți și uciși se numără Michael Choy și Yafim Weinstein.
Comenzi false (farse) Pizzeriile pot fi victime ale comenzilor false făcute pentru cantități mari de pizza sau sau să li se spună o adresă la nimereală care nu a comandat de fapt nici o pizza. O comandă falsă poate sa coste afacerile bani și să fie o sursă de stres, rezultănd în aruncarea pizzelor neplatite de către restaurant. De exemplu în noiembrie 2010 în Amherst, Massachusetts, un bărbat care declara că făcea parte din personalul lui Bob Dylan a plasat o comandă pentru 148 de pizza care au costat aproape 4,000 de dolari. Persoanele care fac farse la telefon au fost amendate in Singapore pentru plasarea de comenzi false.
Note
Categorie:Ocupații în transport Categorie:Pizza Categorie:Fast food Categorie:Pizzerii