Piramida lui Neferirkare () este monumentul funerar construit pentru faraonul egiptean Neferirkare Kakai, din dinastia a cincea, în secolul al XXV-lea î.Hr.
Piramida este cea mai înaltă structură din necropola de la Abusir, situată între Giza și Saqqara, dominând zona și în prezent. Dinastia a cincea marchează declinul construcției marilor piramide caracteristice dinastiei a patra, monumentele devenind mai mici, iar complexele funerare urmând planuri standardizate, în paralel cu dezvoltarea unor decorațiuni în relief tot mai elaborate.
Piramida lui Neferirkare reprezintă o abatere de la tiparul epocii. Ea a fost inițial concepută ca o piramidă în trepte, un tip de construcție specific dinastiei a treia. Ulterior, s-a încercat transformarea acesteia într-o piramidă „adevărată”, prin umplerea treptelor și adăugarea unui înveliș exterior. Moartea faraonului a întrerupt însă lucrările, care au fost finalizate în grabă de succesorii săi, folosindu-se materiale de calitate inferioară.
Piramida are o bază de aproximativ 105 metri și o înclinație de circa 54°, ceea ce sugerează că ar fi putut atinge o înălțime de aproximativ 72 de metri dacă ar fi fost finalizată complet. În starea sa actuală, proporțiile sale sunt comparabile cu cele ale piramidei lui Menkaure de pe platoul Giza.
Din cauza finalizării incomplete, complexul funerar nu include unele elemente esențiale, precum templul din vale, drumul procesional și piramida de cult. Acestea au fost ulterior integrate în complexul lui Nyuserre.
În locul orașului piramidal obișnuit, a fost amenajată o mică așezare din cărămidă de lut la sud de monument, unde preoții cultului funerar își desfășurau activitatea zilnică. Această particularitate a contribuit la conservarea papirusurilor de la Abusir, care în mod normal s-ar fi degradat în zonele mai apropiate de Nil.
Complexul face parte dintr-un ansamblu funerar familial mai amplu, incluzând monumentele reginei Khentkaus II, precum și pe cele ale fiilor săi, Neferefre și Nyuserre.
Complexul mortuar miniatura|Model tridimensional al complexului mortuar al lui Neferirkare, după transformarea piramidei în trepte într-o piramidă „adevărată” și finalizarea structurilor rituale
Aspect În timpul dinastiei a cincea, tehnicile de construcție ale piramidelor au trecut printr-o schimbare semnificativă. Monumentalitatea acestora a scăzut, arhitectura templelor funerare s-a modificat, iar substructura piramidelor a devenit standardizată. În schimb, decorațiunile în relief au devenit mai elaborate, iar templele au fost extinse cu spații de depozitare mai numeroase.
Aceste transformări sunt evidente încă din timpul domniei lui Sahure. Complexul său funerar indică o preferință pentru expresivitatea simbolică prin decor, în detrimentul dimensiunii brute. De exemplu, complexul lui Khufu din dinastia a patra includea aproximativ 100 m liniari de reliefuri, în timp ce templul lui Sahure ajunge la circa 370 m liniari de decorațiuni.
Egiptologul Miroslav Bârta observă că spațiile de depozitare din templele mortuare s-au extins treptat începând cu domnia lui Neferirkare, ca urmare a dezvoltării administrației cultului funerar, a creșterii numărului de preoți și a veniturilor asociate acestuia. Descoperirea unui număr mare de vase de piatră, majoritatea fragmentare, în templele lui Sahure, Neferirkare și Neferefre confirmă această tendință.
Complexele funerare din Regatul Vechi erau alcătuite din cinci elemente principale: (1) templul din vale; (2) drumul procesional; (3) templul mortuar; (4) piramida de cult; și (5) piramida principală. În cazul lui Neferirkare, doar două dintre acestea au fost finalizate: piramida principală și templul mortuar, acesta din urmă fiind construit în grabă din materiale mai puțin durabile (cărămidă de lut și lemn).
Templul din vale și drumul procesional au fost ulterior integrate în complexul lui Nyuserre. Piramida de cult nu a mai fost construită, fiind înlocuită de o mică așezare pentru preoți, situată la sud de complex. Întregul ansamblu era delimitat de un zid masiv din cărămidă.
Piramida principală Monumentul a fost inițial proiectat ca o piramidă în trepte, o alegere neobișnuită pentru dinastia a cincea, deoarece acest tip de construcție dispăruse încă din dinastia a treia.
Motivul acestei decizii rămâne incert. Egiptologul Miroslav Verner sugerează posibile explicații simbolice sau politice, inclusiv o eventuală legătură cu tradițiile fondatoare ale dinastiilor anterioare.
Structura inițială era compusă din șase trepte construite din blocuri de calcar de înaltă calitate, atingând aproximativ 52 m înălțime. Ulterior, proiectul a fost modificat pentru a transforma piramida într-una „adevărată”, prin umplerea treptelor și extinderea bazei.
Această extindere a mărit baza la circa 105 m și ar fi permis atingerea unei înălțimi de aproximativ 72 m, cu o înclinație de aproximativ 54°. Totuși, moartea lui Neferirkare a întrerupt lucrările, iar finalizarea parțială realizată de succesorii săi a fost executată cu materiale inferioare și tehnici grăbite.
Substructură Intrarea în substructură se află pe fața nordică a piramidei și este accesibilă printr-un coridor descendent. Acesta conduce spre un vestibul, urmat de un coridor protejat de o hersă, care duce către anticameră și camera funerară.
Un element arhitectural distinctiv este sistemul de acoperire: un plafon plat este suprapus de două straturi succesive de acoperișuri în două ape din calcar, concepute pentru a distribui greutatea și a preveni prăbușirea.
Camerele funerare au fost jefuite în Antichitate, iar substructura este grav deteriorată, inclusiv prin prăbușirea unor grinzi de calcar. Nu au fost descoperite sarcofagul sau rămășițele mumiei.
Templul funerar Templul mortuar este amplasat pe latura estică a piramidei și este mai mare decât era tipic pentru această perioadă. Zonele interne au fost construite din piatră, însă multe dintre structurile exterioare au fost realizate din cărămidă de lut și lemn, ceea ce indică o finalizare rapidă după moartea faraonului.
Planul templului include un portic de intrare, o curte cu coloane de lemn în formă de papirus, depozite administrative și un sanctuar interior. Coloanele curții erau dispuse asimetric, posibil din cauza unor distrugeri ulterioare.
Papirusurile de la Abusir, descoperite în aceste depozite, oferă informații detaliate despre organizarea cultului funerar. Ele menționează, printre altele, existența a cinci statui ale regelui și a unor bărci funerare asociate complexului.
Templul din vale și drumul procesional La moartea lui Neferirkare, templul din vale și drumul procesional erau doar parțial construite. Nyuserre a modificat traseul acestora pentru a le integra în propriul complex funerar.
În lipsa unei piramide de cult, a fost construită o așezare pentru preoți, denumită „Ba Kakai”, situată la sud de complex. Această soluție a influențat modul de administrare al cultului funerar și a contribuit la conservarea documentelor.
Complexele asociate În apropierea piramidei lui Neferirkare se află monumentele familiei sale: piramida reginei Khentkaus II, piramida neterminată a lui Neferefre și complexul lui Nyuserre. Acestea formează un ansamblu funerar familial în cadrul necropolei de la Abusir.
Papirusurile de la Abusir alt=Photograph of Abusir papyrus|stanga|miniatura|Papirusul Abusir care documentează activitățile zilnice la piramida lui Neferirkare
Importanța monumentului lui Neferirkare derivă nu doar din arhitectura sa, ci și din arhivele cunoscute sub numele de papirusurile de la Abusir. Egiptologul Nicolas Grimal le descrie drept „cea mai importantă colecție cunoscută de papirusuri din Vechiul Regat”, până la descoperirea unei arhive și mai bogate în 1982, în templul funerar al lui Neferefre, de către Institutul Egiptologic al Universității Caroline din Praga.
Primele fragmente ale acestor papirusuri au fost descoperite în 1893 de către săpători ilegali și au fost ulterior dispersate pe piața internațională de antichități. Ulterior, egiptologul Ludwig Borchardt a identificat fragmente suplimentare în timpul săpăturilor oficiale din zonă.
Textele sunt redactate în scriere hieratică, o formă cursivă a hieroglifelor utilizată în administrație. Alte fragmente descoperite în complexul lui Neferirkare au fost analizate și publicate de egiptologul Paule Posener-Kriéger.
Papirusurile acoperă perioada cuprinsă între domnia lui Djedkare Isesi și cea a lui Pepi al II-lea și oferă o imagine detaliată asupra funcționării cultului funerar regal. Ele consemnează activitățile zilnice ale preoților, listele de ofrande, corespondența administrativă și inventarele templului.
Deosebit de important este faptul că aceste documente evidențiază relațiile dintre templul mortuar, templele solare și alte instituții religioase și administrative. De exemplu, fragmentele indică faptul că bunurile destinate cultului funerar al lui Neferirkare erau transportate pe cale fluvială către complexul său piramidal.
Dimensiunea completă a arhivei rămâne necunoscută, deoarece o parte dintre descoperirile mai recente nu au fost încă publicate.
Istoria ulterioară
Cultul funerar Nyuserre a fost ultimul rege care și-a construit complexul funerar la Abusir; succesorii săi, Menkauhor și Djedkare Isesi, au ales alte locații, iar Abusir a încetat să mai fie necropolă regală. Cu toate acestea, situl nu a fost abandonat.
Papirusurile de la Abusir demonstrează că cultele funerare au rămas active cel puțin până în timpul domniei lui Pepi al II-lea, la sfârșitul dinastiei a VI-a. Printre preoții care au slujit cultului lui Neferirkare se numără Kaemnefret, preot al piramidei și templului solar al lui Neferirkare și al piramidei lui Sahure; Nimaatptah, preot în complexul lui Neferirkare; Kuyemsnewy și Kamesenu, preoți ai cultelor lui Sahure, Neferirkare și Nyuserre; Nimaatsed, preot al piramidelor lui Neferirkare, Neferefre și Nyuserre; și Khabauptah, preot al complexelor lui Sahure, Neferirkare, Neferefre și Nyuserre.
Egiptologul Miroslav Verner consideră că activitățile cultice regale au încetat până în Prima Perioadă Intermediară a Egiptului. În schimb, Jaromír Málek observă existența unor dovezi limitate care sugerează că cultele lui Neferirkare și Nyuserre au persistat în perioada heracleopolitană, ceea ce ar indica faptul că cel puțin cultul lui Nyuserre a continuat până în dinastia a XII-a.
Profesorul Antonio Morales susține că aceste culte funerare ar fi putut continua și după sfârșitul Vechiului Regat. În special, cultul lui Nyuserre pare să fi supraviețuit atât în forma sa oficială, cât și sub forma unei venerații populare, până la începutul Regatului Mijlociu. În cazul lui Neferirkare, existența a două statui datate în această perioadă ar putea sugera o continuitate similară, deși dovezile rămân limitate.
Necropolele din apropierea orașului Memphis, în special cele de la Saqqara și Abusir, au fost reutilizate intens în timpul dinastiei a XXVI-a (cca. 664–525 î.Hr.). Construcția noilor morminte a necesitat cantități considerabile de piatră, care au fost, cel mai probabil, extrase din monumentele Vechiului Regat, provocând deteriorări semnificative acestora.
În vecinătatea templului mortuar al lui Neferirkare au fost descoperite morminte datând din secolul al V-lea î.Hr. O stelă funerară din calcit galben, descoperită de Ludwig Borchardt, poartă o inscripție aramaică: „(Aparținând) lui Nsnw, fiica lui Paḥnûm”, citită alternativ ca „Nesneu, fiica lui Tapakhnum”.
O a doua inscripție, descoperită de Verner pe un bloc de calcar din templul mortuar, conține textul: „Mannu-ki-na'an, fiul lui Šewa”. Datarea acestei inscripții rămâne incertă, dar este posibil să aparțină aceleiași perioade.
Note
Categorie:Articole cu surse în limba germană (de)